În drept şi-a motivat cererea pe disp. art. 1 şi urm. din Legea nr. 554/2004 şi art. 1 din H.G.R. nr. 834/1991, art. 174 Cod proc. civilă.
În motivarea cererii a arătat reclamantul că este P.F. autorizată şi desfăşoară activitate de comercializare a materialelor de construcţie în copertina situată pe suprafaţa de 200 m.p. în Dorohoi, str. Rândunicii (Saşa Pană) nr. 1 – 3, pe care a dobândit-o prin cumpărare de la S.C.”I” SA Dorohoi în data de 12 februarie 2001.
A precizat că terenul aferent copertinei se află în patrimoniul C.L. Dorohoi fiind concesionat cu contractul de concesiune nr. 37 din 1 iulie 2000 încheiat între Primărie şi S.C.”I” SA Dorohoi.
Cu contractul de concesiune nr. 10 din 20 februarie 2001 reclamantul a concesionat suprafaţa de 200 m.p. de la P. Dorohoi, deţinând acest teren până în septembrie 2004, când a ajuns în proprietatea numiţilor B.V. şi D. care l-au acţionat în judecată pentru ridicarea construcţiei şi eliberarea terenului.
Dorind să afle în ce bază terenul care face obiectul contractului său de concesiune a ajuns în proprietatea altor persoane a formulat mai multe cereri şi memorii, iar la 6 ianuarie 2006 i s-a comunicat de către C. J. Botoşani certificatul de atestare a dreptului de proprietate ce face obiectul prezentului litigiu.
Unitatea emitentă a certificatului de atestare a dreptului de proprietate i-a comunicat că actul nu mai poate fi revocat, acesta intrând în circuitul civil.
Împotriva acestei comunicări, a formulat prezenta acţiune în temeiul art. 11 (1) lit. ”a” din legea nr. 554/2004.
A apreciat reclamantul, că actul în discuţie este nelegal în ce priveşte suprafaţa de 200 m.p. care face obiectul contractului său de concesiune.
A arătat de asemenea, că terenul în discuţie este proprietatea P.Dorohoi cu care pârâta are încheiat contractul de concesiune nr. 37 din 1 iulie 2000.
Totodată, a precizat că, potrivit H.G.R. nr. 834/1991 pot fi date în proprietatea societăţilor comerciale numai terenurile necesare desfăşurării obiectului lor de activitate, situaţie în care nu se circumscrie terenul în discuţie, cu atât mai mult cu cât S.C.”I” SA Dorohoi, după obţinerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate a şi vândut terenul altor persoane, suprafaţa de 200 m.p. fiind inclusă în suprafaţa totală de 374,66 m.p. care face obiectul contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 5891 din 2 septembrie 2004.
Prin întâmpinare, pârâtul C.J. Botoşani a solicitat respingerea acţiunii ca fiind tardiv formulată, raportat la disp. art. 11 al. 2 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa nr. 352 din 28.06.2006 Tribunalul Botoşani – secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia invocată de către pârât prin întâmpinare şi pe cale de consecinţă a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamant ca fiind tardiv introdusă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 7 al. 3 din Legea nr. 554/2004, este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept din momentul în care a luat cunoştinţă pe orice cale de existenţa acestuia în limitele termenului de 6 luni, iar potrivit art. 11 al. 2 din aceeaşi lege, “pentru motive temeinice cererea poate fi introdusă…nu mai târziu de un an de la data emiterii actului”.
În speţă certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria BT nr. 0027 a fost emis de C.J. Botoşani la data de 11.07.2003, iar faptul că reclamantul a cunoscut existenţa acestuia rezultă din adresa nr. 41/8.04.2004 către S.C.”I” SA Dorohoi prin care a solicitat a cumpăra terenul în litigiu (f.41).
Pe cale de consecinţă, acţiunea în contencios administrativ vizând anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, ce face obiectul cauzei de faţă, introdus la data de 13.03.2006, este tardivă în raport cu dispoziţiile mai sus arătate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a arătat că în mod nelegal instanţa de fond a reţinut în cauză excepţia de tardivitate a acţiunii sale, în raport de dispoziţiile Legii nr. 554/2004, întrucât legea aplicabilă în speţă este legea în vigoare la data emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, respectiv Legea nr. 29/1990 care în art. 5 al. 1, 5 stipulează că, termenul de adresare către autoritatea emitentă sau către organul ierarhic superior este de 30 de zile de la data comunicării actului iar termenul de introducere a acţiunii era de maxim 1 an de la data comunicării actului.
A mai arătat că actul administrativ i s-a comunicat la data de 6.01.2006 şi că, deşi a avut cunoştinţă despre existenţa acestuia încă de la data de 10.11.2004, nu a cunoscut conţinutul acestuia, iar în raport cu această dată, a formulat plângere prealabilă la care a primit răspunsul de la fila 57 dosar fond, de la P.J. Botoşani.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a motivelor invocate în recurs, ce vizează disp. art. 304 pct. 9 rap. la art. 304/1 Cod pr. civilă, curtea a constatat neîntemeiat recursul.
Reclamantul – recurent a sesizat instanţa de contencios administrativ la data de 13.03.2006, solicitând anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria BT nr. 0027 eliberat la data de 11.07.2003 de către C.J. Botoşani pârâtei S.C.”I” SA pentru suprafaţa de 200 m.p. situaţi în intravilanul oraşului Dorohoi, str. Rândunicii nr. 1 – 3.
La momentul sesizării instanţei, în mod evident era în vigoare şi pe deplin aplicabilă, legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, intrată în vigoare la 7.01.2005.
Potrivit art. 27 din Legea nr. 554/2004, numai cauzele aflate deja pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii noi, respectiv 7.01.2005, li se aplică în continuare Legea nr. 29/1990, aplicabilă la momentul sesizării instanţei.
Cum cererea reclamantului – recurent nu se încadrează în situaţia sus expusă, în mod corect instanţa de fond a aplicat prevederile legii noi, în condiţiile în care nu există alte reglementări exprese care să permită aplicarea în continuare a legii vechi.
Instanţa de fond, a făcut o corectă aplicare şi a prevederilor art. 11 al. 1 şi 2 din Legea nr. 554/2004 privind termenele de introducere a acţiunii, în raport de care a şi determinat tardivitatea cererii de faţă, termenul de 1 an de la data emiterii actului contestat, ce nu poate fi depăşit, astfel cum este prev. de art. 11 al. 2 din lege fiind un termen de decădere.
Reţinând aşadar că instanţa de fond a soluţionat corect excepţia de tardivitate invocată, în baza art. 312 Cod proc. civilă s-a respins ca nefondat recursul.
