Anulare act control impozite si taxe. Jurisprudență Acte ale autorităţilor publice; Impozite şi taxe; Taxa pe valoare adăugată


Tribunalul COVASNA Sentinţă civilă nr. 268 din data de 17.03.2016

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 268

Ședința publică din data de 17 martie 2016

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE : …………

GREFIER : ……………….

Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în administrativ formulată de reclamanta S.C. ………. S.R.L., în contradictoriu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BRAȘOV – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE COVASNA, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.

La apelul nominal, făcut în ședința publică de astăzi, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța constată că dezbaterile asupra cauzei de față, au avut loc în ședința din 25.02.2016, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta, când instanța, în temeiul art. 396 alin. (1) Cod procedură civilă în vederea deliberării cât și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 10.03.2016, și apoi pentru data de astăzi, 17.03.2016.

T R I B U N A L U L

Prin acțiunea în contencios administrativ, înregistrată sub nr. dos. …./119/2014, contestatoarea SC ………. SRL a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice și Activitatea de Inspecție Fiscală a Județului Covasna, să dispună în sensul celor ce urmează:

• anularea deciziei nr. 1356/12.05.2014 emisă de intimată;

• pe cale de excepție, să se constate nulitatea absolută a deciziei de impunere nr. F-CV 147/28.11.2013 și a raportului de inspecție fiscală nr. F-CV 81/28.11.2013;

• pe fond, să se anuleze în parte decizia de impunere nr. F-CV 147/28.11.2013 și raportul de inspecție fiscală nr. F-CV 81/28.11.2013;

• să se admită cererea de rambursare a TVA aferentă perioadei decembrie 2012-august 2013, potrivit decontului aferent lunii august 2013

• societatea să fie exonerată de plata obligațiilor impuse nelegal

• să se dispună suspendarea executării deciziei de impunere până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei

• obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii se arată că actele atacate nu cuprind motivele de fapt și de drept și nici mențiunile privind audierea contribuabilului, lucru ce atrage sancțiunea desființării lor. Atât din procesul-verbal atacat cât și din decizie rezultă că nu s-a procedat la audierea contribuabilului, ci doar i s-a adus la cunoștință rezultatul controlului, efectuat pe parcursul a câteva luni de zile. De asemenea, nu rezultă care este baza legală a stabilirii obligațiilor de plată și cum s-au calculat accesoriile, în funcție de ce temeiuri legale și care este scadența acestora. Această încălcare a dispozițiilor procedurale a determinat luarea unor măsuri nelegale și prejudicierea evidentă a societății.

Pe fondul contestației se arată că prin decizia de impunere nr. F-CV 147/28.11.2013 s-au stabilit în sarcina societății obligații fiscale după cum urmează:

– suma de 141.557 lei reprezentând TVA stabilită suplimentar

– dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 19.500 lei

– penalități de întârziere în sumă de 31.557 lei

– majorări(dobânzi) de întârziere pentru neplata în termen a impozitului pe profit aferente perioadei 25.01.2013-11.11.2013 în sumă de 19.987 lei

– penalități pentru neplata la termen a impozitului pe profit în sumă de 31.557 lei.

Societatea a solicitat rambursarea TVA aferentă lunilor decembrie 2012-august 2013, potrivit decontului lunii august 2013, cu opțiunea de rambursare pentru suma de 222.813 lei. În urma solicitării, s-a efectuat controlul de inspecție fiscală care a respins cererea de rambursare pe considerentul că, în conformitate cu art. 11 coroborat cu art. 145 alin. 2 lit. a din Codul fiscal, TVA-ul aferent tranzacțiilor de vânzare a imobilului în sumă totală de 361.902 lei nu este acceptat ca și deductibil întrucât prestațiile de servicii au fost efectuate înainte de vânzarea imobilului, motiv pentru care nu au conținut economic și nu pot fi utilizate în cadrul unei practici comerciale obișnuite. Prin urmare, societatea a fost impusă la plata sumelor stabilite prin Decizie.

Se arată că SC M… T….. SRL, proprietarul imobilului situat în Vâlcele, ………. înscris în CF nou 23816 nr. cadastral ………., a contractat cu Banca Transilvania un credit de investiții nerambursat la scadență, motiv pentru care a oferit spre vânzare imobilul ipotecat în favoarea băncii. Oferta de vânzare a fost acceptată de reclamantă, care a preluat creditul ajuns la scadență și a contractat cu Banca Transilvania acest credit imobiliar pentru investiții în valoare de 1.038.000 lei. Reclamanta a cumpărat imobilul în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 500/15.05.2012 la BNP ……., de la SC M. T. SRL, la prețul de 2.545.928,86 lei, însă dintr-o eroare materială s-a trecut doar valoarea creditului, eroare îndreptată printr-o încheiere autentificată la data de 13.11.2013, pentru diferența de preț de 1.507.928,88 lei. Încheierea de îndreptare a erorii materiale a fost înscrisă în cartea funciară.

În continuare se arată că SC M……… T…….. SRL a făcut obiectul unui control fiscal care, prin dispoziția de măsuri nr. 4 din 23.04.2013, a dispus definitivarea tranzacțiilor de vânzare-cumpărare prin facturarea lucrărilor și serviciilor de extindere și modernizare, lăsând măsura întocmirii facturilor pentru aceste operațiuni. Rezultă astfel că societatea cumpărătoare a fost de bună-credință, a efectuat tranzacția de cumpărare a imobilului la prețul real în sumă de 2.545.928,86 lei, preț pe care l-a achitat în parte prin preluarea creditului nerambursat. Au fost emise facturile aferente tranzacției, aceasta este de natură comercială, iar societatea care a achiziționat imobilul a îndeplinit condițiile de exercitare a dreptului de deducere, respectiv este persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA, operațiunea de vânzare a imobilului este reală și se află în sfera de TVA, fiind taxabilă, SC ……… (reclamanta) aplică sistemul TVA la încasare și avea dreptul de deducere TVA. Conform dispozițiilor legale dreptul de deducere ia naștere la momentul exigibilității taxei.

În drept se invocă disp. Codului fiscal și disp. Legii contenciosului administrativ.

În apărare pârâta a depus la dosar la data de 10.11.2014 întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării se arată că în fapt, în urma inspecției fiscale efectuate la SC ……….. SRL (reclamanta), organele fiscale au stabilit ca și nedeductibilă TVA înscrisă în factura emisă de SC D…. F……….. SRL nr. 12009/24.12.2012 în cuantum de 96.000 lei și în factura emisă de SC M……. T……….SRL nr. 121357 în cuantum de 265.902,93 lei reprezentând lucrări de construcții, constatând că nu se face dovada realității serviciilor facturate. Prin urmare, s-au stabilit obligații fiscale suplimentare la TVA în sumă de 361.903 lei, TVA în sumă de 222.813 fiind respinsă la rambursare și s-a stabilit TVA suplimentar de plată în cuantum de 141.557 lei, plus accesorii aferente în cuantum total de 51.544 lei.

Organele de inspecție fiscală au constatat că imobilul la care s-ar fi executat serviciile de modernizare facturate prin facturile anterior menționate era finalizat deja la data de 15.02.2012, când a intrat în proprietatea SC ……….. SRL(reclamanta), în consecință facturile nu au la bază operațiuni reale. Tranzacția încheiată avea ca obiect transferul dreptului de proprietate fără existența vreunei condiții care să afecteze transferul nemijlocit. Încheierea de îndreptare a erorii materiale a fost prezentată organelor fiscale ulterior finalizării controlului financiar, prin ea se rectifică valoarea tranzacției, însă cele două facturi nu reprezintă diferență de preț, ci lucrări.

Se arată în continuare că SC M…. T…….. S.R.L. a intrat în faliment, iar TVA de plată înscrisă în factura emisă a rămas neachitată. Cele două societăți sunt societăți afiliate prin asociații și împuterniciții lor, respectiv B. M. A., administratorul societății, este fiica lui M. G. care este asociat la M….. T…., iar G. O., împuternicit pe contul SC ……. (reclamantei), este fiul lui G. D., administrator al M….. T……..S.R.L.

În drept se invocă disp. art. 223 Cpc.

Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 19.12.2014 instanța a dispus suspendarea executării deciziei de impunere până la soluționarea definitivă în recurs a acțiunii.

În dovedirea acțiunii contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri și efectuarea unei expertize contabile, probe încuviințate de instanță și administrate în cauză, sens în care au fost depuse la dosar înscrisuri și a fost depus raportul de expertiză contabilă întocmit de expert H. K. (filele 192-214 dosar), însoțit de răspunsul la obiecțiuni (filele 236-245 dosar).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, prin decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilită de inspecția fiscală nr. F-CV 147/28.11.2013, emisă de DGRFP Brașov – AJFP Covasna, s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 364.370 lei reprezentând TVA stabilită suplimentar, TVA în sumă de 222.813 a fost respinsă la rambursare și s-a stabilit TVA suplimentar rămas de plată în cuantum de 141.557 lei, plus accesorii aferente în cuantum total de 51.544 lei (filele 73-76 dosar).

La baza deciziei de impunere s-a aflat Raportul de inspecție fiscală nr. F-CV81/28.11.2013 (fila 31 dosar), în care s-a menționat că SC ……… SRL (reclamanta) a cumpărat de la SC M….. T………. SRL, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 500/15.05.2012 la BNP ……….., imobilul compus din casă de odihnă, magazie, grajd, pivniță și alte anexe la prețul de ………… lei. Ulterior tranzacției de vânzare, SC ……… S.R.L. (reclamanta) a dedus servicii de modernizare la imobilul casă de odihnă în sumă totală de 496.000 lei, conform facturii nr. 12009/24.12.2012 emisă de SC D… F…… SRL, din care TVA în sumă de 96.000 lei și în sumă de 1.373.831,79 lei, conform facturii nr. 121357 emisă de SC M….. T…… SRL, din care TVA în sumă de 265.902,93 lei. Astfel, conform art. 11 coroborat cu art. 145 alin. 2 lit. a din Codul fiscal, TVA aferent acestor tranzacții nu este acceptat ca și deductibil deoarece prestările de servicii nu au avut ca beneficiar pe SC ………. SRL (reclamanta), fiind efectuate înainte de vânzarea imobilului, motiv pentru care nu au conținut economic și nu pot fi utilizate în cadrul unor practici economice obișnuite, scopul esențial al acestora fiind de a obține avantaje fiscale care altfel nu puteau fi acordate.

S-a reținut și faptul că prin contractul de vânzare-cumpărare nu s-a menționat existența vreunei obligații a SC ………… SRL (reclamanta) de a achita contravaloarea lucrărilor de modernizare a imobilului. La momentul la care construcția a intrat în patrimoniul SC …… SRL (reclamanta), aceasta era finalizată, motiv pentru care factura nr. 121357 emisă de SC M……….. T………. SRL nu are la bază operațiuni reale, dat fiind faptul că în perioada 15.05.2012-2.04.2013 SC M…… T…….. S.R.L. nu i-a prestat serviciile de modernizare facturate, aspect declarat și de B. M. A. în Nota explicativă.

Totodată s-a reținut că prin Dispoziția de măsuri nr. 4/23.04.2013 organul fiscal nu putea impune realizarea unor acte comerciale între cele două societăți. Mai mult, plata serviciilor facturate de SC M…… T………. SRL către SC ……… SRL (reclamantă) s-a făcut în cadrul mai multor operații succesive de depuneri-extrageri numerar, respectiv prin bilete la ordin emise de SC M…. T……… S.R.L. și girate de SC ……….. SRL (reclamantă), care la rândul său le-a girat SC M…. T………SRL, conform extraselor de cont aceeași persoană depunând și ridicând numerar la ambele societăți. Mecanismul acesta a determinat ca SC M………. T………… SRL să nu achite TVA colectat, TVA ce este solicitat la rambursare de SC ……… SRL (reclmanta). Se menționează faptul că SC ……. SRL (reclamanta) și SC M….. T……. SRL sunt persoane juridice afiliate precum și faptul că SC M…… T……….. SRL a solicitat deschiderea procedurii de faliment prin cererea administratorului.

Împotriva deciziei de impunere și a Raportului de inspecție fiscală societatea reclamantă a formulat în termenul legal contestație (f.63), această cale administrativă de atac fiind respinsă prin decizia nr. 1356/12.05.2014 (fila 21), sens în care contestatoarea a promovat prezenta acțiune în conformitate cu art. 218 alin.2 din OG. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

În soluționarea acțiunii tribunalul va avea în vedere, în primul rând, motivele de nulitate invocate de reclamantă, respectiv faptul că actele atacate nu cuprind motivele de fapt și de drept și nici mențiunile privind audierea contribuabilului, lucru ce atrage sancțiunea desființării lor. Referitor la acest aspect instanța reține că atât raportul de inspecție fiscală nr. F-CV81/28.11.2013, cât și decizia de impunere nr. F-CV 147/28.11.2013, cuprind motivele de fapt și de drept ce au stat la baza emiterii lor. Astfel, în raportul de inspecție fiscală sunt redate, pe larg, motivele de fapt (paginile 4-7), temeiul legal fiind precizat atât la pagina 3 cât și la pagina 5 și 9. În ceea ce privește decizia de impunere, aceasta cuprinde atât motivele de drept (pagina 4 din decizie) cât și motivul de fapt (pagina 2 și 3).

Mențiunile privind audierea contribuabilului au fost consemnate la cap. VI din Raportul de inspecție fiscală. Pe parcursul controlului a fost audiat reprezentantul societății, acesta oferind note explicative și dând o declarație pe proprie răspundere, de asemenea fiind invitat la discuția finală, înaintea întocmirii actelor atacate.

Baza legală a stabilirii obligațiilor de plată, precum și modul în care s-au calculat accesoriile și temeiurile legale avute în vedere au fost amplu prezentate în pagina 10 a Raportului de inspecție fiscală precum și în decizia de impunere.

Pe cale de consecință, niciunul din motivele de nulitate invocate de către reclamantă nu poate fi reținut în speță.

Pe fondul litigiului instanța reține că la imobilul înscris în CF 23816, aparținând SC M…… T……….. SRL, au fost efectuate lucrări de modernizare, evidențiate în contabilitatea acestei societăți la valoarea de 2.047.998 lei (fila 105 vol. I). Lucrările au fost finalizate la data de 2.05.2012, conform Procesului verbal de recepție finală (fila 116 vol. I). SC M…… T……… SRL, proprietarul imobilului situat în Vâlcele, ………… înscris în CF nou 23816 nr. cadastral ………, a contractat cu Banca Transilvania un credit de investiții, nerambursat la scadență, motiv pentru care a oferit spre vânzare imobilul ipotecat în favoarea băncii. Oferta de vânzare a fost acceptată de SC …………… SRL (reclamanta), care a preluat creditul ajuns la scadență și a contractat cu Banca Transilvania preluarea acestui credit imobiliar pentru investiții în valoare de 1.038.000 lei.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 500/15.05.2012 la BNP ………. (fila 86 vol. I), imobilul compus din casă de odihnă, magazie, grajd, pivniță și alte anexe a fost cumpărat de către SC ……….. SRL (reclamanta) de la SC M……. T……… SRL la prețul de 1.038.000 lei (adică valoarea creditului). S-a menționat că prețul se va achita dintr-un credit bancar acordat cumpărătoarei de către Banca Transilvania. Nu a fost menționată în contract existența altor obligații de plată în sarcina cumpărătoarei.

Ulterior tranzacției de vânzare, SC D… F…….. SRL (societatea care a efectuat lucrările de modernizare) a emis către SC …….. S.R.L. (reclamantă) factura nr. 120019/24.12.2012 în valoare de 496.000 lei (TVA-96.000 lei), reprezentând “prestări servicii modernizare vila Vâlcele”;- fila 93 vol. I, iar SC M….. T……… SRL a emis factura nr. 121357/2.04.2013 în sumă de 1.373.831,79 lei (TVA în sumă de 265.902,93 lei), reprezentând “servicii-lucrări”;.

Referitor la plata acestor facturi instanța reține că reclamanta nu a făcut dovada achitării efective a facturii nr. 120019, iar pentru factura nr. 121357 SC …………. S.R.L. (reclamanta) a emis bilete la ordin (fila 44, față-verso) în valoare fiecare de 20.000 lei, bilete la ordin girate de către SC M………. T……… S.R.L. către G. O.

La data de 13.11.2013, reprezentanții celor două societăți s-au prezentat din nou la pentru a semna o Încheiere de îndreptare a erorii materiale, încheiere prin care s-a rectificat prețul inițial de 1.038.000 lei la prețul de 2.545.928,86 lei, diferența de preț de 1.507.928,88 lei urmând a fi achitată din surse proprii, în termen de 12 luni. Încheierea de îndreptare a erorii materiale a fost înscrisă în cartea funciară.

În urma acestor operațiuni și tranzacții, reclamanta a solicitat rambursarea TVA aferentă lunilor decembrie 2012-august 2013 (inclusiv TVA-ul din cele două facturi menționate anterior), potrivit decontului lunii august 2013, cu opțiunea de rambursare pentru suma de 222.813 lei.

În urma solicitării, s-a efectuat controlul de inspecție fiscală finalizat cu actele atacate, cererea de rambursare fiind respinsă pe considerentul că, în conformitate cu art. 11 coroborat cu art. 145 alin. 2 lit. a din Codul fiscal, TVA-ul aferent tranzacțiilor de vânzare a imobilului în sumă totală de 361.902 lei nu este acceptat ca și deductibil întrucât prestațiile de servicii au fost efectuate înainte de vânzarea imobilului, motiv pentru care nu au conținut economic și nu pot fi utilizate în cadrul unei practici comerciale obișnuite.

În acest sens instanța reține că, într-adevăr, serviciile incluse în factura nr. 120019 au fost prestate de SC D…… F………SRL anterior cumpărării imobilului de către SC …….. S.R.L (reclamanta) și nu către această din urmă societate, ci către SC M….. T…… S.R.L., între SC ……… S.R.L. (reclamantă) și SC D…… F…….. S.R.L. neexistând nicio relație contractuală. Se reține și faptul că prin contractul de vânzare-cumpărare nu s-a stipulat preluarea obligației de achitare a valorii lucrărilor de modernizare de către SC ………. S.R.L. (reclamanta). În mod normal, contravaloarea acestor lucrări trebuia achitată de SC M…. T…….. S.R.L., ea fiind cea care le-a contractat. În aceste condiții, este evident că tranzacția menționată în factură a fost fictivă și nu a avut un scop economic real.

În ceea ce privește factura nr. 121357 se constată că aceasta este emisă pentru “servicii-lucrări”; în valoare de 1.373.831,79 lei, or SC M…….. T……… SRL nu a prestat niciun serviciu reclamantei SC …….. SRL (reclamantă), aspect declarat și de B. M. A. în Nota explicativă. În fapt, această factură a fost emisă în urma controlului efectuat la cele două societăți, pentru a acoperi valoarea lucrărilor de modernizare a imobilului, valoare ce nu a fost inclusă în prețul inițial al contractului. Cu alte cuvinte, ori părțile s-au înțeles să treacă în contract o valoare mai mică decât prețul real (achitând astfel o valoare mai mică a impozitului datorat statului și a taxelor notariale), ori prețul real al imobilului nu a fost plătit în mod efectiv, urmând a fi achitată doar valoarea creditului. În ambele situații, este logic ca reclamanta să suporte consecințele faptelor sale.

În plus, pentru achitarea acestei facturi au fost emise bilete la ordin de către SC …… SRL (reclamanta), acestea fiind girate de SC M… T….. SRL către G. O., valoarea înscrisă în biletele la ordin fiind oricum mai mică decât valoarea facturi. Se impune a preciza că SC M… T…. SRL avea debite restante către bugetul de stat, iar SC …. SRL (reclamanta) avea calitatea de terț poprit, caz în care sumele de bani datorate către SC M… T…… SRL urmau a fi reținute, acesta fiind motivul plauzibil pentru care biletele la ordin au fost girate către G. O. pentru ca acesta din urmă să încaseze sumele.

Nu în ultimul rând se reține că aceeași persoană a depus și a ridicat numerarul de la ambele societăți, așa cum rezultă din extrasele de cont aflate la dosar.

În acest context, este important de reținut că SC ……. SRL (reclamanta) și SC M… T….. SRL sunt persoane juridice afiliate. Astfel, B. M. A., administratorul societății SC …. SRL (reclamanta), este fiica lui M. G. care este asociat la SC M…. T….. SRL, iar G. O., împuternicit pe contul SC …. SRL (reclamantei) (fila 36 vol. II), este fost administrator al SC M… T…. SRL și fiul lui G. D., actual administrator al M…. T……. SRL (fila 73, 79 vol. II).

Se reține de asemenea că SC M…. T….. SRL a solicitat deschiderea procedurii de faliment prin cererea administratorului, fiind deschisă această procedură la data de 14.06.2013, întrucât datoria totală depășea cu mult activele societății (cu toate acestea G. O., administratorul de la acel moment, a înțeles să vândă în pierdere un imobil, la mai puțin de jumătate din valoarea sa, către fiica asociatei sale M. G., respectiv către B. M. A.), iar TVA presupus colectat de către SC M…… T….SRL, ca urmare a încasării prețului facturii în litigiu, nu a fost achitat către bugetul de stat. Același TVA este solicitat la rambursare de SC …. SRL(reclamantă). În principiu, neachitarea de TVA colectat aferent livrărilor efectuate de vânzător nu poate avea efecte asupra dreptului de deducere al TVA la cumpărător, însă, în speța de față, modul de derulare a tranzacțiilor prezentate mai sus duce în mod evident la concluzia că acestea nu au avut un scop comercial, ci un scop de eludare a dispozițiilor legale privind TVA, ceea ce a cauzat un prejudiciu bugetului statului.

Reclamanta a invocat în cauză buna sa credință în efectuarea tranzacțiilor, însă instanța nu poate reține această apărare în contextul relației mamă-fiică existente între asociatul vânzătorului și administratorul cumpărătorului.

S-a susținut de către reclamantă că prin Dispoziția de măsuri nr. 4/23.04.2013 (fila 105 vol. I) organele fiscale au dispus definitivarea tranzacțiilor de vânzare-cumpărare prin facturarea lucrărilor și serviciilor de extindere și modernizare, lăsând măsura întocmirii facturilor pentru aceste operațiuni, acesta fiind motivul pentru care au fost întocmite facturile în litigiu. Însă, instanța reține, pe de o parte, că organele fiscale nu puteau impune părților întocmirea unor facturi pentru niște operațiuni ce nu au avut realmente loc între persoanele juridice înscrise în acestea, pe de altă parte că facturile au fost emise anterior Dispoziției de măsuri. Este evident că, în urma controlului, SC M…. T….. S.R.L. a vrut să își pună ordine în înregistrările contabile, în contextul în care organele fiscale au descoperit că prețul de vânzare nu acoperea și valoarea lucrărilor de modernizare la imobil, însă aceasta nu înseamnă întocmirea unor facturi fictive și prejudicierea bugetului de stat cu suma reprezentând TVA de colectat sau rambursat.

Pentru toate aceste considerente, instanța reține că tranzacția cuprinsă în factura nr. 121357 nu a fost reală ci fictivă, iar dreptul de deducere a TVA aferent acestei facturi este invocat în mod fraudulos și abuziv, în acest caz particular relația de afiliere având o importanță evidentă.

De asemenea, se impune a preciza că instanța nu este legată de concluziile din Raportul de expertiză, acestea constituind numai elemente de convingere lăsate la libera apreciere a judecătorului ca și celelalte mijloace de probă. Or, în speță, constatările expertului nu sunt de natură a schimba opinia instanței în ce privește invocarea frauduloasă a dreptului de deducere a TVA.

Pentru toate considerentele expuse, reținând că tranzacțiile menționate în cele două facturi analizate anterior nu au fost reale, ci fictive, neavând scop economic în sensul art. 11 din Codul fiscal, scopul esențial al acestora fiind de a obține avantaje fiscale care altfel nu puteau fi acordate, instanța va respinge acțiunea reclamantei și va menține actele atacate ca temeinice și legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge acțiunea formulată de reclamanta SC …… SRL, cu sediul în Araci, …….. înmatriculată la ORC sub nr. …….., CUI RO………, cu domiciliul procesual ales la Societatea civilă Profesională de Avocați ………., cu sediul în Brașov, ……….., în contradictoriu cu intimata Direcția Generala a Finanțelor Publice a Județului Brașov, cu sediul în Brașov, str. M Kogălniceanu, nr. 7, județul Brașov, și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna, cu sediul în Sfântu-Gheorghe, str. Jozsef Bem, nr. 9, județul Covasna.

Cu drept de recurs ce se va depune la Tribunalul Covasna în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată azi, 17.03.2016, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

PREȘEDINTE GREFIER