Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 1062 din data de 16.03.2015
Anulare proces – verbal întocmit de Garda Financiară. Inadmisibilitatea acțiunii în administrativ.
Potrivit art.11 alin. 3 din H.G. nr.1324/2009 (în vigoare la data încheierii procesului-verbal atacat) procese-verbale întocmite în conformitate cu prevederile acestui act normativ pot cuprinde evaluări ale prejudiciului fiscal, pe baza stabilirii implicațiilor fiscale determinate de sustragerea de la plata impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume de natură fiscală datorate bugetului general consolidat, fără calcularea de obligații accesorii acestora, și nu constituie titluri de creanță fiscală, iar alin. 5 al aceluiași articol stabilește că valorificarea constatărilor privind starea fiscală, înscrisă în procesele verbale, se face în condițiile stabilite prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, un exemplar al Procesului-verbal fiind comunicat organului fiscal competent în gestionarea dosarului fiscal al contribuabilului.
Potrivit art.11 alin. 3 din H.G. nr.1324/2009 (în vigoare la data încheierii procesului-verbal atacat) procese-verbale întocmite în conformitate cu prevederile acestui act normativ pot cuprinde evaluări ale prejudiciului fiscal, pe baza stabilirii implicațiilor fiscale determinate de sustragerea de la plata impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume de natură fiscală datorate bugetului general consolidat, fără calcularea de obligații accesorii acestora, și nu constituie titluri de creanță fiscală, iar alin. 5 al aceluiași articol stabilește că valorificarea constatărilor privind starea fiscală, înscrisă în procesele verbale, se face în condițiile stabilite prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, un exemplar al Procesului-verbal fiind comunicat organului fiscal competent în gestionarea dosarului fiscal al contribuabilului.
Astfel, raportat la cele menționate anterior, corect a reținut Tribunalul că procesul-verbal nu produce efecte juridice prin el însuși, adică nu stabilește drepturi și obligații fiscale, acest atribut fiind recunoscut doar titlurilor de creanță (împotriva titlului de creanță se poate formula contestație potrivit legii) în sensul prevederilor art. 21 și următoarele Cod procedură fiscală, astfel că în mod corect a fost admisă excepția inadmisibilității.
Secția de contencios administrativ și fiscal – Decizia nr. 1062/16 martie 2015
Prin sentința nr. 1767/CA/2014 a Tribunalului Sibiu – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC P.L. SRL în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, succesoare în drepturi și obligații a Gărzii Financiare – Secția S., ca inadmisibilă.
Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs reclamanta SC P.L. SRL solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că sentința atacată este nelegală datorită următoarelor considerente:
• În mod greșit instanța de fond a stabilit că procesul-verbal întocmit de pârâtă nu reprezintă act administrativ-fiscal;
• Natura de act administrativ-fiscal a procesului-verbal contestat rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 2, alin. 1, lit. c din Legea nr.554/2004 și art. 41 Cod procedură fiscală;
• Astfel, procesul-verbal contestat este emis de către o autoritate publică, în regim de putere publică și în aplicarea dispozițiilor legii; actul i-a produs o vătămare reclamantei, întrucât, chiar dacă nu stabilește, ci numai estimează un prejudiciu substanțial produs de societate bugetului de stat, prin acesta s-au dispus măsuri asiguratorii, procedându-se la instituirea sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor aflate în patrimoniul societății; în aceste condiții nu pot fi negate efectele pe care procesul-verbal de control financiar le-a produs;
• Faptul că există posibilitatea contestării măsurilor asiguratorii nu înseamnă că procesul-verbal de control este lipsit de efecte juridice, în condițiile în care în lipsa lui măsurile nu ar fi putut fi luate.
În drept, se invocă dispozițiile art.488, pct.8 NCPC.
Intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate aceasta fiind legală și temeinică.
În motivarea întâmpinării se arată că dispozițiile art.41 Cod procedură fiscală care definesc actul administrativ-fiscal se completează cu dispozițiile art. 43, alin. 2 din același act normativ care stabilesc elementele pe care trebuie să le cuprindă actul administrativ-fiscal.
Or, procesul-verbal contestat nu cuprinde nici una din mențiunile prevăzute la lit. g, h și i ale art.43.
În lipsa acestor mențiuni actul atacat nu poate fi considerat ca fiind un act administrativ-fiscal, chiar dacă a fost emis de o autoritate publică.
Se mai arată că prevederilor O.U.G. nr.94/2011 nu sunt aplicabile în cauză.
În drept recursul nu este motivat.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Recursul este nefondat datorită următoarelor considerente:
În prezenta cauză s-a solicitat anularea procesului-verbal din data de 06.02.2013 întocmit de Garda Financiară – Secția S.
În fața instanței de fond a fost invocată inadmisibilitatea acțiunii considerându-se că actul a cărei anulare se cerere nu este act administrativ, in sensul art. 2 lit. c) din Legea nr.554/2004 pentru că nu produce efecte juridice.
Instanța de fond a considerat corect că actul atacat nu este act administrativ.
Conform art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr.554/2004 actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, iar potrivit art. 41 din Cod procedură fiscală “actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale”;.
Așadar, în analiza naturii juridice a unui act administrativ esențiale sunt efectele juridice pe care le produce și natura măsurilor dispuse.
Astfel, raportat la cele menționate anterior, corect a reținut Tribunalul că procesul-verbal nu produce efecte juridice prin el însuși, adică nu stabilește drepturi și obligații fiscale, acest atribut fiind recunoscut doar titlurilor de creanță (împotriva titlului de creanță se poate formula contestație potrivit legii) în sensul prevederilor art. 21 și următoarele Cod procedură fiscală, astfel că în mod corect a fost admisă excepția inadmisibilității, hotărârea atacată fiind legală și temeinică.
De asemenea, corect a stabilit instanța de fond că în ceea ce privește măsurile asiguratorii, decizia prin care acestea au fost instituite poate fi atacată separat în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 11 coroborate cu art.172 si 173 din O.G. nr.92/2003, ca act de sine stătător.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.496 NCPC, Curtea a respins recursul reclamantei, ca neîntemeiat.
