Anulare hotărâre a consiliului local de aprobare a planului urbanistic de detaliu pentru amplasarea unei clădiri cu destinaţia de locuinţă colectivă


– Legea nr. 350/2001

Procedura de elaborare şi aprobare a planului urbanistic zonal aprobată prin decizia Consiliului local atacată a respectat întrutotul disp. Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, stabilindu-se condiţiile de construire pentru acest obiectiv pe un teren proprietate privată, ţinându-se cont de vecinătăţi şi cu respectarea disp. art. 59 şi 60 din lege, respectiv consultarea populaţiei pentru eventuale observaţii şi propuneri.

Procedura de elaborare şi aprobare a planului urbanistic zonal aprobată prin decizia Consiliului local atacată a respectat întrutotul disp. Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, stabilindu-se condiţiile de construire pentru acest obiectiv pe un teren proprietate privată, ţinându-se cont de vecinătăţi şi cu respectarea disp. art. 59 şi 60 din lege, respectiv consultarea populaţiei pentru eventuale observaţii şi propuneri.

(Secţia comercială şi de administrativ, sentinţa nr. 445/CA/2009,

nepublicată)

Prin acţiunea în contencios administrativ reclamanţii C.I.D., P.G.D., C.O.F. au chemat în judecată pârâţii Consiliul local al municipiului Bistriţa, P. A., solicitând instanţei să se dispună anularea Hotărârii nr. 49/29.03.2007 a Consiliului local al mun. Bistriţa, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând actele dosarului tribunalul apreciază că prin expertiza efectuată în cauză de expert Ţ.C. şi a completărilor imobilul ce urmează a fi edificat depăşeşte cu un nivel regimul mediu de înălţime prevăzut pentru clădiri în secţiunea UTR 7a, că deşi prin certificatul de urbanism nr. 844 din 11.05.2007 emis de Primăria mun. Bistriţa, s-a stabilit ca înălţimea maximă a construcţiei la cornişă măsurată de la cota terenului amenajat să nu depăşească 10 m, prin edificarea unei clădiri, având regim de înălţime D + P + 2E + M nu poate fi respectată această înălţime, iar în privinţa gradului de însorire al imobilelor învecinate, aceasta nu sunt afectate prin edificarea clădirii, având în vedere şi poziţionarea ei faţă de punctele cardinale, propunându-se prin concluziile emise diminuarea clădirii proiectate pe aceeaşi suprafaţă cu un nivel curent astfel încât regimul de înălţime să fie stabilit la D+P+1E+M, precum şi reducerea numărului de apartamente propuse a se construi de la 14 la 10, potrivit etajului aferent eliminat.

Faţă de această lucrare de expertiză tehnică au formulat obiecţiuni atât reclamanţii cât şi pârâta P.A., părţile apreciind că expertul nu a răspuns obiectivelor stabilite de către instanţă, că aceasta s-a pronunţat asupra unui proiect PAC (pentru autorizare construcţie) iar nu asupra aceea ce i s-a cerut, şi nu a ţinut cont de disp. art. 31 alin. 1 din H.G. nr. 525/1996 de aprobare a Regulamentului general de urbanism pentru autorizarea executării construcţiilor.

Faţă de obiecţiunile depuse de către părţi, instanţa a încuviinţat efectuarea unei lucrări de contraexpertiză tehnică, având aceleaşi obiective stabilite de către părţi şi

BULETINUL JURISPRUDENTEI

—!-

încuviinţate de către instanţă, lucrare ce a fost efectuată de către experţii în construcţii C.l, C.l. şi M.V., precum şi completările raportului de contraexpertiză urmare obiecţiunilor formulate de către reclamanţi.

Potrivit concluziile raportului de contraexpertiză întocmit în cauză, răspunzând punctual obiectivelor stabilite de instanţă, reiese că:

1. regimul de înălţime maxim admis pentru zona urbană respectivă este D+P+2E+M iar înălţimea maximă la cornişe este 10 ml;

2. imobilul ce se intenţionează a se edifica se încadrează în ansamblul zonei în ceea ce priveşte respectarea disp. legale privitoare la amplasament, dimensiuni şi funcţionalitate;

3. Imobilul în cauză se încadrează în regimul de destinaţie a imobilelor din zonă;

4. Amplasarea imobilului, faţă de celelalte clădiri învecinate, nu aduce atingere gradului de însorire a acestora (clădirile vecine existente fiind dispuse către laturile estice, sudice şi vestice ale imobilului).

Faţă de aceste concluzii ale raportului de contraexpertiză, însuşite de către instanţă, având în vedere şi probatoriul administrat cu ocazia soluţionării în primul ciclu procesual, instanţa reţine că prin hotărârea nr. 49/2007 a Consiliului local B-ţa s-a aprobat planul urbanistic de detaliu pentru amplasarea unei clădiri cu destinaţia de colectivă cu 14 apartamente, în regim de înălţime D+P+2E+M.

Planul urbanistic general al localităţii aprobat prin H.C.L. nr. 43/2004 prevede pentru secţiunea UTR 7, zona pentru care s-a aprobat respectivul PUD ca fiind o zonă de locuinţe colective şi individuale cu caracter urban.

Referitor la regimul de înălţime al zonei, din probatoriul administrat rezultă că în secţiunea UTR 7 regimul de înălţime a locuinţelor individuale este de P+2, iar pentru cele colective este de la P+2 în sus.

în conformitate cu disp. art. 31 alin. 1 din H.G. nr. 525/2006 pentru aprobarea regulamentului general de urbanism, executarea construcţiilor se face cu respectarea înălţimii medii a clădirilor învecinate şi a caracterului zonei, fără ca diferenţa de înălţime să depăşească cu mai mult de două niveluri clădirile imediat învecinate.

Din planul de situaţie anexat raportului de contraexpertiză se constată că imediata vecinătate a construcţiei propuse spre edificare se află imobilele reclamanţilor P.D., care are regimul de înălţime D+P+E şi a reclamantului C D. care are regim de înălţime D+P+E+M.

Aşa fiind, regimul de înălţime propus pentru imobilul în cauză este doar cu un etaj mai înaltă decât cea din imediata vecinătate, cu respectare dispoziţiilor legale mai sus arătate şi conformă concluziilor raportului de contraexpertiză, în sensul că nu se depăşeşte regimul de înălţime maxim admis.

Rămâne în discuţie dispoziţia cuprinsă în certificatul de urbanism eliberat de către Consiliul local al mun. Bistriţa, potrivit căreia înălţimea maximă a construcţiei la cornişă de la cota terenului amenajat nu va depăşi 10 m, înălţime care teoretic nu poate cuprinde un parter, două etaje şi mansardă, deoarece camerele edificate nu ar avea înălţimea standard de 2,8 m, dar o asemenea problematică va putea fi rezolvată numai

cu ocazia întocmirii documentaţiei de execuţie a imobilului şi implicit a autorizaţiei de construire a acestuia.

Din probatoriul administrat în cauză, inclusiv a schiţei parte a proiectului ce stă la baza PUD-ului aprobat prin hotărârea atacată, reiese că imobilul ce urmează a fi edificat va avea o înălţime totală de 14,85 m iar distanţele faţă de vecinii imediaţi sunt: 19,95 m faţă de reclam. P.D.; 16,19 m faţă de vecinii din N-E; 16,45 faţă de vecinii din N-V; 6,27 m faţă de C.D. poziţionat spre S-V faţă de imobil, astfel că potrivit studiului de însorire efectuat în cauză la solstiţiul de iarnă, gradul de însorire minim stabilite prin OMS 536/I997 pentru aprobarea Normelor de igienă este întrutotul îndeplinit.

Se remarcă de asemenea faptul că înălţimea maximă a clădirii ce urmează a fi edificată este inferioară distanţelor faţă de vecinii din imediata apropiere.

Analizând proiectul nr. 14/2006 întocmit de SC A. SRL Bistriţa menţionat în hotărârea atacată, se reţine întocmirea unei documentaţii vaste ce cuprinde avize, studii precum cel de evaluare a impactului asupra mediului, studiu de impact asupra stării de sănătate a populaţiei, etc., şi în care se concluzionează că edificiul ce urmează a fi executat nu reprezintă nici un fel de ameninţare asupra sănătăţii populaţiei şi a mediului ambiant, confortul de locuit şi sănătatea vecinilor, încadrându-se în funcţiunile şi utilităţile zonei urbane.

Instanţa reţine de asemenea faptul că hotărârea nr. 49 din 29.03.2007 a Consiliului local al mun. Bistriţa de aprobare a PUD-ului „clădire de locuit cu 14 apartamente „obiect al prezentei acţiuni, a fost reanalizat de către emitent la cererea reclamanţilor şi a altor persoane în şedinţa de consiliu local din 26.04.2007”, când s-a hotărât rămânerea acesteia în vigoare potrivit procesului verbal de şedinţă, de asemenea hotărârea a fost reanalizată la solicitarea Instituţiei Prefectului jud. Bistriţa-Năsăud, în şedinţa de Consiliul local din 31 mai 2007, când s-a hotărât menţinerea hotărârii aşa cum rezultă din procesul verbal al şedinţei CL Bistriţa, iar instituţia prefectului nu a promovat acţiune în contencios administrativ împotriva hotărârii.

Prin prisma celor mai sus reţinute, în temeiul întregului probatoriu administrat, instanţa constată că nu sunt motive de nulitate sau de anulabilitate a hotărârii Consiliului local al mun. B-ţa nr. 49 din 29.03.2007 pentru aprobarea PUD-ului în Mun. Bistriţa, str. (…), UTR 7a, motiv pentru care va respinge acţiunea formulată de către reclamanţi ulterior precizată în toate petitele ei ca fiind neîntemeiată (judecător Părăuan loan).