CURTEA DE APEL C O N S T A N Ţ A
SECŢIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ŞI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.357/CA
Şedinţa publică din data de 25 Iunie 2008
S-a luat în examinare recursul în administrativ declarat de recurenta pârâtăAUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR – SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII :.– cu sediul în B, Calea G. nr.202 sector 1, împotriva Sentinţei civile nr. 95/18.01.2008 pronunţată de Tribunalul C o n s t a n ţ a în dosarul nr(…), în contradictoriu cu intimaţii reclamanţiN. E.– domiciliată în C,_,_ .B, .2, .27, judeţ C,E. N.– cu domiciliul în B,_,_ .2, .16,H. F.– domiciliată în C,_, judeţ C,U. F.– domiciliată în comuna D., judeţul C şi intimaţii pârâţiDEPARTAMENTUL PENTRU APLICAREA LEGII DESPĂGUBIRILOR DIN CADRUL CANCELARIEI PRIMULUI MINISTRUşiDIRECŢIA GENERALĂ ECONOMICĂ DIN CADRUL CANCELARIEI PRIMULUI MINISTRU– ambele cu sediul în B, Calea G. nr. 202, sector 1 şiMINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE – SERVICIUL JURIDIC– cu sediul în B,_, sector 5, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă intimaţii reclamanţi N. E., E. N., H. F., U._ , lipsind celelalte părţi.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispoziţiilor art. 87 şi următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei în care grefierul învederează că recursul este motivat şi scutit de plata taxei judiciare de timbru, intimatele reclamante au depus întâmpinare.
Întrebate, părţile arată că nu mai au înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act că nu mai sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, declară cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul părţilor pentru dezbateri asupra cauzei.
Intimata reclamantă N. E., având cuvântul, solicită respingerea recursului şi menţinerea hotărârii primai instanţe care este legală şi temeinică.
Cu privire la primul recurs ce vizează respingerea excepţiei tardivităţii, învederează că a făcut dovada cu înscrisuri depuse la dosar că intimatele reclamante au aflat despre existenţa Ordinului nr.2028/2005 în răspunsul recurentei la cererea prin care a solicitat lămuriri cu privire la neconcordanţa sumelor aprobate prin Ordinul 1601/2005 cu cele virate în cont, deşi potrivit art.4 din Normele Metodologice de aplicare a OG nr.94/2004, emitentul actului avea obligaţia comunicării actului imediat după emitere.
Astfel, data de la care curge termenul de prescripţie este 9.03.2007 (data primirii ordinului contestat împreună cu adresa nr.1016/2007) şi având în vedere data introducerii acţiunii – 02.04.2007 – cererea este formulată în termenul legal.
Pe fondul cauzei, referitor la eroarea materială strecurată în Ordinul 1601/2005, pentru care ar fi fost necesară emiterea ordinului contestat, arată că deşi recurenta pârâtă avea obligaţia dovedirii erorii invocate cu probe depuse la dosar, acestea nu au fost depuse la instanţa de fond şi nici în recurs.
Apreciază ca nefondate celelalte motive de recurs, arătând că stabilirea sumei cuvenite cu titlu de despăgubiri a fost validată prin cele două hotărâri care au stat la baza emiterii Ordinului nr.1601/2005 pe care nu l-a contestat şi emiterea celui de-al doilea ordin este nelegală, susţinerile reclamantei pe acest aspect sunt depăşite şi nu pot fi luate în consideraţie.
Privitor la reactualizarea despăgubirilor face referire la decizia XXI/2007 a I.C.C.J. B referitor la aplicarea dispoziţiilor art.8 din legea nr.:. şi art.5 din HG nr. 286/2004 potrivit cu care validarea hotărârii de către Cancelaria Primului Ministru, cu depăşirea termenului de 60 de zile revăzut de lege atrage actualizarea întregii sume în raport de indicele de creştere al preţurilor. Învederează că hotărârea nr.552 de validare a despăgubirilor a fost emisă în 2003, iar Ordinul 1601 al Cancelariei Primului Ministru a fost emis în anul 2005.
Pentru motivele susţinute oral şi dezvoltate pe larg pe calea întâmpinării, apreciază că hotărârea pronunţată este legală şi temeinică şi solicită respingerea recursului ca nefondat cu privire la excepţia tardivităţii precum şi pe fondul cauzei.
Intimatele reclamante E. N., H. F. şi U._ învederează că achiesează la susţinerile intimatei reclamante N. E..
Curtea declară dezbaterile încheiate şi rămâne în pronunţare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de faţă;
Prin cererea înregistrată la data de 02.04.2007 pe rolul Curţii de Apel, C sub nr(…) reclamantele N. E., E. N., H. F. şi U._ în contradictoriu cu pârâţii Cancelaria Primului Ministru -Departamentul pentru Aplicarea Despăgubirilor, Direcţia Generală Economică din cadrul Cancelariei Primului Ministru, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi , au solicitat:
– anularea Ordinului nr.2028/26.04.2005 emis de Cancelaria Primului Ministru, comunicat la data de 08.03.2007;
– emiterea unui ordin care să cuprindă şi actualizarea compensaţiilor băneşti în raport de indicele de creştere a preţurilor de consum, conform art.8 alin.2 din Legea nr.:.;
– obligarea instituţiilor pârâte de a achita cu titlu de diferenţe compensaţii, în sumă totală de 15.754,6 RON (respectiv câte 3.938,7 RON pentru fiecare dintre reclamante), reprezentând diferenţa dintre cotă parte legal datorată conform art.1 din Ordinul nr.1601/05.04.2005 şi cotă parte ce le-a fost efectiv predată cu acelaşi titlu în cursul anilor 2005-2006.
Reclamantele, în calitate de beneficiare ale dreptului la compensaţii reglementat de Legea nr.:. au motivat că prin Ordinul nr.1601/05.04.2005 a fost validată hotărârea nr.1447/13.06.2002 a Comisiei Municipale B (confirmată prin hotărârea nr.522/2003 a Comisiei Centrale), fiind stabilite compensaţii băneşti în valoare totală de 890.785.772 ROL (89.078,60 RON), sumă însuşită în totalitate, apreciind că la calcularea valorii menţionate (faţă de 575.693.522 lei propusă prin hotărârea nr.1447/2002) s-au avut în vedere şi prevederile art.8 alin.2 din Legea nr.:., vizând actualizarea cu indicele de inflaţie.
Suma acordată cu titlu de compensaţii băneşti cuvenite a fost cu mult inferioară celei validată prin Ordinul nr.1601/2005, aspect ce le-a nemulţumit pe reclamante.
Urmare demersurilor efectuate de reclamante, cu adresa nr.1016/ 28.02.2007 pârâta A.N.R.P. invocă Ordinul nr.2028/26.04.2005 emis de Cancelaria Primului Ministru, prin care a fost rectificat Ordinul iniţial nr.1601/05.04.2005, act administrativ de care reclamantele au luat la cunoştinţă în data de 08.03.2007.
Faţă de dispoziţiile art.4 lit.7 din H.G. nr.1643/2004 şi data comunicării Ordinului nr.2028/2005 supus controlului de legalitate, reclamantele au arătat că sesizarea instanţei s-a făcut în termenul de 30 de zile reglementat de art.8 alin.1 din actul normativ menţionat.
În drept au fost invocate dispoziţiile art.7 şi 8 din H.G. nr.1643/2004, art.8 alin.2 din Legea nr.:., art.1, 2, 7, 8, 10 şi 11 din Legea nr.554/2004.
Prin Sentinţa civilă nr.316/CA/07.05.2007 Curtea de APEL C O N S T A N Ţ Aa admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalul u i C o n s t a n ţ a.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul u i C o n s t a n ţ a la data de 24.05.2007 sub nr(…).
Pârâta Cancelaria Primului Ministru, prin întâmpinare, a invocat excepţia tardivităţii introducerii acţiunii în considerarea dispoziţiilor art.31 din O.G. nr.94/2004 şi art.8 alin.1, 2 şi 4 din H.G. nr.1643/2004 iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, întrucât eşalonarea şi actualizarea compensaţiilor este prevăzută de dispoziţiile art.5 din H.G. nr.286/2004 cu posibilitatea actualizării acestora, la momentul plăţii cotei de 60%.
Pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor, pe calea întâmpinării, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive faţă de dispoziţiile O.G. nr.94/2004 şi pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
Prin Sentinţa civilă nr.95/18.01.2008 Tribunalul C o n s t a n ţ a a respins excepţia tardivităţii formulării cererii şi a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului Ministerul Economiei şi Finanţelor.
A respins cererea formulată de reclamante în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
A admis cererea formulată în contradictoriu cu pârâţii Departamentul pentru Aplicarea Legii Despăgubirilor din cadrul Cancelariei Primului Ministru, Direcţia Generală Economică din cadrul Cancelariei Primului Ministru şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor – Serviciul pentru Aplicarea Lg.:. şi a anulat Ordinul nr.2028/26.04.2005 emis de Cancelaria Primului Ministru.
A obligat pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor să emită o Decizie pentru suma stabilită prin Hotărârea nr.1447/13.06.2002 a Comisiei Municipiului B pentru aplicarea Legii nr.:., care să cuprindă şi acordarea compensaţiilor băneşti în raport cu indicele de creştere a preţurilor de consum.
Totodată, a obligat pârâţii să achite reclamantelor suma de 15.754,6 lei reprezentând diferenţa dintre cota parte ce trebuia achitată şi cea achitată efectiv.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
În referire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei şi Finanţelor tribunalul a respins cererea reclamantelor formulată în contradictoriu cu acesta având în vedere că în raportul juridic dedus judecăţii se legitimează procesual Cancelaria Primului Ministru (la data adoptării ordinului contestat), conform prevederilor art.30 şi art.31 din O.G. nr.94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, ca emitent al actelor date în aplicarea Legii nr.:. şi a acordării compensaţiilor băneşti.
A fost respinsă excepţia tardivităţii invocată de pârâta A.N.R.P. reţinând că potrivit art.7 alin.4 din Legea nr.:. republicată şi art.8 alin.1 din H.G. nr.1643/2004 (în vigoare la data emiterii actului în litigiu) „hotărârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate,în termen de 30 de zile de la comunicare …”.
Ordinul nr.2028/26.04.2005 a fost transmis reclamantelor în data de 06.03.2007, urmare a demersurilor făcute de reclamante, aspect ce rezultă din înscrisurile aflat la fila 11 din dosar, respectiv adresa nr.1016/28.02.2007 emisă de pârâta A.N.R.P., astfel încât cererea a fost introdusă la data de 02.04.2007, cu respectarea termenului prevăzut de legea specială (Legea nr.:.).
Pe fondul cauzei, în raport de actele aflate la dosar şi dispoziţiile legale incidente acesteia, instanţa a reţinut următoarele:
Prin hotărârea nr.1447/13.06.2002 adoptată de Comisia Municipiului B a fost aprobată cererea reclamantelor, moştenitoare ale autorului H. O., vizând bunurile trecute în proprietatea statului bulgar şi a propus acordarea compensaţiilor băneşti în cuantum de 575.693.522 lei ROL.
În temeiul dispoziţiilor art.30 din O.G. nr.94/2004 şi art.8 din H.G. nr.1643/2004, Cancelaria Primului Ministru a emis Ordinul nr.1601/05.04.2005 prin care s-a validat hotărârea nr.1447/2002 şi s-au acordat reclamantelor compensaţii băneşti în sumă de 890.785.772 lei (ROL).
Prin Ordinul nr.2028/26.04.2005 Cancelaria Primului Ministru (în prezent A.N.R.P. conform O.U.G. nr.25/2007) a dispus rectificarea Ordinului nr.1601/2005, cu consecinţa acordării compensaţiilor băneşti cuvenite potrivit Legii nr.:. în cuantum de 572.693.522 lei.
Din conţinutul actelor administrative menţionate, coroborate cu înscrisurile (documentaţia) ce au stat la baza adoptării acestora a rezultat, cu evidenţă, că reclamantele sunt îndreptăţite la repararea prejudiciului pentru bunurile abandonate de autorul acestora, în sumă de 575.693.522 lei (ROL) cu titlu de compensaţii băneşti, sumă necontestată de părţi.
În referire la actualizarea compensaţiilor băneşti cuvenite, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art.7 alin.3 din Legea nr.:. potrivit cărora „în termen de 60 de zile, comisia centrală va analiza contestaţiile şi va valida sau invalida măsurile stabilite de comisiile judeţene …, admiţând sau respingând, după caz, contestaţiile adresate …”, raportate la art.8 din acelaşi act normativ şi art.5 din H.G. nr.286/2004.
Interpretarea textelor legale menţionate cât şi principiul reparării integrale a prejudiciului, impun ca, în momentul validării compensaţiilor, sumele acordate să corespundă valorii reale a bunurilor ce fac obiectul acestora.
Prin conţinutul şi sensul prevederilor vizând aplicarea Legii nr.:. rezultă obligativitatea actualizării sumelor acordate cu titlu de compensaţii prin hotărârile adoptate.
În sensul celor menţionate Î n a l t a C u r t e de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr.XXI/19.03.2007 a statuat că „validarea hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depăşirea termenului de 60 de zile prevăzut de art.7 alin.3 din Legea nr.:., atrage actualizarea întregii sume în raport de indicele de creştere a preţurilor.
Susţinerile pârâtei A.N.R.P. în sensul că suma stabilită a devenit exigibilă la data emiterii ordinului de validare, conform art.34 lit. h din H.G. nr.753/1998 nu au fost primite faţă de considerentele reţinute de instanţă.
4. Recursul
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor – Serviciul pentru Aplicarea Legii :., în temeiul art.3041Cod procedură civilă, criticând-o ca fiind nelegală sub aspectul greşitei rezolvări a excepţiei tardivităţii cererii dar şi al actualizării compensaţiilor.
S-a invederat prin recurs că instanţa, în mod eronat, a reţinut că reclamantele au luat cunoştinţă de Ordinul contestat la 8.03.2007 când în realitate acestea au făcut demersurile necesare pentru încasarea cotei de 40%, cotă de altfel primită la 6.05.2005, în timp ce diferenţa de 60% a fost achitată la 21.12.2006.
Doar diferenţa de 60% din totalul compensaţiilor cuvenite a fost actualizată în raport cu indicele de creştere a preţurilor de consum, pentru perioada dintre momentul validării şi momentul plăţii.
Reclamantele legal citate au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului motivat de faptul că de Ordinul nr.2028/26.04.2005 au luat la cunoştinţă la data de 9.03.2007 în timp ce contestaţia a fost depusă la 2.04.2007 .
Cu privire la actualizarea sumei datorată cu titlu de compensaţie reclamantele au invocat decizia nr.XXI/19.03.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a statuat că „validarea hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depăşirea termenului de 60 de zile prevăzut de art.7 alin.3 din Legea nr.:., atrage actualizarea întregii sume în raport de indicele de creştere a preţurilor”.
5.Curtea
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii dar şi potrivit art.3041din C o d u l d e procedură civilă curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Urmare cererii depuse de reclamante în temeiul Legii nr.:. a fost emisă Hotărârea nr.1447/13.06.2002 de Comisia municipiului B, validată prin Hotărârea nr.522/27.06.2003 de Comisia Centrală din cadrul Ministerului Finanţelor Publice.
Cu toate că Hotărârea nr.1447/13.06.2002 devenise definitivă, nefiind contestată de reclamante, după 2 ani de la validare Cancelaria Primului Ministru, care a preluat în temeiul O.G. nr.94/2004 atribuţiile Comisiei Centrale din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, a procedat la emiterea Ordinului nr. 1601/5.04.2005 de validare a Hotărârii nr.1447/13.06.2002 pentru suma de 890.785.772 lei, în condiţiile în care hotărârile deja validate nu mai trebuiau să fie supuse examinării în vederea validării, ci puteau fi eventual contestate la instanţa de judecată.
Ordinul nr.1447/13.06.2002 a fost comunicat reclamantelor, care nu au înţeles să-l conteste .
Ulterior, la data de 26.04.2005 a fost emis Ordinul nr.1601/5.04.2005 prin care a fost rectificat Ordinul nr.1601/5.04.2005 în sensul validării Hotărârii nr.1447/13.06.2002 pentru suma de 575.693.522 lei. Acest Ordin nu a fost comunicat reclamantelor până la data de 9.03.2007 astfel că excepţia tardivităţii a fost soluţionată corect de tribunal în raport de dispoziţiile art.7 alin.4 din Legea nr.:..
În ceea ce priveşte plata actualizată a despăgubirilor curtea reţine că această problemă de drept a fost soluţionată definitiv de Î n a l t a C u r t e de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. XXI/19.03.2007 urmare exercitării recursului în interesul legii de către Procurorul General al României. Potrivit dispoziţiilor art.329 din C o d u l d e procedură civilă „Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe”.
Prin această decizie s-a stabilit că„În aplicarea dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. :. privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, republicată, precum şi ale art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004, stabilesc:
Data stabilirii compensaţiilor este aceea a emiterii hotărârii comisiei judeţene, respectiv a municipiului B, pentru aplicarea dispoziţiilor Legii nr. :..
Validarea de către Cancelaria Primului-Ministru a hotărârilor comisiilor teritoriale,cu depăşirea termenului de 60 de zile prevăzut în art. 7 alin. (3)din aceeaşi lege, atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creştere a preţurilor.”
În pronunţarea acestei decizii s-a reţinut că „potrivit reglementării cuprinse în art. 7 din Legea nr. :., comisiile judeţene şi a municipiului B primesc, verifică şi rezolvă cererile de acordare a compensaţiilor, pronunţând, în termen de cel mult 6 luni de la primirea cererilor, hotărâri ce se comunică comisiei centrale, spre validare, precum şi solicitantului, care poate face contestaţie la comisia centrală.
Atribuţiile comisiei centrale au fost preluate de Departamentul pentru aplicarea Legii nr. :., constituit în cadrul Cancelariei Primului-Ministru, în temeiul art. 1 şi 2 din Normele metodologice pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, referitoare la măsuri de finalizare a aplicării Legii nr. :. privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, republicată, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.643/2004. Ca urmare, între atribuţiile conferite acestui departament prin art. 4 din Norme este şi aceea de a înainta propunerile de validare/invalidare a hotărârilor comisiilor judeţene şi a municipiului B, în termenul stabilit de lege, către şeful Cancelariei Primului-Ministru, care va dispune prin ordin, precum şi aceea de a propune reactualizarea despăgubirilor, la data emiterii ordinului de validare.
Ulterior, prin Hotărârea Guvernului nr. 361/2005 (modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 240/2006) a luat fiinţă, tot în cadrul Cancelariei Primului-Ministru, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, aceasta preluând atribuţiile Departamentului privind soluţionarea contestaţiilor împotriva hotărârilor comisiilor teritoriale de aplicare a Legii nr. :., analiza şi validarea/invalidarea hotărârilor acele comisii.
Interpretarea literală şi sistematică-logică a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. :., în vederea stabilirii momentului de la care sunt datorate compensaţiile, în raport cu regulile privind plata eşalonată instituite prin art. 8 alin. (2) din aceeaşi hotărâre, precum şi cu cele cuprinse în art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004, impune să se considere că între operaţiunile de “stabilire” şi de “validare” a compensaţiilor există o temporală şi o evidentă diferenţă de conţinut, determinate de raportul de condiţionare dintre ele, caracterizat de efectul retroactiv, de consolidare, al validării asupra a ceea ce s-a stabilit iniţial prin hotărârea comisiei.
În legătură cu efectuarea plăţii sumelor de bani reprezentând compensaţiile acordate potrivit Legii nr. :., este de observat că, în temeiul art. 6 şi 8 din aceeaşi lege, a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 286/2004, în care s-a prevăzut, la art. 5, achitarea eşalonată, către beneficiari, a compensaţiilor stabilite prin hotărârea Comisiei centrale, pe parcursul a 2 ani consecutivi, din care “40% în anul în care se face plata şi 60% în anul următor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie în bugetul de stat”, precizându-se, în final: “cota de 60% din cuantumul compensaţiei, achitată în anul următor, se actualizează în condiţiile Legii nr. :.”.
Existenţa unei dispoziţii de actualizare a sumelor numai pentru perioada ulterioară momentului validării lor de către Cancelaria Primului-Ministru impune să se considere că legiuitorul nu a socotit necesar să dea o reglementare similară şi pentru intervalul cuprins între data stabilirii compensaţiilor prin hotărâre adoptată de comisie şi aceea a emiterii ordinului de validare, deoarece acest interval de timp a fost apreciat ca neglijabil faţă de cerinţa prevăzută la art. 7 alin. (3) din Legea nr. :., ca actul de validare să fie emis în cel mult 60 de zile de la data hotărârii comisiei.
În activitatea practică însă termenul de 60 de zile, indicat prin textul de lege menţionat, nu a putut fi respectat, astfel că sumele stabilite prin rapoartele de evaluare nu au mai corespuns totdeauna, datorită evoluţiei preţurilor, valorii reale a bunurilor pentru care trebuiau acordate despăgubiri.
Or, principiul reparării integrale a prejudiciului, în spiritul căruia au fost elaborate normele prin care sunt reglementate compensaţiile cuvenite persoanelor care au avut pierderi patrimoniale în urma aplicării prevederilor T r a t a t u l u i d e l a Craiova din 7 septembrie 1940, impune ca, în momentul validării compensaţiilor, sumele stabilite să corespundă valorii reale a bunurilor ce fac obiectul acestora.
De altfel, interpretarea de ansamblu a dispoziţiilor legale emise în materie impune ca despăgubirile să corespundă, prin cuantumul lor, valorii reale a bunurilor din momentul efectuării plăţii.
Este de observat că, în conformitate cu prevederile Legii nr. :., au fost elaborate norme metodologice conţinând criterii de evaluare şi modalităţi concrete de stabilire a cuantumului compensaţiilor, care conţin dispoziţii menite să asigure repararea efectivă a prejudiciului cauzat, cu actualizarea preţurilor, potrivit principiului restitutio in integrum.
În acest sens, în art. 8 alin. (2) şi în art. 21 din Hotărârea Guvernului nr. 753/1998 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. :. privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1970 s-a prevăzut obligativitatea actualizării cuantumului compensaţiei şi, respectiv, al despăgubirii, iar în art. 4 lit. g) din Normele metodologice pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, referitoare la măsuri de finalizare a aplicării Legii nr. :., s-a instituit atribuţia Departamentului constituit ca structură în cadrul Cancelariei Primului-Ministru de a “propune reactualizarea despăgubirilor, conform prevederilor Legii nr. :., la data emiterii ordinului de validare”, precizându-se apoi la art. 7 că “propunerea de validare sau invalidare transmisă şefului Cancelariei Primului-Ministru poate fi însoţită de propunerea de reactualizare a despăgubirilor, dacă aceasta este necesară”.
Cum, prin conţinutul şi sensul lor, toate aceste prevederi nu pot viza decât ipoteza în care validarea şi, implicit, plata compensaţiilor au loc în alt an decât cel în care au fost stabilite de către comisie, este evident că trebuie să se considere reglementată legislativ obligativitatea actualizării sumelor ce reprezintă compensaţii stabilite prin hotărârile adoptate de comisiile instituite în temeiul Legii nr. :..
Faţă de această reglementare neîndoielnică, dată prin dispoziţiile conţinute în normele metodologice de aplicare a actelor normative adoptate succesiv, în materia acordării de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la 7 septembrie 1940, precum şi de incidenţa principiului reparării integrale a prejudiciului, se impune ca art. 8 alin. (2) din Legea nr. :. să fie interpretat în sensul că data stabilirii compensaţiei este aceea a emiterii hotărârii comisiei judeţene, respectiv a municipiului B, iar validarea de către Cancelaria Primului – Ministru a hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depăşirea termenului de 60 de zile prevăzut în art. 7 alin. (3) din aceeaşi lege, atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creştere a preţurilor.”
Pentru considerentele mai sus arătate curtea apreciază că hotărârea tribunalului este legală iar recursul nefondat motiv pentru care în temeiul art.312 din C o d u l d e procedură civilă va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursulîn contencios administrativ declarat de recurenta pârâtăAUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR – SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII :.– cu sediul în B, Calea G. nr.202 sector 1, împotriva Sentinţei civile nr. 95/18.01.2008 pronunţată de Tribunalul C o n s t a n ţ a în dosarul nr(…), în contradictoriu cu intimaţii reclamanţiN. E.– domiciliată în C,_,_ .B, .2, .27, judeţ C,E. N.– cu domiciliul în B,_,_ .2, .16,H. F.– domiciliată în C,_, judeţ C,U. F.– domiciliată în comuna D., judeţul C şi intimaţii pârâţiDEPARTAMENTUL PENTRU APLICAREA LEGII DESPĂGUBIRILOR DIN CADRUL CANCELARIEI PRIMULUI MINISTRUşiDIRECŢIA GENERALĂ ECONOMICĂ DIN CADRUL CANCELARIEI PRIMULUI MINISTRU– ambele cu sediul în B, Calea G. nr. 202, sector 1 şiMINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE – SERVICIUL JURIDIC– cu sediul în B,_, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 25 iunie 2008
