Potrivit art. 145 alin. (11) C. fisc., orice persoană impozabilă care a aplicat regimul special de scutire de T.V.A. şi ulterior trece la aplicarea regimului normal de T.V.A. are drept de deducere a T.V.A. ului de la data înregistrării ca plătitor de T.V.A., dacă sunt îndeplinite condiţiile alin. (12) din acelaşi act normativ.
Secţia comercială, administrativ şi fiscal, Decizia nr. 543 din 12 octombrie 2006
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoșani sub nr. 7074/E/din 18 noiembrie 2005, reclamanta SC D.C.I. SRL Buimăceni, județul Botoșani a solicitat în contradictoriu cu D.G.F.P.J. Botoșani și A.N.A.F. București, anularea parțială a deciziei nr. 40 din 21 octombrie 2005 emisă de D.G.F.P. a județului Botoșani, precum și a deciziei de impunere nr. IV (7080) 3 din 19 iulie 2005 și a Raportului de Inspecție Fiscală din aceeași dată emise de Activitatea de Control Fiscal în sensul rambursării către reclamantă a sumei de 3018 RON reprezentând T.V.A.
în motivarea acțiunii, a arătat reclamanta că de la 1 decembrie 2004 a devenit plătitoare de T.V.A. prin depășirea plafonului. Cu nota contabilă nr. 5 din 31 decembrie 2004 a înregistrat suma de 3.018 RON – T.V.A. deductibilă aferentă stocului existent la 30 noiembrie 2004.
Prin raportul de inspecție fiscală întocmit de organele de control nu i s a dat drept de deducere pentru suma de 3.018 RON – T.V.A. aferentă stocului de marfă existent la 30 noiembrie 2004.
A apreciat reclamanta că în temeiul art. 145 alin. (11) C. fisc. și art. 145 alin. (12) lit. b) din același act normativ avea dreptul de deducere a T.V.A. pe baza facturilor fiscale existente.
Faptul că organele de control au verificat numai facturile fiscale pentru aprovizionările efectuate după 1 decembrie 2004 fără a avea în vedere stocul de marfă de la 30 noiembrie 2004 apreciază reclamanta ca fiind în contradicție cu dispozițiile art. 145 alin. (12) lit. a), în sensul că are dreptul de deducere a T.V.A. la data înregistrării ca plătitor dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (12) pentru bunuri de natura stocurilor existente la data la care agentul economic a fost înregistrat ca plătitor de T.V.A.
Pârâta D.G.F.P. Botoșani a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii reclamantei.
A arătat pârâta în întâmpinare, că din listele de inventar prezentate la control de reclamantă nu au putut fi identificați furnizorii mărfurilor, aceștia nefiind trecuți în liste, existând posibilitatea ca unele bunuri aflate în stoc să fie achiziționate de la furnizori care nu sunt plătitori de T.V.A., caz în care T.V.A. aferentă nu poate fi deductibilă.
A menționat pârâta, în întâmpinare, că agentul economic controlat nu a prezentat dovezi asupra celor susținute prin contestație.
Prin sentința nr. 351 din 28 iunie 2006, Tribunalul Botoșani, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis cererea reclamantei și în consecință, a anulat parțial decizia nr. 40 din 21 octombrie 2005 emisă de D.G.F.P. a județului Botoșani, decizia de impunere nr. IV/708/3 din 19 iulie 2005 și raportul de inspecție fiscală IV/7080 din 19 iulie 2005 emise de Activitatea de Control Fiscal, obligând pârâtele la rambursarea către reclamantă a sumei de 3.018 RON reprezentând T.V.A. Totodată, pârâtele au fost obligate în solidar la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 494,85 RON.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, sunt îndeplinite condițiile art. 145 alin. (12) C. fisc., în sensul că reclamanta deține facturi fiscale ca documente justificative, motiv pentru care poate beneficia de rambursarea T.V.A. cu suma de 3018 RON, așa cum de altfel rezultă din expertiza contabilă efectuată în cauză.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Botoșani, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a arătat că potrivit art. 145 alin. (11) lit. a) și alin. (12) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, o societate comercială are drept de deducere T.V.A. aferentă bunurilor aflate în stoc la data la care a fost înregistrat ca plătitor de TVA cu condiția să dețină facturi fiscale care să justifice suma de T.V.A. aferentă bunurilor achiziționate, or în speță listele de inventar prezentate de către reclamantă la control conțin facturi de la furnizori ce nu au putut fi identificați ca plătitori de T.V.A., caz în care T.V.A. aferentă nu este deductibilă, iar pe de altă parte se regăsesc documente de aprovizionare din anul 2005.
A mai arătat recurenta că situațiile anexate la raportul de expertiză contabilă au fost întocmite de către reclamantă, iar expertul nu a verificat corectitudinea acestora.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a motivelor invocate în recurs, ce vizează disp. art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea a constatat neîntemeiat recursul.
Reclamanta a devenit plătitor de T.V.A. începând cu data de 1 decembrie 2004.
Potrivit art. 145 alin. (11), orice persoană impozabilă care a aplicat regimul special de scutire de T.V.A. și ulterior trece la aplicarea regimului normal de T.V.A. are drept de deducere a T.V.A.-ului de la data înregistrării ca plătitor de T.V.A., dacă sunt îndeplinite condițiile alin. (12) pentru:
a) bunuri de natura stocurilor, conform reglementărilor contabile, care se află în stoc la data la care persoana respectivă a fost înregistrată ca plătitor de T.V.A.;
b) bunurile să fie folosite pentru operațiuni cu dreptul de deducere;
c) persoana impozabilă trebuie să dețină factură fiscală sau alt document aprobat ce justifică T.V.A. aferentă bunurilor achiziționate.
Prin actele de control întocmite, pârâta a concluzionat că, reclamanta nu poate beneficia de rambursarea T.V.A. aferentă stocului de marfă existent la 30 noiembrie 2004, întrucât nu a prezentat facturi fiscale sau alte documente legal aprobate care să justifice T.V.A. aferent bunurilor achiziționate.
Or, în speță, din raportul de expertiză contabilă efectuat rezultă că reclamanta a inventariat stocurile de marfă existente în magazinele sale, la data de 30 noiembrie 2004 și a întocmit liste de inventar, însoțite de documente fiscale, deci a justificat T.V.A. aferentă mărfurilor din stoc.
în ce privește susținerea pârâtei în sensul că o parte din facturi ar fi din anul 2005, trebuie de observat că expertul răspunde la această obiecție în sensul că, cele 20 de poziții din 1037 înscrise în anexele raportului de expertiză, ca fiind din alt an, se datorează unei greșeli de dactilografiere.
Față de aceste considerente, criticile formulate în recurs nu au fost primite.
Pe cale de consecință, cum nici din oficiu Curtea nu a identificat motive de casare sau modificare a hotărârii de ordine publică, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. a respins ca nefondat recursul pârâtei.
