Anulare acte administrative prin care s-a dispus încetarea contractului de management al reclamantului-recurent și numirea unei alte persoane, în funcția de manager


Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 2707/R din data de 07.05.2014

Anulare acte administrative prin care s-a dispus încetarea contractului de management al reclamantului-recurent și numirea unei alte persoane, în funcția de manager. Emiterea, succesivă, a două decizii, cu același conținut. Neînregistrarea celei dintâi, în evidențele autorității administrative – care a menționat că actul nu este valid -, neurmată de revocarea acestuia. Nereluarea, in extenso, în actul administrativ, a tuturor temeiurilor de fapt și de drept consemnate în înscrisul la care actul a făcut trimitere, nu constituie, în sine, un motiv de invaliditate a acestuia. Nemenționarea, în hotărârea consiliului de administrație și, prin urmare, în dispoziția atacată, a organului care a constatat abaterile și a constatărilor punctuale ale acestuia, respectiv a dispozițiilor de lege care au fost efectiv încălcate, în condițiile întemeierii dispoziției pe un text de lege care impunea aceste mențiuni.

– Legea nr. 554/2004, art. 18 alin. 1

– Legea nr. 95/2006, art. 186 alin. 9 lit. f, art. 1833 alin. 1 lit. l

Faptul că actul administrativ nu s-a înregistrat în evidențele autorității administrative nu poate duce la lipsirea acestuia de efecte, în condițiile în care acesta este semnat, avizat, poartă ștampila unității și este comunicat unei instituții, fiind înregistrat la aceasta, contrar susținerii organului administrativ care a infirmat valabilitatea legală a primului act, însă, nu a procedat la revocarea lui.

Instanța supremă a constatat că judecătorul fondului a reținut corect îndeplinirea cerinței motivării actului administrativ prin referirea expresă la un alt înscris pe care îl înglobează, împrejurarea că în actul administrativ nu sunt reluate, in extenso, toate temeiurile de fapt și de drept consemnate în înscrisul la care actul administrativ a făcut trimitere, neconstituind, în sine, un motiv de invaliditate a acestui act (Dec. nr. 529/1 februarie 2011, Dec. nr. 1470/11 martie 2011 – Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de administrativ și fiscal).

Dintre toate deficiențele enumerate de președintele Consiliului de administrație în ședința pentru care s-a propus și votat revocarea contractului de management, doar una răspundea exigențelor cerute de dispozițiile art. 1833 alin. 1 lit. l din Legea nr. 95/2006, prevedere legală indicată expres ca temei al revocării; nu s-a arătat, în mod concret, organul care a constatat abaterile și nici constatările punctuale ale acestuia, respectiv dispozițiile de lege care au fost efectiv încălcate.

Nu se poate ignora obligația emitentului actului administrativ de a răspunde cerințelor principiului legalității, obligație ce presupune ca deciziile autorităților administrative să se întemeieze, în mod efectiv, pe lege. Când instanța de control judiciar constată că numai una dintre faptele avute în vedere la emiterea dispoziției răspunde cerinței de legalitate, aceasta nu poate confirma prezumția de legalitate a actului atacat.

Prin Sentința nr. 3636/11 octombrie 2013, Tribunalul Mureș a respins, ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B. E. C., în contradictoriu cu pârâtul ORAȘUL LUDUȘ, prin Primar.

În considerentele Sentinței, Tribunalul a reținut, în esență, următoarele aspecte:

• prin Dispozițiile nr. 986/23 mai 2012 și nr. 990/24 mai 2012, pârâtul a dispus încetarea Contractului de management nr. 1920/31 ianuarie 2011, privindu-l pe reclamant, precum și numirea în funcția de manager interimar a d-lui dr. M. I.; prin adresa nr. 22748/1 noiembrie 2012, pârâtul a răspuns la plângerea prealabilă formulată de reclamant cu privire la Dispoziția nr. 990/2012, apreciind plângerea prealabilă ca fiind neîntemeiată, iar cu privire la Dispoziția nr. 986/2012 a precizat că nu este înregistrată în evidențele instituției și nu constituie un act administrativ valid, prin urmare, instanța a analizat legalitatea Dispoziției nr. 990/2012, ținând seama și de faptul că ambele dispoziții aveau același conținut;

• în adresa nr. 22748/2012 a fost indicat actul care a stat la baza emiterii, și anume Procesul verbal din 22 mai 2012, întocmit de Consiliul de administrație al spitalului, precizându-se și faptul că reclamantului i se impută un management defectuos, Dispoziția conținând referiri punctuale la aspectele care au condus la această concluzie; prima instanță a reținut, deci, că pârâtul și-a însușit propunerea Consiliului de administrație, constatând că susținerile reclamantului referitoare la nemotivarea adresei nr. 22748/2012 sunt nefondate;

• privitor la legalitatea măsurilor cuprinse în Dispoziția nr. 990/2012, cu referire specială la pct. 6 din Procesul verbal al Consiliului de administrație, instanța a reținut că, prin sesizarea nr. 2052/9 mai 2012, aparținând președintei comisiei de evaluare, depusă la Spitalul Orășenesc “Dr. V. R.”;, au fost redate împrejurările invocate de reclamant, și anume că a depus documentația pentru care i s-a acordat amânarea, numai la ora 11,13, deci cu întârziere față de ora stabilită, și anume ora 10,00; prin Procesul verbal nr. 2/7 mai 2012, comisia de evaluare a reținut că la data și ora stabilite nu au fost depuse, de către reclamant, documentele solicitate, motiv pentru care s-a dispus înaintarea procesului verbal către Consiliul de administrație al spitalului și către Primarul Orașului Luduș, în vederea luării măsurilor ce se impun; potrivit Procesului verbal nr. 2/2012, comisia a respins dosarul reclamantului ca fiind incomplet, în temeiul disp. art. 41 alin. 3 din O.M.S. nr. 112/2007; întrucât reclamantul nu a contestat această soluție, instanța a avut în vedere motivarea în fapt redată în Procesul verbal nr. 2/2012, respectiv existența unui refuz de colaborare din partea reclamantului, care nu a fost combătută, prin înscrisuri, de către acesta;

• prin sesizarea nr. 2081/9 mai 2012, comisia de evaluare a solicitat întrunirea Consiliului de administrație a spitalului și verificarea activității managerului, cu propunerea de revocare, în cazul constatării unor deficiențe majore, demers întemeiat pe art. 6 pct. 4 din Contractul de management nr. 1920/2011; instanța a avut în vedere și Procesul verbal nr. 21291/22 mai 2012 al Consiliului de administrație al spitalului, relevante fiind constatările cuprinse la pct. 7, 8, precum și rapoartele de control depuse de pârât și întocmite de C.A.S. Mureș (în temeiul art. 295 alin. 1 din Legea nr. 95/2006), prin care s-au constatat o serie de deficiențe legate de completarea documentelor specifice și de aplicarea prevederilor legale din domeniul asigurărilor sociale de sănătate; deci, instanța a reținut incidența, în cauză, a disp. art. 1833 alin. 1 lit. l din Legea nr. 95/2006, menționând, însă, că nu este învestită cu un litigiu între furnizorul de servicii medicale și casa de asigurări de sănătate;

• referitor la celelalte neregularități reținute în Procesul verbal din data de 22 mai 2012 și însușite de pârât, instanța a reținut ca relevantă modalitatea în care reclamantul și-a îndeplinit atribuțiile stabilite prin Contractul de management nr. 1920/2011, cu privire la aspectele cuprinse la pct. 4 din Procesul verbal, instanța având în vedere și împrejurările redate de colectivul ambulatoriului de specialitate în petiția nr. 5518/10 ianuarie 2012; instanța a reținut că acest act, coroborat cu înscrisurile depuse la dosar, confirmă împrejurările consemnate în Procesul verbal al Consiliului de administrație al spitalului din 22 mai 2012 și în adresa nr. 22748/2012, emisă de pârât; apărarea reclamantului referitoare la derularea celor două mandate în perioade de timp diferite (prin încetarea, la 25 octombrie 2011, a Contractului nr. 11/21 februarie 2011 privind funcția de director medical ocupată de dr. S. V., ca urmare a demisiei, și numirea, la 27 decembrie 2011, prin dispoziția managerului spitalului, a dr. M. I. în funcția de director medical interimar, până la ocuparea postului prin concurs), a fost considerată de instanță ca lipsită de relevanță, față de faptul că a existat o perioadă de timp în care nu s-a asigurat continuitatea în funcția de conducere a spitalului (25 octombrie 2011 – 27 decembrie 2011), așa cum s-a reținut în adresa nr. 22748/2012; deși reclamantul avea cunoștință de situația de incompatibilitate prevăzută de art. 1831 alin. 3 din Legea nr. 95/2006, a propus Consiliului de administrație al spitalului numirea la conducerea spitalului, pe perioada concediului de odihnă al reclamantului, a unei persoane pe care tocmai o numise în funcția de director medical interimar; prima instanță a reținut, ca având relevanță, în speță, demersurile directe pe care reclamantul trebuia să le facă în calitatea de manager al spitalului, în sensul convocării Consiliului de administrație, în temeiul art. 186 alin. 9 din Legea nr. 95/2006 și al art. 5 alin. 2 din Contractul de management nr. 1920/2011, ori de câte ori era necesară luarea unor măsuri, de pildă, pentru rezolvarea problemelor evidențiate în rapoartele de control ale C.A.S. Mureș; în fine, prima instanță a reținut că împrejurările privind performanțele profesionale ale reclamantului, susținute de acesta, nu au legătură directă cu obligațiile manageriale și, deci, nu formează obiectul cauzei.

Împotriva Sentinței nr. 3636/11 octombrie 2013 a declarat recurs reclamantul B. E. C., invocând disp. art. 299 și urm. Cod proc. civ., art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod proc. civ., solicitând a se dispune admiterea acestuia și modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii. În esență, recurentul a expus următoarele motive: prima instanță nu a analizat toate motivele de nelegalitate a dispoziției atacate, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului cauzei; de asemenea, a schimbat natura actului juridic, prin greșita încadrare a acestuia într-o anumită categorie juridică, așa încât hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura pricinii; încetarea Contractului de management nr. 1/31 ianuarie 2011, înregistrat sub nr. 1920/31 ianuarie 2011 putea fi dispusă doar în condițiile imperativ prevăzute de Legea nr. 95/2006 și de clauzele contractuale, din probele dosarului nerezultând ce abateri de la legislația în vigoare ar fi săvârșit recurentul, deci, intimatul a încălcat disp. art. 1833 alin. 1 lit. l, alin. 2 din Legea nr. 95/2006; motivele cuprinse în Procesul verbal nr. 21291/22 mai 2012 sunt lipsite de suport probator și nu pot atrage sancțiunea încetării contractului de management, cu atât mai mult cu cât, în perioada verificată, recurentul a realizat indicatorii de performanță specifici activității de manager al unui spital public; deși pârâtul a susținut că reclamantul nu a convocat ședințele Consiliului de administrație din cauza constatărilor C.A.S. Mureș, în realitate, membri Consiliului aveau cunoștință de conținutul rapoartelor de control din momentul în care au aprobat diminuarea veniturilor ambulatoriului de specialitate, prin referatul nr. 802/21 februarie 2012; faptul că timp de aproape două luni nu a existat o persoană numită în funcția de director medical nu este ieșit din comun, fiind o practică la nivelul instituției, dat fiind că anterior preluării funcției de manager de către recurent (la 14 octombrie 2009), timp de mai mult de 5 luni nu a existat un director medical, iar după revocarea recurentului din funcția de manager, timp de 7 luni spitalul nu a avut director medical; deci, numirea d-lui dr. M. I. ca director medical nu constituie o abatere de la legislația în vigoare, recurentul menționând și faptul că, prin adresa nr. 5883/16 ianuarie 2012 a notificat plecarea sa în concediu (în perioada 18 ianuarie 2012 – 6 martie 2012) atât Primarului Orașului Luduș, cât și Președintelui Consiliului de administrație al spitalului, prin Dispoziția nr. 4/17 ianuarie 2012, recurentul asigurându-se că atribuțiile vor fi îndeplinite de directorul medical (dr. M. I.), acesta neaflându-se în stare de incompatibilitate întrucât nu avea cumul de funcții; petiția nr. 5518/10 ianuarie 2012 nu i-a fost nici adresată și nici comunicată recurentului care nu poate fi, deci acuzat, că nu a răspuns, iar demersurile acestuia pentru ca angajații spitalului să beneficieze de concedii pentru formarea profesională rezultă din adresa nr. 138/11 ianuarie 2012 și din răspunsul I.T.M. Mureș, înregistrat sub nr. 28/20 ianuarie 2012; atât statul de funcții, cât și organigrama erau aprobate de Consiliul Local Luduș, la data verificării activității recurentului; la 7 mai 2012 recurentul a depus documentele solicitate de comisia de evaluare (763 pagini) și, de fiecare dată când comisia i-a solicitat înscrisuri, recurentul s-a conformat, așa cum reiese din adresele nr. 19817/27 aprilie 2012 și nr. 20214/7 mai 2012; comisia de evaluare este în culpă pentru a nu fi luat în considerare procesul verbal nr. 1974/4 mai 2012 privind orele suplimentare lucrate de recurent și de angajații spitalului pentru a pregăti actele solicitate de această comisie; motivul depunerii actelor cu întârziere, la ora 11,13 nu poate fi luat în considerare, față de faptul că termenele legale sunt stabilite pe zile, și nu pe ore, mai ales în cazul evaluării cu privire la discutarea revocării din funcție; recurentul a primit procesul verbal nr. 1957/3 mai 2012, prin care i se solicitau actele, la ora 14,30, având la dispoziție doar o zi să pregătească cele 763 pagini (zilele de 5 și 6 mai fiind nelucrătoare); nu se poate susține că recurentul a persiflat comisia de evaluare, în condițiile în care s-a străduit ca în numai o zi să pregătească toate actele, declarațiile date de A. I., C. M. și L. R. atestând acest fapt; comisia de evaluare nu i-a comunicat recurentului niciun raport pe care acesta să aibă posibilitatea de a-l contesta; sesizarea nr. 20443/9 mai 2012 a comisiei nu conține nicio evaluare și nu acordă vreun calificativ, deci, recurentul nu a avut ce să conteste; din rapoartele de control reținute de prima instanță ca fiind relevante rezultă, fără putință de tăgadă, neconstatarea de către C.A.S. Mureș a vreunei abateri săvârșite de recurent, în calitate de manager al spitalului, constatările vizând doar activitatea medicilor din ambulatoriu și din secțiile spitalului, coordonată de directorul medical; decizia managerială de economisire a consumului de apă, pentru limitarea pierderilor și cheltuielilor excesive, nu a afectat desfășurarea activității spitalului, neconstituind o abatere de la legislația în vigoare; întrucât Consiliul de administrație nu a dispus punerea în practică a deciziei de acreditare a laboratorului de analize medicale, nici recurentul nu a procedat la acreditarea acestui laborator care putea fi realizată doar dacă se aprecia că vizează dezvoltarea spitalului; din Raportul de al performanței întocmit la data de 11 noiembrie 2011 de Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi Mureș rezultă că sistemul de control intern adoptat de conducerea unității este în măsură să contribuie la îndeplinirea obiectivelor manageriale privind conducerea sistematică și eficientă a activității, din constatările cuprinse la pct. 5.3. din Raport reieșind că acțiunile de inventariere a patrimoniului au fost realizate în conformitate cu prevederile legale în vigoare; probele prezentate de reclamant nu au fost analizate nici de Primăria Orașului Luduș și nici de prima instanță; actul atacat trebuia motivat de către autoritatea administrativă, principiul fiind consacrat de art. 17 pct. 2 din Recomandarea (2007) a Comitetului de Miniștri al Statelor Membre și de Rezoluția (77)31 a Comitetului de Miniștri al Statelor Membre, privind protecția individului în raport cu actele administrației; motivarea actului ar trebui să se regăsească în cuprinsul acestuia, cerință neîndeplinită, în speță, actul atacat neindicând, în concret, atribuțiile și sarcinile nerespectate de recurent și modalitatea de încălcare a acestora, precum și probele pe care concluzia revocării din funcție s-a bazat; aceste omisiuni atrag anularea actului, soluție adoptată de practica judiciară, recurentul făcând trimitere la Dec. nr. 436/CA/13 septembrie 2010 a Curții de Apel Iași; dispozițiile procedurale aplicabile în cazul revocării unui raport/contract de muncă prevăd obligativitatea reținerii în cuprinsul actului de revocare, a faptelor și dispozițiilor legale/contractuale încălcate, dispoziția atacată neîndeplinind aceste cerințe.

Prin întâmpinarea depusă la 9 aprilie 2014, intimatul ORAȘUL LUDUȘ, prin Primar a solicitat a se dispune respingerea recursului, susținând, în esență, următoarele motive: pentru punctele 7, 8 din Procesul verbal al Consiliului de administrație nr. 21291/2012 sunt relevante rapoartele de control depuse în probațiune, întocmite de C.A.S. Mureș, prin care s-au constatat o serie de deficiențe privind modul de completare a documentelor specifice și de aplicare a prevederilor legale din domeniul asigurărilor sociale de sănătate, fiind incidente disp. art. 1833 alin. 1 lit. l din Legea nr. 95/2006; deci, nu se poate susține că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea legii, cu atât mai mult cu cât Dispoziția nr. 990/2012 a fost emisă cu respectarea art. 1833 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, propunerea de revocare fiind formulată de Consiliul de administrație a Spitalului Orășenesc Luduș, în temeiul art. 186 alin. 9 din Legea nr. 95/2006; neregularitățile imputate reclamantului prin Procesul verbal nr. 21291/2012 au fost dovedite; deși convocarea ședințelor Consiliului de administrație ulterior datei de 22 februarie 2012 nu era o atribuție exclusivă a managerului (art. 186 alin. 10 din Legea nr. 95/2006), totuși, interesul și obligația convocării Consiliului de către recurent sunt evidente, scopul fiind luarea măsurilor care se impuneau pentru eficientizarea managementului, ținând seama și de faptul că, potrivit art. 186 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, ceilalți membri ai Consiliului de administrație sunt persoane din afara spitalului, care nu au atribuții specifice managerului; referitor la nominalizarea directorului medical al spitalului, Consiliul de administrație nu a fost informat în mod corect asupra mandatelor celor doi directori, existând o perioadă (25 octombrie 2011 – 27 decembrie 2011) în care nu s-a asigurat continuitatea în conducerea spitalului; recurentul nu a rezolvat problemele ridicate de cadrele medicale prin petiția nr. 5518/10 ianuarie 2012, încălcând disp. art. 157 din Codul muncii, în sensul că a procedat la suspendarea contractelor individuale de muncă în perioada cursurilor de formare profesională și, chiar dacă, în urma adresei I.T.M. Mureș nr. 138/11 ianuarie 2012, nu a mai încheiat acte adiționale, recurentul nu a remediat situația persoanelor care aveau deja suspendate raporturile de muncă; temeinicia Dispoziției nr. 990/2012 este dovedită și prin neregulile constatate de Consiliul de administrație cu privire la gestionarea fondurilor spitalului, la organizarea activității, la lipsa acreditării laboratorului de analize medicale, la activitatea de audit intern; recurentul nu a arătat care ar fi motivele străine de natura pricinii și nici în ce ar consta greșita interpretare a actului juridic dedus judecății, fapt pentru care aceste susțineri nu pot fi reținute.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel – învestită cu soluționarea recursului potrivit motivelor invocate, precum și potrivit regulilor statornicite de disp. art. 3041 Cod proc. civ., a reținut următoarele aspecte:

În ce privește motivele de recurs întemeiate pe disp. art. 304 pct. 7, 8 Cod proc. civ., Curtea a constatat, contrar susținerilor recurentului, că acestea nu sunt incidente, în speță, prima instanță procedând la cercetarea și soluționarea fondului cauzei, astfel cum rezultă din considerentele Sentinței nr. 3636/11 octombrie 2013 a Tribunalului Mureș – hotărâre care, cu privire la modalitatea de redactare a considerentelor, răspunde exigențelor art. 6§1 CEDO, astfel cum au fost dezvoltate prin jurisprudența Curții EDO – e.g., Hot. din 9 decembrie 1994, cauza Ruiz Torija, Hot. din 15 februarie 2007, cauza Boldea -, analizând legalitatea Dispoziției nr. 990/2012, cu referire la conținutul acestui act administrativ și la înscrisurile pe care acesta s-a fundamentat, precum și cu precizarea textelor de lege pe care prima instanță le-a considerat aplicabile, în speță.

Referitor la fondul cauzei, Curtea a reținut că, prin Dispoziția nr. 986/23 mai 2012, emisă de Orașul Luduș, prin Primar, s-a dispus încetarea, începând cu data emiterii, a Contractului de management nr. 1920/31 ianuarie 2011, al d-lui B. E. C., numindu-se, începând cu aceeași dată, în funcția de manager interimar al Spitalului Orășenesc “Dr. V. R.”;, dl. M. I., stabilindu-se data de 25 mai 2012, ora 10,00, pentru predarea mijloacelor fixe și a obiectelor de inventar.

Prin Dispoziția nr. 990/24 mai 2012, emisă de Orașul Luduș, prin Primar, s-a dispus încetarea, începând cu data emiterii, a Contractului de management nr. 1920/31 ianuarie 2011, al d-lui B. E. C., numindu-se, începând cu aceeași dată, în funcția de manager interimar al Spitalului Orășenesc “Dr. V. R.”;, dl. M. I., stabilindu-se data de 28 mai 2012, ora 10,00, pentru predarea mijloacelor fixe și a obiectelor de inventar.

În ce privește Dispoziția nr. 986/23 mai 2012, pârâtul ORAȘUL LUDUȘ, prin Primar, a menționat expres, atât în răspunsul la plângerea prealabilă formulată de reclamant, cuprins în adresa nr. 22748/1 noiembrie 2012, cât și în întâmpinarea depusă în prima etapă procesuală, faptul că această Dispoziție nu figurează în evidențele pârâtului, neconstituind un act administrativ valid.

Cu toate acestea, Curtea a constatat că Dispoziția nr. 986/23 mai 2012 este semnată de Primarul Orașului Luduș, avizată de Secretar și poartă ștampila unității administrativ-teritoriale, fiind comunicată Spitalului Orășenesc “Dr. V. R.”; și înregistrată la această instituție sub nr. 2340/23 mai 2012. În condițiile menționate, neînregistrarea actului în evidențele pârâtului nu duce la lipsirea acestuia de efecte și, având în vedere faptul că pârâtul a infirmat valabilitatea legală a Dispoziției nr. 986/23 mai 2012 – susținere rezultând, o dată în plus, din emiterea Dispoziției nr. 990/24 mai 2012, cu același conținut -, dar nu a procedat la revocarea actului, se impune, în temeiul disp. art. 18 alin. 1 din Legea nr.554/2004, anularea Dispoziției nr. 986/23 mai 2012.

În ce privește Dispoziția nr. 990/24 mai 2012, Curtea a reținut, în primul rând, cu referire la argumentul vizând nemotivarea actului administrativ, faptul că Dispoziția conține trimiterea expresă “în baza Procesului verbal nr. 21291/22.05.2012 și a Hotărârii Consiliului de administrație nr. 1/22.05.2012”;, indicându-se și temeiurile în drept, respectiv dispozițiile art. 1833 alin. 1 lit. l și alin. 2, precum și cele ale art. 186 alin. 9 lit. f, coroborate cu prevederile art. 178 alin. 3 și ale art. 179 alin. 6 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare…, prevederile art. 63 alin. 1 lit. e coroborate cu cele ale art. 68 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată.

Astfel cum s-a statornicit prin jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, este adevărat că obligația autorității emitente de a motiva actul administrativ constituie o garanție împotriva arbitrariului în conduita administrației publice, menită, pe de o parte, să permită destinatarilor unei decizii administrative să-i cunoască și să-i evalueze temeiurile și efectele și, pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate, o motivare insuficientă sau greșită echivalând cu lipsa motivării; totuși, instanța supremă a constatat că judecătorul fondului a reținut corect îndeplinirea cerinței motivării actului administrativ prin referirea expresă la un alt înscris pe care îl înglobează, împrejurarea că în actul administrativ nu sunt reluate, in extenso, toate temeiurile de fapt și de drept consemnate în înscrisul la care actul administrativ a făcut trimitere, neconstituind, în sine, un motiv de invaliditate a acestui act (Dec. nr. 529/1 februarie 2011, Dec. nr. 1470/11 martie 2011 – Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal).

Așadar, nu se poate da eficiență juridică susținerii referitoare la lipsa motivării actului administrativ, în condițiile în care Dispoziția nr. 990/2012 conține trimiterea la Procesului verbal nr. 21291/22.05.2012 și la Hotărârea Consiliului de administrație nr. 1/22.05.2012, înscrisuri cunoscute de reclamantul-recurent, de vreme ce a combătut constatările cuprinse în acestea, atât în prin cererea de chemare în judecată, cât și prin cererea de recurs – făcând referire expresă la cele două acte.

În ce privește fondul cauzei, Curtea a reținut, în primul rând, faptul că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumția autenticității și veridicității, constituind titlu executoriu. Principiul legalității actelor administrative presupune, însă, atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie, în mod efectiv, asigurată. Instanța de contencios administrativ este, prin urmare, abilitată să verifice legalitatea actului administrativ atacat, cu consecința confirmării sau infirmării prezumției de legalitate cu care actul este înzestrat, până la proba contrară.

În Procesul verbal al Consiliului de administrație a Spitalului orășenesc “Dr. V. R.”; Luduș, întocmit la data de 22 mai 2012, înregistrat la Consiliul Local al Orașului Luduș sub nr. 21291/22 mai 2012 și la Spitalul Orășenesc “Dr. V. R.”; sub nr. 2306/22 mai 2012 – act la care a făcut trimitere Dispoziția nr. 990/24 mai 2012, cu privire la faptele avute în vedere la emiterea acestei Dispoziții -, sunt enumerate “problemele constatate legate de activitatea… managerului spitalului”;, “în perioada 31.01.2011 la zi”;, prezentate de președintele de ședință. În același Proces verbal s-a menționat că “președintele consiliului de administrație face propunerea membrilor consiliului de administrație, de revocare din funcție a managerului în conformitate cu dispozițiile art. 186 alin. 9 lit. f din Legea nr. 95/2006, constatându-se încălcarea prevederilor art. 1833 alin. 1 lit. l din același act normativ”;, supunându-se la vot revocarea Contractului de management nr. 1920/31.01.2011, propunerea fiind aprobată în unanimitate, urmând ca președintele Consiliului de administrație să înainteze Primarului Orașului Luduș Hotărârea de revocare în vederea emiterii Dispoziției de primar.

Textul de lege invocat ca temei al revocării în Procesul verbal nr. 21291/22 mai 2012, pe care s-a fundamentat, deci, propunerea președintelui Consiliului de administrație a Spitalului Orășenesc “Dr. V. R.”;, votată, ca atare, de membri Consiliului, și anume disp. art. 186 alin. 9 lit. f din Legea nr. 95/2005, a constituit și temeiul Hotărârii nr. 1/22 mai 2012, emisă de Spitalul Orășenesc “Dr. V. R.”; – înregistrată la această instituție sub nr. 2341/23 mai 2012 -, prin care s-a dispus revocarea reclamantului-recurent din funcția de manager al Spitalului…, comunicarea Procesului verbal nr. 21291/22.05.2012 primarului Orașului Luduș, domnul Urcan Ionaș Florin, în vederea emiterii Dispoziției de încetare a Contractului de management nr. 1920/31.01.2011 și de numire a managerului interimar.

Așadar, textul de lege pe baza căruia s-a dispus revocarea recurentului din funcția de manager al Spitalului Orășenesc “Dr. V. R.”;, menționat expres în Hotărârea nr. 1/22 mai 2012, precum și în Procesul verbal nr. 21291/22 mai 2012 al ședinței Consiliului de administrație a Spitalului, l-a constituit art. 186 alin. 9 lit. f din Legea nr. 95/2006, potrivit căruia consiliul de administrație propune revocarea din funcție a managerului și a celorlalți membri ai comitetului director în cazul în care constată existența situațiilor prevăzute la art. 180 alin. 1 și la art. 183^3 alin. 1.

În speță, astfel cum s-a precizat în Procesul verbal nr. 21291/22 mai 2012 al ședinței Consiliului de administrație a Spitalului, organul de conducere a spitalului a stabilit, prin vot, revocarea Contractului de management nr. 1920/31 ianuarie 2011, …constatându-se încălcarea prevederilor art. 1833 alin. 1 lit. l din Legea nr. 95/2006. Această normă legală prevede încetarea contractului de management în cazul în care se constată abateri de la legislația în vigoare constatate de organele de control și instituțiile abilitate în condițiile legii.

O dispoziție similară este cuprinsă și în art. 22 lit. k din Contractul de management nr. 1/31 ianuarie 2011, înregistrat la Spitalului Orășenesc “Dr. V. R.”; din Luduș sub nr. 1920/31 ianuarie 2011, prevăzându-se că acest contract încetează în cazul în care se constată abateri de la legislația în vigoare constatare de organele de control și instituțiile abilitate în condițiile legii.

Curtea a reținut, referitor la aplicarea normei speciale menționate, faptul că nici în Procesul verbal nr. 21291/22 mai 2012 al ședinței Consiliului de administrație a Spitalului Orășenesc “Dr. V. R.”;, nici în Hotărârea nr. 1/22 mai 2012 a Consiliului de administrație și, prin urmare, nici în Dispoziția nr. 990/24 mai 2012 emisă de Primarul Orașului Luduș – care trimite la primele două acte – nu se arată, în mod concret, organul care a constatat abaterile și nici constatările punctuale ale acestuia, respectiv dispozițiile de lege care au fost efectiv încălcate. Precizarea cuprinsă, cu titlu general, în Procesul verbal nr. 21291/22 mai 2012, adică “în condițiile în care în urma controalelor efectuate de către CAS se constată un management defectuos al Spitalului Orășenesc Luduș”; (alin. 4 pct. 1), afirmație legată, însă, de neconvocarea ședințelor Consiliului de administrație, și nu de aspectele vizând deficiențele la care se face referire generică, nu satisface exigențele enumerate de legiuitor în disp. art. 1833 alin. 1 lit. l din Legea nr. 95/2006.

Prin urmare, din aspectele enumerate în Procesul verbal nr. 21291/22 mai 2012 al ședinței Consiliului de administrație a Spitalului (f. 22, dos. Tribunalului Mureș), unul singur intră sub incidența normei speciale anterior citate, fiind redat în alin. 4 pct. 8, și anume, vă faceți vinovat de încasarea sumelor de la CAS pentru doamna dr. G. A., în condițiile în care ați luat act de primul proces verbal al CAS prin care era reziliat contractual încă din anul 2011.

Concluzia se impune prin prisma faptului că, dintre problemele enumerate în alin. 4 pct. 1-11 din în Procesul verbal nr. 21291/22 mai 2012 al ședinței Consiliului de administrație, doar cu privire la acest aspect există abateri de la legislația în vigoare constatate de organele de control în legătură care să fie implicată și responsabilitatea reclamantului-recurent, în calitate de manager al spitalului, astfel cum rezultă din Raportul de control întocmit de C.A.S. Mureș sub nr. 933/4 mai – măsura impusă fiind achitarea către CAS Mureș a sumei de 254.468,72 lei reprezentând contravaloarea cazurilor de spitalizări de zi și a cazurilor de spitalizări continue, DRG, efectuate de dr. G. A., fără a fi inclusă în contractul încheiat între Spitalul Orășenesc Luduș și CAS Mureș, .

Curtea a observat că deficiențe au fost constatate de C.A.S. Mureș și prin Rapoartele de control nr. 2508/29 decembrie 2011 (înregistrat la Spitalul Orășenesc “Dr. V. R.”; din Luduș sub nr. 58/5 ianuarie 2012, vizând înscrisuri și documente întocmite de dr. M. E.), nr. 2507/29 decembrie 2011 (înregistrat la Spitalul Orășenesc “Dr. V. R.”; din Luduș sub nr. 57/5 ianuarie 2012, vizând înscrisuri și documente întocmite de dr. G. D. M.), nr. 2489/28 decembrie 2011 (înregistrat la Spitalul Orășenesc “Dr. V. R.”; din Luduș sub nr. 270/19 ianuarie 2012, vizând înscrisuri și documente întocmite de dr. B. A.), nr. 2487/28 decembrie 2011 (înregistrat la Spitalul Orășenesc “Dr. V. R.”; din Luduș sub nr. 270/19 ianuarie 2012, vizând înscrisuri și documente întocmite de dr. B. D. C.), nr. 2488/28 decembrie 2011 (înregistrat la Spitalul Orășenesc “Dr. V. R.”; din Luduș sub nr. 269/19 ianuarie 2012, vizând înscrisuri și documente întocmite de dr. R. V.), nr. 2509/29 decembrie 2011 (înregistrat la Spitalul Orășenesc “Dr. V. R.”; din Luduș sub nr. 59/5 ianuarie 2012, vizând înscrisuri și documente întocmite de dr. P. I. O.), nr. 2506/29 decembrie 2011 (înregistrat la Spitalul Orășenesc “Dr. V. R.”; din Luduș sub nr. 56/5 ianuarie 2012, vizând înscrisuri și documente întocmite de dr. G. A.) – f. 40-91, 123-129, dos. Tribunalului Mureș -, dar acestea se referă, efectiv la activitatea unor medici.

Însă, în Procesul verbal nr. 21291/22 mai 2012 al ședinței Consiliului de administrație, pe baza căruia a fost emisă Hotărârea nr. 1/22 mai 2012 a Consiliului de Administrație și Dispoziția nr. 990/24 mai 2012 – de revocare a reclamantului-recurent din funcția de manager al spitalului -, este menționată doar deficiența în legătură cu încasarea sumelor de la CAS pentru doamna dr. G. A., aspectul vizându-l pe dr. B. A. (alin. 4 pct. 7) referindu-se la absența lui din spital, în timp ce apăreau consultații înscrise în registru, situație constatată prin procesul verbal din 6 decembrie 2011 (încheiat, probabil, de către conducerea spitalului, în condițiile în care nu se face nicio precizare), care, însă, nu coincide cu actul de control al C.A.S. Mureș, respectiv Raportul de control nr. 2489/28 decembrie 2011 (înregistrat la Spitalul Orășenesc “Dr. V. R.”; din Luduș sub nr. 270/19 ianuarie 2012). În ce privește aspectul redat în alin. 4 pct. 7 teza I din Procesul verbal nr. 21291/22 mai 2012 al ședinței Consiliului de administrație, Curtea a constatat că se referă la deficiențe vizând activitatea dr. P. I., invocându-se “pvc 27.11.2011”;, în timp ce Raportul de control a fost întocmit de C.A.S. Mureș sub nr. 2509/29 decembrie 2011 și înregistrat la Spitalul Orășenesc “Dr. V. R.”; din Luduș sub nr. 270/19 ianuarie 2012 sub nr. 59/5 ianuarie 2012.

Așadar, din toate deficiențele enumerate de președintele Consiliului de administrație în ședința din 22 mai 2012, pentru care s-a propus și votat revocarea Contractului de management nr. 1920/31 ianuarie 2012, doar una răspundea exigențelor cerute de disp. art. 1833 alin. 1 lit. l din Legea nr. 95/2006, prevedere legală indicată expres ca temei al revocării.

În acest context, Curtea nu a putut ignora obligația emitentului actului administrativ de a răspunde cerințelor principiului legalității care, astfel cum s-a menționat în aceste considerente, presupune, ca deciziile autorităților administrative să se întemeieze, în mod efectiv, pe lege. Constatând că doar una dintre faptele avute în vedere la emiterea Dispoziției nr. 990/24 mai 2012, de către ORAȘUL LUDUȘ, prin Primar, răspunde cerinței de legalitate, prin raportare la disp. art. 1833 alin. 1 lit. l din Legea nr. 95/2006, care a servit ca fundament legal al măsurii revocării din funcția de manager, Curtea nu poate confirma prezumția de legalitate a actului atacat – cu mențiunea, însă, că, față de motivele relevate, instanța de control judiciar nu a putut trece la analizarea celorlalte aspecte enumerate în Procesul verbal nr. 21291/22 mai 2012 al ședinței Consiliului de administrație a Spitalul Orășenesc “Dr. V. R.”; din Luduș, imputate ca deficiențe în activitatea reclamantului-recurent, desfășurată în calitate de manager al spitalului.

Având în vedere argumentele expuse, Curtea a admis recursul formulat de reclamant – art. 312 alin. 1 teza I, art. 304 pct. 9 Cod proc. civ. – și a modificat în tot hotărârea atacată – art. 312 alin. 2 teza I, alin. 3 teza I Cod proc. civ. -, admițând cererea de chemare în judecată, cu consecința anulării atât a Dispoziției nr. 986/2012, cât și a Dispoziției nr. 990/2012, emise de pârât – art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 -, precum și a restabilirii situației anterioare, prin repunerea reclamantului în funcția manager al Spitalul Orășenesc “Dr. V. R.”; din Luduș – art. 18 alin. 1 teza finală din Legea nr. 554/2004 -, cu obligarea pârâtului să-i plătească reclamantului drepturile bănești corespunzătoare funcției de manager, de care a fost lipsit ca efect al încetării Contractului de management nr. 1920/31 ianuarie 2011, de la data încetării efective a Contractului și până la data reintegrării efective în funcție. Drepturile bănești menționate vor fi actualizate cu indicele de inflație (rata inflației) – reclamantul cerând “indexarea”; sumelor, măsură având ca scop înlăturarea vătămării produse de devalorizarea monedei naționale, actualizarea cu rata inflației urmărind păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești și avându-și rațiunea în respectarea principiului reparării integrale a pagubei, prin actualizarea debitului urmărindu-se acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și cea a plății efective a sumei datorate (Decizia nr.722/23.02.2010 -Î.C.C.J., Secția Comercială, Decizia nr.2083/19.04.2007-Î.C.C.J., Secția de contencios administrativ). În temeiul disp. art. 274 alin. 1 Cod proc. civ., pârâtul a fost obligat să-i plătească reclamantului suma de 1.535,15 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat) dovedite cu înscrisuri.