Legea nr. 554/2004, art. 28 alin. (1) C. proc. civ., art. 129 alin. (6)
Cererea de chemare în judecată având ca obiect anularea unei hotărâri a Consiliului local prin care s-a aprobat PUD este inadmisibilă, în condiţiile în care reclamantul nu a formulat acţiunea şi în contradictoriu cu beneficiarul hotărârii contestate. Instanta de
judecată nu poate dispune din oficiu introducerea în cauză a beneficiarului autorizaţiei, deoarece ar încălca principiul disponibilităţii care guvernează procedura civilă.
C.A. Bucureşti, s. a VIII-a cont. adm. şi fisc., decizia nr. 1081 din 26 aprilie 2010, nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 3149 din 10 noiembrie 2009, Tribunalul Bucureşti, Secţia a IX-a administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea prin care reclamantul Prefectul Municipiului Bucureşti a solicitat anularea hotărârii nr. 24108/3/2009, adoptată de pârâtul Consiliul local Sector 2 Bucureşti, prin care s-a aprobat PUD Str. L.L.S. nr. 12.
Instanţa a reţinut că reclamantul nu a înţeles să cheme în judecată beneficiarul hotărârii contestate, în condiţiile în care raportul de drept procesual nu se poate desfăşură în contradictoriu doar cu autoritatea administrativă, fiind obligatorie chemarea în judecată în calitate de pârât şi a persoanei care va fi direct afectată prin anularea unui act administrativ sau emiterea acestuia. Persoanei respective trebuie să i se asigure dreptul la apărare, prin aducerea la cunoştinţa acesteia a derulării unei acţiuni cu efect asupra actelor ce o privesc. Soluţia pronunţată de către instanţă trebuie să fie opozabilă şi acestei persoane, iar hotărârea judecătorească este opozabilă doar părţilor care au stat în judecată.
Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinţei, arătând, în esenţă, că legiuitorul nu instituie obligaţia pentru părţile aflate în litigiu ca
în această situaţie să cheme în judecată şi alte subiecte de drept. In opinia recurentului, interpretarea logică a art. 161 teza a doua din Legea nr. 554/2004 duce la concluzia că faptul chemării în judecată a altor subiecte de drept este un drept al părţilor, de care acestea se pot sau nu prevala, şi nicidecum o obligaţie, motiv pentru care respingerea acţiunii ca inadmisibilă nu are suport legal. Recurentul a mai arătat că,
în cazul în care persoana se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, prin emiterea uni act administrativ sau prin refuzul de emitere a acestuia, are posibilitatea să se adreseze personal instanţei de judecată, în condiţiile Legii contenciosului administrativ.
Analizând actele dosarului în raport cu susţinerile recurentului, Curtea a constatat că recursul este nefondat, pentru considerentele de mai jos.
Reclamantul a solicitat anularea unui act administrativ care produce efecte juridice în patrimoniul unei terţe persoane, fară a chema în
judecată şi această persoană. In aceste condiţii, cererea de chemare în judecată nu este admisibilă, deoarece instanţa de judecată nu poate dispune cu privire la drepturile conferite unei persoane printr-un act administrativ, fără a-i acorda acesteia posibilitatea de a-şi formula
apărările. In speţă, o eventuală anulare a hotărârii contestate ar produce o vătămare evidentă drepturilor beneficiarului PUD, fară ca acesta să aibă posibilitatea de a-şi formula un punct de vedere cu privire la cererea reclamantului. Pe de altă parte, instanţa de fond nu putea dispune din oficiu introducerea în cauză a beneficiarului autorizaţiei, deoarece ar încălca principiul disponibilităţii care guvernează procedura civilă, principiu pe deplin aplicabil, în lumina art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care legea specială sus-menţionată nu conţine dispoziţii speciale în acest sens.
Toate susţinerile recurentului în legătură cu specificul acţiunii în contencios obiectiv, precum şi alegaţiile referitoare la interpretarea art. 161 din Legea nr. 554/2004 sunt nefondate, întrucât această lege specială nu derogă de la principiul disponibilităţii care guvernează dreptul comun, indiferent de calitatea reclamantului sau de faptul că acesta promovează o acţiune în contencios subiectiv sau obiectiv. Susţinerile recurentului cu privire la posibilitatea învestirii instanţei de către o persoană ce se consideră vătămată într-un drept sau interes legal ocrotit nu pot fi reţinute, pentru simplul motiv că nu au legătură cu speţa.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea a constatat că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care a respins recursul ca nefondat, în baza art. 312 C. proc. civ.
