CURTEA DE APEL C O N S T A N Ţ A
SECŢIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ŞI FLUVIALĂ, ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.631/CA
Şedinţa publică de la 20 O. 2008
S-a luat în examinare recursul promovat în contencios administrativ de pârâtaAutoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor – Serviciul pentru Aplicarea Legii 9/1998, cu sediul în B, sector 1, Calea G. nr.202, împotriva sentinţei civile nr.1105/22.08.2008, pronunţată în dosarul nr(…), în contradictoriu cu intimaţii reclamanţiD. E., D. N., N. E., N. O., N. J., T. N., T. B., T. J.,toţi cu domiciliul înC,_, .7., .6, judeţ C, având ca obiectLg.9/1998.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă mandatar D. N., pentru intimatul D. E., în baza procurii judiciare nr.3110 din 06.11.2008, lipsind celelalte părţi.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art.87 şi urm. cod pr.civilă.
Recursul este declarat şi motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Mandatar D. N., pentru intimatul D. E., precizează că depune la dosar adresa nr.8591/3870/06.05.2005 emisă de Instituţia Prefectului Municipiului B şi copia Hotărârii nr.3765 din 03.10.2008, precizând că nu are alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pentru dezbateri.
Mandatar D. N., pentru intimatul D. E., solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond.
CURTEA:
Asupra recursului în contencios administrativ de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, se constată:
Reclamanţii D. E., D. N., N. E., N. O., N. J., T. N., T. B., T. J. au chemat în judecată la data de 09.11.2007 pe pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor – Serviciul pentru Aplicarea Legii 9/1998, solicitând prin cererea astfel cum a fost precizată, ca în contradictoriu cu aceasta să se dispună anularea deciziei nr.107/12.10.2007 şi emiterea unei noi decizii de validare a hotărârii nr. 1325/21.03.2002 emisă de Comisia de aplicare a L.9/1998 a Municipiului B, privind acordarea compensaţiilor băneşti în cuantum de 128.260,89 lei, actualizate cu rata inflaţiei de la data de 21.03.2002 până la data plăţii efective.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că prin decizia atacată a fost validată hotărârea nr.1325/21.03.2002, emisă de comisia de aplicare a L.9/1998 din cadrul Instituţiei Prefectului Municipiului B, dar suma rezultată trebuie actualizată cu rata inflaţiei de la data de 21.03.2002, până la data plăţii efective.
În drept s-au invocat L.9/1998 şi Regulamentul de aplicare.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, arătând că pretenţiile reclamanţilor de actualizare a cuantumului compensaţiilor în raport de dispoziţiile art.34 lit.h din HG 753/1998 privind Normele metodologice pentru aplicarea L.9/1998 s-a făcut propunerea privind cuantumul compensaţiilor, acestea devenind certe, lichide şi exigibile din momentul validării lor de către Departamentul pentru aplicarea L.9/1998.
S-a mai arătat că această creanţă a devenit exigibilă la data emiterii deciziei Vicepreşedintelui A.N.R.P. şi pentru actualizarea ei se aplică dispoziţiile art.8 alin.2 din L.9/1998, potrivit cărora compensaţiile se actualizează doar în cazul în care se achită în anul următor, iar dacă se plătesc în anul în care au fost stabilite, se acordă la nivelul la care au fost validate.
Prin sentinţa civilă nr.1105/22.08.2008 Tribunalul C o n s t a n ţ a a admis acţiunea reclamanţilor şi a anulat Decizia nr.107/12.10.2007 emisă de Vicepreşedintele Autorităţii Naţionale de Restituire a Proprietăţilor şi a obligat pârâta să emită o decizie de plată prin care să valideze Hotărârea nr. 1325/ 21.03.2002, emisă de Comisia de aplicare a L.9/1998 din cadrul Instituţiei Prefectului Municipiului B, care să cuprindă compensaţiile băneşti în cuantum de 128.260,89 lei actualizate cu indicele de creştere a preţurilor de consum.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut în esenţă că în validarea compensaţiilor băneşti cuvenite reclamanţilor şi stabilite de Comisia de aplicare a L.9/1998 a Municipiului B în anul 2002, pârâta nu a respectat termenul de 60 de zile prevăzut de art.7 din L.9/1998, iar între momentul evaluării bunurilor de către Comisia Municipiului B şi emiterea deciziei de validare s-a scurs un timp semnificativ, sumele stabilite prin raportul de evaluare nemaifiind de actualitate.
Astfel, în aplicarea dispoziţiilor art.8 alin.2 din L.9/1998 coroborate cu art.4 lit.”g” din HG 1643/2004 pentru aplicarea OG 94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare a aplicării L.9/1998 s-a instituit atribuţia Departamentului din cadrul Cancelariei Primului Ministru de a propune „Reactualizarea despăgubirilor conform L.9/1998 la data emiterii ordinului de validare, iar art.7 din acelaşi act normativ prevede că propunerea de validare sau invalidare poate fi însoţită de propunerea de reactualizare a despăgubirilor dacă aceasta e necesară.
Prin urmare, s-a mai reţinut că din conţinutul acestor texte de lege rezultă că se vizează ipoteza în care validarea şi plata compensaţiilor au loc în alt an decât cel în care au fost stabilite de către comisie şi având în vedere şi principiul reparării integrale a prejudiciului a fost obligată pârâta la emiterea unei noi decizii de plată care să cuprindă cuantumul compensaţiilor în sumă de 128.260,89 lei actualizate cu indicele de creştere a preţurilor de consum, precum şi Decizia XXI a ÎCCJ din 19.03.2007 care a precizat că data stabilirii compensaţiei este cea a emiterii hotărârii Comisiei Judeţene, iar validarea de către Cancelaria Primului Ministru a hotărârilor comisiilor teritoriale cu depăşirea termenului de 60 de zile prevăzut de art.7 alin.3 din aceeaşi lege atrage actualizarea întregii sume în raport de indicele de creştere a preţurilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, criticând-o în temeiul art.3041Cod pr.civilă, considerând că în mod greşit instanţa de fond a admis cererea de chemare în judecată a reclamanţilor şi acordarea de compensaţii băneşti actualizate.
Astfel, se constată, după prezentarea conţinutului hotărârii Comisiei Municipiului B de aplicare a L.9/1998 nr.1325/21.03.2002 pe care o apreciază ca fiind corectă, că, în ceea ce priveşte actualizarea cuantumului compensaţiilor acordate, în aplicarea art.34 lit.h din HG 753/1998, potrivit cărora prin hotărârea Comisiei Municipiului B s-a făcut o propunere privind cuantumul compensaţiilor, acestea devin certe, lichide şi exigibile din momentul validării lor de către Departamentul de aplicare a L.9/1998 şi având în vedere că această creanţă este stabilită, devenind astfel şi exigibilă la data emiterii deciziei de către Vicepreşedintele A.N.P.R. pentru actualizarea ei se aplică dispoziţiile art.8 al.2 din L.9/1998 potrivit cărora în cazul în care compensaţiile se plătesc în anul în care au fost stabilite, acestea se acordă la nivelul la care au fost validate şi se actualizează numai în cazul în care se achită în anul următor.
Recursul este nefondat.
În cauză, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv obligarea pârâtei recurente de a emite o nouă deciziei de plată a compensaţiilor băneşti actualizate cu rata inflaţiei de la data de 21.03.2002, până la data plăţii efective a acestora, se constată că legal prima instanţă a reţinut că acţiunea reclamanţilor intimaţi e întemeiată, având în vedere dispoziţiile art.7 şi art.8 alin.2 din L.9/1998, coroborate cu art.4 lit.”g” din HG_ , precum şi art.7 din acelaşi act normativ care dispune că „propunerea de validare sau invalidare transmisă Şefului Cancelariei Primului Ministru poate fi însoţită de propunerea de reactualizare a despăgubirilor dacă aceasta este necesară”.
Ori, în raport de situaţia de fapt, conform căreia hotărârea comisiei de la nivel local (Mun.B) emisă în anul 2002, fiind validată la nivel central în 2008, se constată indubitabil că în cauză, „actualizarea despăgubirilor e necesară”, având în vedere şi principiul reparării integrale a prejudiciului consemnat şi prin Decizia XXI a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 19.03.2007.
Astfel, data stabilirii compensaţiei este aceea a emiterii hotărârii Comisiei Judeţene (sau a Municipiului B), iar validarea de către Cancelaria Primului Ministru a hotărârilor comisiilor teritoriale cu depăşirea termenului de 60 de zile prevăzut de art.7 alin.3 din L.9/1998 atrage actualizarea întregii sume, în raport de indicele de creştere a preţurilor.
Prin urmare, referirile recurentei la dispoziţiile art.34 lit.”h” din HG 753/1998 şi la art.8 alin.2 din L.9/1998 şi care privesc momente diferite: pe cel al propunerii şi pe cel al validării, cu consecinţa că trebuie avută în vedere numai data validării, sunt nefondate şi criticile în acest sens vor fi înlăturate, deoarece Î n a l t a C u r t e de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat pe aspectele invocate de recurentă, arătând că „ se impune ca art.8 al.2 din Legea 9/1998 să fie interpretat în sensul că data stabilirii compensaţiei este aceea a emiterii hotărârii comisiei judeţene, respectiv a municipiului B, iar validarea de către Cancelaria Primului Ministru a hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depăşirea termenului de 60 de zile prevăzut în art.7 al.3 din aceeaşi lege, atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creştere a preţurilor”.
Aşa fiind, interpretarea dată de instanţa supremă pe calea recursului în interesul legii fiind obligatorie pentru instanţe, şi având în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, se apreciază că în mod legal şi temeinic instanţa de fond a admis acţiunea reclamanţilor.
Pentru aceste considerente şi în aplicarea art.312 al.1 Cod pr.civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat în contencios administrativ de pârâtaAutoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor – Serviciul pentru Aplicarea Legii 9/1998, cu sediul în B, sector 1, Calea G. nr.202, împotriva sentinţei civile nr.1105/22.08.2008, pronunţată în dosarul nr(…), în contradictoriu cu intimaţii reclamanţiD. E., D. N., N. E., N. O., N. J., T. N., T. B., T. J.,toţi cu domiciliul înC,_, .7., .6, judeţ C, având ca obiectLg.9/1998.
