În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pentru importul unui autoturism Volkswagen Sharan, a întocmit formalităţile legale, primind chitanţa vamală de import nr.08 A din 14.01.2002. Ulterior însă, B.V. Botoşani a iniţiat procedura de control „a posteriori” privind verificarea autenticităţii certificatului EUR 1 nr.A 800986 constatând lipsa unor menţiuni, motiv ce a condus la întocmirea actului constatator nr.166 din 17.08.2004.
Ca urmare, a arătat reclamantul, a fost nevoit să întreprindă o serie de demersuri la Autoritatea vamală germană, intrând astfel în posesia unui nou certificat EUR 1, situaţie ce justifică acordarea facilităţilor prevăzute de Codul Vamal.
Prin precizările depuse la acţiune, reclamantul a arătat că s-a adresat Judecătoriei Botoşani, astfel încât prin sentinţa nr.5401/2004 şi respectiv prin decizia pronunţată în recurs de Tribunalul Botoşani, s-a dispus anularea procesului verbal seria ANV/200 nr.0021202/27 din 17.08.2004, astfel încât având în vedere faptul că s-a adresat iniţial Judecătoriei Botoşani şi apoi a atacat Decizia nr.67 din 24.09.2004 a D.G.F.P. Botoşani, se află în termenul prevăzut de Legea contenciosului administrativ.
În dovedirea acţiunii cu precizările aferente, reclamantul a depus acte la dosar.
Pârâta D.G.F.P. Botoşani, prin întâmpinarea depusă, a solicitat, pe cale de excepţie, respingerea acţiunii ca fiind tardivă, întrucât a fost formulată peste termenul legal de 30 de zile prevăzut de Legea nr.554/2004.
În subsidiar, pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, întrucât regimul vamal preferenţial s-a acordat în baza primului certificat de origine EUR 1 prezentat la data vămuirii, care nu a îndeplinit cerinţele legale de acordare a acestui regim prevăzut în Protocolul nr.4 încheiat între România şi Comunitatea Europeană.
Prin sentinţa nr.601 din 21 noiembrie 2005, Tribunalul Botoşani – secţia comercială,contencios administrativ şi fiscal, pronunţându-se în primul rând pe excepţia invocată de către pârâtă, a reţinut temeinicia acesteia, respingând acţiunea ca fiind tardiv introdusă la instanţa de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, în sensul că eronat i s-a respins acţiunea ca tardivă, ignorându-se precizările depuse la dosar, prin care a solicitat expres repunerea în termenul legal de soluţionare a contestaţiei, cerere asupra căruia instanţa de fond nu s-a pronunţat.
Prin decizia nr. 34 din 9.02.2006 Curtea de Apel Suceava a admis recursul reclamantului şi a dispus casarea sentinţei nr. 601 din 21.11.2005, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru soluţionarea pe fond, cu motivarea că acţiunea a fost introdusă în interiorul termenului de prescripţie.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Botoşani – secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal sub nr. 2207/40/2006 din 4.04.2006.
Prin sentinţa nr. 306 din 29.05.2006, Tribunalul Botoşani – secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a admis contestaţia reclamantului G. D. şi a anulat actul constatator nr. 166 din 17.08.2004 şi procesul verbal nr. 27 din 17.08.2004 încheiate de B.V. Botoşani din cadrul D.R.V. Iaşi, precum şi decizia nr. 67 din 24.09.2004 a D.G.F.P. Botoşani.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, autoritatea vamală germană nu a infirmat originea comunitară a autovehiculului importat, aşa cum susţine D.G.F.P. Botoşani, ci a semnalat unele erori în întocmirea certificatului EUR 1 prezentat de importator, în sensul că rubrica nr. 12 nu a fost corect completată, întrucât exportatorul proprietar nu a solicitat eliberarea unui certificat de origine şi nu a împuternicit pentru aceasta persoana menţionată în această căsuţă.
Cum reclamantul, în condiţiile art. 18 pct. 3 din protocol a prezentat un nou certificat EUR 1 nr. D 820074, care confirmă originea comunitară a bunului importat şi unde căsuţa 12 a fost corect completată, menţionând numele celui împuternicit de exportatorul german să obţină certificatul de origine a autovehiculului, în mod greşit D.G.F.P. Botoşani a respins contestaţia reclamantului, decizia nr. 67 din 24.09.2004 fiind nelegală şi netemeinică.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs D.G.F.P. Botoşani cât şi D.R. V. Iaşi.
Ambele recurente au criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând în esenţă că, cel de-al doilea certificat EUR 1, prezentat, nu a fost eliberat în concordanţă cu art. 18 din Protocolul nr. 4 privind definirea noţiunii de produse originare”, care prevede două posibilităţi în care, un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR 1 poate fi eliberat după exportul produselor, or în speţă nu este dată nici una dintre aceste situaţii, încât acest al doilea certificat nu poate sta la baza acordării regimului tarifar preferenţial.
Examinând recursurile declarate în cauză, ce se pot încadra în disp. art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, curtea a constatat că sunt întemeiate.
Prin actul constatator nr. 166 din 17.08.2004, B.V. Botoşani a stabilit în sarcina reclamantului diferenţe de drepturi vamale în sumă de 86.168.861 lei precum şi dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente.
Aceste obligaţii de plată au fost stabilite ca urmare a anulării regimului tarifar preferenţial acordat pentru importul efectuat la 13.02.2002 a unui autoturism marca Volskwagen Sharan, din Germania, întrucât în urma verificării ”a posteriori” a certificatului de origine EUR 1 nr. A 800986 în baza căruia se acordase regimul tarifar preferenţial, s-a constatat şi confirmat de către autoritatea germană că exportatorul autoturismului nu a făcut cerere scrisă de eliberare a certificatului de origine şi nici nu a împuternicit în numele său o altă persoană în acest scop care să semneze în căsuţa 12.
Regimul vamal preferenţial se acordă în baza certificatului de origine comunitară emis în condiţiile prevăzute de Protocolul nr. 4, Acordul European încheiat între România şi Comunităţile Europene.
Potrivit art. 17 al. 1 din Protocolul nr. 4, certificatul de origine a mărfurilor tip EUR 1 este eliberat de către autorităţile vamale ale ţării exportatoare pe baza cererii scrise a exportatorului sau sub răspunderea exportatorului, de către reprezentantul său autorizat.
Cum certificatul de origine EUR 1 nr. A 800986 nu îndeplineşte condiţiile arătate, în mod corect autoritatea vamală a anulat regimul tarifar preferenţial acordat iniţial reclamantului.
Cât priveşte al doilea certificat EUR 1, obţinut ”a posteriori”, instanţa de fond a apreciat în mod eronat că acesta este valabil şi în concordanţă cu prevederile Protocolului nr. 4.
Astfel, potrivit art. 18 din protocolul nr. 4 privind definirea noţiunii de ”produse originare” şi metodele de cooperare administrativă, există două posibilităţi în care, în condiţii excepţionale, prin derogare de la prev. art. 17 paragraful 7, un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR 1 poate fi eliberat după exportul produselor la care se referă, şi anume: a) nu a fost eliberat în momentul exportului din cauza unor erori, omisiuni involuntare sau circumstanţe speciale ; b) se demonstrează autorităţilor vamale că a fost eliberat un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR 1, dar nu a fost acceptat la import din motive tehnice.
Cum nici una dintre aceste situaţii nu poate fi reţinută în cauză, în mod eronat instanţa de fond a admis acţiunea reclamantului şi a anulat actul constatator nr. 166 din 17.08.2004 şi procesul – verbal nr. 27 din 17.08.2004 încheiate de B. V. Botoşani din cadrul D.R.V. Iaşi, precum şi decizia nr. 67 din 24.09.2004 a D.G.F.P Botoşani.
Faţă de aceste considerente, curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă rap. la art. 312 al. 3 Cod pr. civilă, a admis recursurile, a modificat în totalitate sentinţa recurată şi în rejudecare, a respins ca nefondată acţiunea reclamantului.
