Anulare taxa de poluare 2010 autovehicule Decizie de calcul

Prin sentinţa nr. 702/ca/13.11.2009 Tribunalul I a ş i a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Ţ. S. N., cu domiciliul în municipiul I,_ A, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Finanţelor Publice a municipiului I, cu sediul în municipiul I, str. A._ nr. 26.A anulat Decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehiculenr._ /23.03.2009 emisă de pârâtă. A obligat pârâta Administraţia Finanţelor Publice a municipiului I să restituie (să plătească) reclamantului suma de 2416 lei cu titlu de taxă de poluare achitată neîntemeiat. A obligat pârâta la plata către reclamant a dobânzii legale aplicabile raporturilor fiscale în condiţiile art. 124 Cod procedură fiscală A respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate. A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 48 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar. În motivarea sentinţei a reţinut instanţa că reclamantul a achiziţionat la data de 15.10.2008 un autoturism de ocazie marca Audi A 4 dintr-un alt stat al Uniunii Europene, respectiv Austria, conform contractului de vânzare-cumpărare depus în copie la dosarul cauzei (tradus de un traducător autorizat – filele 6 – 7 dosar), iar cu ocazia reînmatriculării în România a fost achitată contravaloareataxei de poluareîn condiţiile art. 4 şi 5 din O.U.G. nr. 50/2008, valoarea acesteia fiind de 2416 lei (fila 13 dosar-copia chitanţei liberatorie de plată a taxei de poluare). La data cumpărării, autovehiculul era deja înmatriculat în circulaţie din 24.10.1995 conform menţiunii efectuate în cartea de identitate a autoturismului emis de autorităţile austriece (fila 11 dosar). Pârâta A.F.P. – I în urma plângerii prealabile formulate de reclamant a refuzat restituirea taxei de poluare percepută nelegal susţinând că nu există temei legal pentru restituire( filele 15 dosar). Tribunalul reţine că autoturismul dobândit de reclamant la data de 15.10.2008 era deja înmatriculat într-unul din statele membre ale comunităţii europene, în speţă Republica Austria, astfel încât raportat la prevederile art.90 din Tratatul C.E., la jurisprudenţa C.J.C.E. reliefată de hotărârile pronunţate împotriva Poloniei şi Ungariei (cauza C313/05 şi cauzele C – 333/05; C 290/05), şi la jurisprudenţa naţională se constată că prevederile O.U.G. nr. 50/2008, respectiv art. 4 lit. a şi art. 5, nu sunt compatibile cu prevederile comunitare prevăzute în art. 25, 28 şi 90 din Tratatul C.E., taxa de poluare pentru prima înmatriculare impusă de statul român constituind o taxă cu efect echivalent taxelor la import de natură a restricţiona libera circulaţie a bunurilor în spaţiul comunitar atâta timp cât taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu şi pentru cele aflate deja în circulaţie înmatriculate în ţară. Pentru a interpreta corect acest act normativ (O.U.G. nr. 50/2008) şi a identifica intenţia legiuitorului, instanţa utilizează interpretarea teleologică (după scop): În expunerea de motive care însoţeşte proiectul de lege privind aprobarea O.U.G. 50/2008 depus la Parlament sub nr. PL-x 536/10.09.2008 si disponibil pe site-ul Camerei Deputaţilor, este menţionat în mod expres că dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecinţă ar fi fost facilitarea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziţionate datorită preţului foarte mic. Aşadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărui scop este, în principiu, corect – poluatorul plăteşte – să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second – hand deja înmatriculate într-un alt stat membru. Potrivit O.U.G. 208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depăşeşte 2.000 cmc şi care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligaţia de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor <LLNK 12008 50180 301 0 46>Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 (art. II). Aceste prevederi se aplică până la data de 31 decembrie 2009 inclusiv (art. III). O.U.G. 208/2008 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 218/2008 privind modificarea <LLNK 12008 50180 301 0 46>Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Conform art III al acesteia, (1) Autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depăşeşte 2.000 cmc, precum şi toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligaţia de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor <LLNK 12008 50180 301 0 46>Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008. (2) Autovehiculelor M 1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depăşeşte 2.000 cmc, precum şi tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene şi care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr. 1 şi 2. Aşadar, se creează o diferenţă de tratament fiscal între maşinile noi şi cele vechi, înmatriculate în România după intrarea în vigoare a O.U.G. 50/2008. De altfel, prevederile O.U.G. nr. 50/2008 de instituire a taxei de poluare constituie o reglementare deghizată a taxei de primă înmatriculare instituită prin art.2141-2143 Cod fiscal, scopul şi efectele produse de taxa de poluare fiind identice cu cele ale taxei pentru primă înmatriculare. La data soluţionării prezentei cauze o instanţă română deja a constatat în mod irevocabil că dispoziţiile art.4 din O.U.G. nr. 50/2008, nu sunt compatibile cu prevederile comunitare prevăzute în art. 25, 28 şi 90 din Tratatul C.E. (sentinţa civilă nr. 2320/05.12.2008 a Tribunalul u i C l u j) astfel încât având în vedere şi jurisprudenţa C.E.D.O. reliefată de cauza Beian/România, în lumina art. 148 alin. 2 din României se va da efect dispoziţiei comunitare în sensul că pârâta va fi obligată să restituie reclamantului suma de 2416 lei achitată cu titlu de taxă de poluare cu ocazia primei înmatriculări în România. Întrucât taxa a fost percepută nelegal va fi obligată pârâta la restituirea sumei de 2416 lei precum şi la plata către reclamant a dobânzii legale aplicabile în condiţiile art. 124 Cod procedură fiscală prin raportare la suma de restituit. Împotriva sentinţei 702/ca/13.11.2009 a Tribunalul u i I a ş i a declarat recurs A.F.P. a Municipiului I. Arată recurenta că taxa de poluare pentru autovehicule a fost instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 cu aplicabilitate din 01.07.2008 şi a înlocuit taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule intrată în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007. Prin O.U.G. nr. 7/2009 privind modificarea O.U.G. nr. 50/2008, s-a statuat prin art. II alin. 2 ca „pentru autovehiculele achiziţionate în vederea înmatriculării în România înainte de data de 15 decembrie 2008 şi care nu au fost înmatriculate în România până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică nivelul taxei pe poluare pentru autovehicule prevăzut în O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, în vigoare până la data publicării O.U.G. nr. 208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule. În consecinţă, invocarea de către intimat a prevederilor art. 214^1-214^3 poate fi reţinută de către instanţa de recurs, deoarece la data achitării taxei de poluare, aceste dispoziţii legale erau abrogate, aplicabilitatea lor încetând odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare. Actul normativ menţionat a fost emis tocmai în scopul asigurării protecţiei mediului prin realizarea unor programe şi proiecte pentru îmbunătăţirea calităţii aerului şi pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislaţia comunitară în acest domeniu, ţinând cont şi de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile. Cum reclamantul nu se afla în situaţiile de excepţie prevăzute de art. 9 din O.U.G. nr. 50/2008, rezultă faptul că acesta datorează taxa de poluare. Cu privire la prevederile Tratatului de Instituire a Comunităţii Europene invocate de către E. N. în susţinerea acţiunii, precizează că incidenţa în cauză a prevederilor art. 90 din Tratat este inexistentă întrucât taxa pe poluare urmează a fi plătită de toţi proprietarii unor autoturisme şi autovehicule, indiferent de proveninţa acestora la momentul primei înmatriculări în România. Prin urmare, dispoziţiile art. 90 au în vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne. Prevederile Tratatului nu sunt încălcate prin instituirea unei taxe pe poluare în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul uni stat membru al U E iar prin caracterul ei fiscal, taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniu în care statele membre sunt suverane. De asemenea procedura demarată de Comisia Europeană împotriva României a fost ridicată în data de 29.01.2009 urmare faptului că noua reglementare era compatibilă cu art. 90 din Tratatul CE. Principiul „poluatorul plăteşte” pe care se bazează şi instituirea taxei pe poluare, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene, 16 state membre practicând o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor (între care Ungaria, H., Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru). În această situaţie, se poate observa, fără echivoc, că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru existenţa unei plăţi nedatorate, neexistând obligaţia de restituire a sumei de 2675 lei, această taxă fiind în concordanţă deplină cu dispoziţiile comunitare. În ceea ce priveşte acordarea dobânzilor legale, consideră că restituirea de sume de la buget la cerere se realizează în condiţiile stabilite de art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind C o d u l d e procedură fiscală, republicat, cu modificările şi completările ulterioare. Ori, restituirea solicitată nu poate fi încadrată în niciuna din situaţiile stabilite de art. 117 lit. a – h din actul normativ menţionat, sumele fiind plătite în temeiul unui text prevăzut de lege (similar cu taxele percepute, pentru eliberarea documentelor de identificare, respectiv carte de identitate, paşaport etc.) Însă întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile stabilite pentru restituirea sumelor dispoziţiilor legale privind acordarea dobânzilor nu îşi găsesc aplicabilitatea în speţă. Referitor la plata cheltuielilor de judecată învederează faptul că, potrivit prevederilor art. 274 alin. 1 din C o d u l d e procedură civilă, partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile ocazionate de proces, însă prin aceasta trebuie ca partea care a pierdut procesul să se afle în culpa procesuală sau prin atitudinea sa în cursul derulării procesului să fi determinat aceste cheltuieli. În cazul recurentei nu este îndeplinită nici una din aceste condiţii, actele atacate de către reclamant fiind temeinic şi legal întocmite. Depunând întâmpinare, intimatul U. S. N. a răspuns pe larg criticilor formulate, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Analizând actele şi lucrările cauzei prin prisma criticilor formulate şi în lumina dispoziţiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul nu este fondat. În primul rând susţinerea recurentei în sensul că reclamanta ar fi invocat în petitul acţiunii texte de lege abrogate, precum art. 214, 2142, 2143 din Codul fiscal nu este întemeiată, enumerarea susţinerii neregăsindu-se în motivarea cererii cu care reclamanta a investit instanţa de fond şi nici în sentinţa atacată. În al doilea rând, scopul pentru care a fost emisă O.U.G. 50/2008 nu face obiectul cercetării judecătoreşti în cauza de faţă, impunându-se însă a se determina dacă acest act normativ are aplicabilitate şi este în acord cu legislaţia comunitară în materie, a cărei aplicare prioritară are caracter obligatoriu. Din acest punct de vedere, corect a apreciat instanţa de fond că obligarea la plata taxei conform O.U.G. 50/2008, nu este legată de faptul poluării, ci de faptul primei înmatriculări în România a autoturismelor second hand de import, ceea ce conduce la concluzia că taxa de poluare este o taxă de import deghizată, ceea ce încalcă principiile fundamentale ale Comunităţii Europene. Nu se poate considera că taxa instituită prim O.U.G. 50/2008 este conforma principiului „poluatorul plăteşte”, atât timp cât în România există în circulaţie un număr mare de autoturisme care nu plătesc taxa de poluare. Există o evidentă diferenţă de tratament fiscal între maşinile vechi şi cele noi, înmatriculate în România după intrarea în vigoare a O.U.G. 50/2008, iar scopul şi efectele noii taxe apar ca fiind identice cu cele ale taxei de primă înmatriculare . Ca atare fiind corect stabilită nelegalitatea taxei de poluare, corect s-a dispus de către instanţă restituirea acesteia, cu plata dobânzii legale aferente. În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, cum pârâta recurentă a fost parte căzută în pretenţii la fond, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 274 Cod procedură civilă, astfel încât nici susţinerile privind greşita obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată nu poate fi primită. Raportat la aspectele reţinute, Curtea va respinge recursul ca nefondat, conform art. 312 Cod procedură civilă, menţinând sentinţa atacată.