ROMÂNIA
CURTEA DE APEL I A Ş I
SECŢIA ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Dosar nr(…)
DECIZIA NR. 678/C.A.
Şedinţa publică din 7 decembrie 2009
Completul compus din:
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamanta E. J.-B. împotriva sentinţei civile nr. 100/CA din 30.03.2009 a Tribunalul u i V a s l u i, pronunţată în dosarul nr(…).
La apelul nominal făcut în şedinţă publică, lipsesc părţile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezenţa părţilor şi modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al procesului, care este la al doilea termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri, instanţa constată recursul în stare de judecată şi reţine cauza spre soluţionare.
După deliberare,
CURTEA D E APEL,
Asupra recursului de faţă;
Prin sentinţa civilă nr. 100/CA din 30 martie 2009, Tribunalul V a s l u i a respins cererea formulată de petenta E. J. B., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, menţinând decizia nr. 1091 din 24.06.2008.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta a chemat în judecată pe pârâtă, pentru a se dispune anularea deciziei nr. 1091 din 24.06.2008, prin care s-a dispus invalidarea hotărârii nr. 2412/2.10.2003 a comisiei pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituţiei Prefectului municipiului B.
S-a reţinut de asemenea că, prin decizia menţionată, a fost invalidată hotărârea Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 B, motivat de faptul că dosarul trebuia completat cu mai multe înscrisuri, urmând ca apoi să se emită o nouă hotărâre, în concordanţă cu actele existente la dosar şi cele ulterior ataşate, având în vedere că, potrivit art. 1, din Legea nr. 9/1998, cetăţenii români prejudiciaţi în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la C la data de 7 septembrie 1940, au dreptul la compensaţii, doar în măsura în care nu au primit sau au primit numai parţial compensaţii ori despăgubiri pentru bunurile imobile – construcţii şi terenuri – pe care le aveau în proprietate în judeţene E. şi D., cedate Bulgariei, pentru recoltele neculese şi pentru plantaţiile de pomi fructiferi, şi că, potrivit art. 5 din aceeaşi lege, dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor şi construcţiilor, pentru care se solicită compensaţiile, trebuie să se facă prin înscrisuri.
Raportându-se la prevederile Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 9/1998, aprobate prin H.G. nr. 753/26.10.1998, prima instanţă a reţinut că deşi din cuprinsul acestor norme nu rezultă obligativitatea depunerii la dosar a cazierului autorului, eliberat de Arhivele Naţionale Centrale, în comuna S. B., şi nici a extrasului cadastral pentru moştenitori, totuşi, din cuprinsul art. 4 din H.G. nr. 753/1998, rezultă pentru beneficiarii prevederilor Legii nr. 9/1998 obligaţia să declare pe proprie răspundere, atât bunurile la a căror compensare sau despăgubire consideră că au dreptul, cât şi dacă au beneficiat sau nu de despăgubiri sau compensaţii parţiale, în bani sau în natură, obligaţia constatată a nu fi fost îndeplinită de către moştenitori, considerente pentru care decizia a fost menţinută.
Împotriva acestei sentinţe a introdus recurs reclamanta E. J. B., care critică hotărârea primei instanţe pe motiv că s-a ignorat faptul că a anexat întreaga documentaţie necesară dovedirii dreptului său, că această cerere a fost admisă, stabilindu-se o compensaţie în sumă de 1.404.262.193 lei, că în mod nejustificat această hotărâre nu a fost validată, întrucât nu s-a indicat ce dispoziţii legale impuneau ataşarea respectivelor acte şi că, şi în situaţia în care exista o asemenea obligaţie, A.N.R.P. era obligată să solicite completarea documentaţiei, mai înainte de a proceda la emiterea deciziei contestate, omiţându-se a se observa faptul că modificarea adusă art. 4 din H.G. nr. 753/1998, prin HG. nr. 1277/17.10.2007, a intervenit ulterior momentului în care cererea i-a fost aprobată.
Intimata A.N.R.P., prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, pe motiv că soluţia adoptată este în concordanţă cu dispoziţiile art. 6 alin. 7 din O.U.G. nr. 25/2007 şi cu prevederile art. 35 şi 35 ind. 1 din H.G. nr. 753/1998, modificată prin H.G. nr. 1277/2007.
Raportat la actele şi lucrările dosarului, la motivele de recurs, precum şi la dispoziţiile legale aplicabile, Curtea constată că decizia nr. 1091 din 24 iunie 2008, emisă de A.N.R.P. nu are semnificaţia unei respingeri pe fond a cererii formulate de cele cinci persoane menţionate la art. 1, printre care se numără şi reclamanta prin prezenta cauză, ci aceea a unei retrimiteri a dosarului la Comisia pentru aplicarea Legi nr. 9/1998 din cadrul Instituţiei Prefectului Municipiului B, în vederea completării acestuia urmând ca pe baza întregului material probator să se dea o nouă hotărâre .
Ca atare, curtea constată că atâta timp cât autoritatea competentă a apreciat că documentaţia ce a făcut obiectul analizei comisiei municipale a fost insuficientă, în raport de dispoziţiile legale în vigoare la data la care ea a pronunţat decizia de invalidare, şi cât timp nici o dispoziţie legală nu o împiedică să solicite completarea documentaţiei, de o manieră rezonabilă, care să-i permită o verificare completă şi concludentă a cererii, în condiţiile în care în cauză este dovedit faptul că persoanele îndreptăţite la despăgubiri nu au înţeles să lucreze în comun, pentru apărarea pretinsului drept, ci au formulat acţiuni separate, la instanţe diferite, pentru a obţine reformarea deciziei nr. 1091/2008, conduită ce este ea însăşi de natură să dea naştere la îndoială nu numai în ceea ce priveşte poziţia procesuală a petenţilor, dar şi în ceea ce priveşte izvorul şi temeiul dreptului, decizia de trimitere este temeinică şi legală.
Întrucât nimic nu poate împiedica aflarea adevărului şi cum autoritatea chemată să soluţioneze cererea trebuie să dispună de întregul material probator, care să-i permită o apreciere completă şi corectă a situaţiei de fapt prezentată de petentă, dar şi a raporturilor dintre cei ce revendică dreptul la despăgubiri, Curtea constatând că hotărârea primei instanţe este temeinică şi legală, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul promovat de reclamantă ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul introdus de E. J. B. împotriva sentinţei nr. 100/CA/30.03.2009 a Tribunalul u i V a s l u i sentinţă pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică din 7 decembrie 2009.
