Nu constituie un motiv de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate în litigiu, nici faptul că prin adresa nr. 1250/14.03.2002, reclamanta a renunţat la jumătate din teren, respectiv la suprafaţa de 22.323 mp, întrucât aceasta nu era proprietarul terenului, titlu dobândit abia cu ocazia obţinerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Disponibilizarea terenului care nu este necesar desfăşurării activităţii comerciale, revine exclusiv autorităţii publice judeţene, care prin demersurile ce-i reveneau n-a constatat acest lucru.
Prin sentinţa nr.421/CA din 04.05.2010 Tribunalul Bihor a respins excepţia de prematuritate şi excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată de pârâtul Consiliul Judeţean Bihor. A respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Local Salonta în contradictoriu cu pârâţii SC C.B. SA şi Consiliul Judeţean Bihor pentru anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr.BH 0091/24.05.2004 şi a respins ca tardiv introdusă cererea reconvenţională formulată de pârâta SC C.B. SA Oradea pentru anularea Hotărârii aviz de principiu din 30.01.2003.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin certificatul BH nr.0091/24.05.2004, emis de Consiliul Judeţean Bihor, s-a atestat dreptul de proprietate al pârâtei SC C.B. SA asupra terenului în suprafaţă de 41.374 mp, identificata in anexe şi planurile topografice.
Excepţiile de prematuritate şi a lipsei calităţii procesuale active în acţiunea principala au fost apreciate ca nefondate.
Excepţia de prematuritate a fost apreciată ca nefondata întrucât reclamantul a luat cunoştinţă de existenţa actului atacat in urma adresei nr.4204/18.08.2004, prin care SC C.B. SA i-a comunicat certificatul de atestare a dreptului de proprietate.
Pârâtul Consiliul Judeţean Bihor a confirmat că reclamantul a depus plângere prealabila înregistrată sub nr.8215/16.09.2004, deci a fost respectat termenul de 30 de zile prevăzut de art. 5 din Legea nr.29/1990 (în vigoare la acea dată) pentru efectuarea procedurii prealabile.
Excepţia lipsei calităţii procesuale active a fost apreciată ca nefondata dat fiind că, reclamantul a justificat existenţa interesului afirmat; potrivit dispoziţiilor HG m.834/1991, în măsura în care nu ar face obiectul unui certificat de atestare a dreptului de proprietate, terenul disponibilizat aparţinând proprietăţii private a unităţii administrativ teritoriale.
Examinând fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut că certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost emis cu respectarea condiţiilor prevăzute de HG nr.834/1991, pe baza documentaţiei întocmite conform Criteriilor nr.2665/1992, cu modificările şi completările ulterioare, pentru stabilirea si evaluarea terenurilor.
Din documentaţia care a stat la baza emiterii certificatului coroborată cu concluziile expertului desemnat pentru întocmirea raportului de expertiză în cauză, a rezultat că SC C.B. SA a avut în patrimoniu, la data înfiinţării sale ca societate comerciala cu capital de stat, suprafaţa reprezentând incinta “Baza de Producţie Salonta”.
Terenul in suprafaţă de 40.000 mp a fost in patrimoniul societăţii la data înfiinţării sale, cu titlu de administrare direct, in baza Ordinului MAIA nr.390/1979 si Acordului Unic nr.937/1979 emis de Consiliul Popular al Judeţului Bihor.
In fapt, suprafaţa incintei, rezultata din măsurători, este de 41.374 mp, apreciindu-se ca aceasta suprafaţă este necesară desfăşurării activităţii societăţii, instanţa de fond a constatat că, în conformitate cu prevederile art.1 din HG nr.834/1991, autoritatea publica judeţeană are un drept de apreciere pentru a stabili dacă terenul este necesar desfăşurării activităţii conform obiectului de activitate al societăţii comerciale. Nu s-a putut reţine că dreptul de apreciere a fost exercitat cu exces de putere.
Faptul că Baza de producţie aflata pe teren nu este folosita, sau că societatea si-a manifestat anterior intenţia de a renunţa la o parte din teren, nu înseamnă ca dreptul de apreciere al autorităţii publice a fost exercitat cu depăşirea unor limite legale sau cu încălcarea drepturilor reclamantului.
Intenţia de renunţare la o parte din teren nu a fost finalizata, terenul nefiind disponibilizat conform HG nr.834/1991. Parata a achitat impozitul pe teren pentru întreaga suprafaţă. Totodată, a obţinut acordul de vecinătate pentru recunoaşterea limitelor incintei Bazei de producţie, inclusiv din partea Primăriei Municipiului Salonta.
Emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate a avut ca urmare majorarea capitalului social al SC C.B. SA si atribuirea acţiunilor echivalente cu valoarea terenului in favoarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului.
S-a apreciat că este nefondata si susţinerea ca terenul a trecut in domeniul public al oraşului Salonta, nefiind atestată apartenenţa acestuia la domeniul public conform art.21 din Legea nr.213/1998.
Potrivit art.4 din HG nr.834/1991 cu modificările ulterioare, terenul din litigiu ar fi putut trece in proprietatea privata a unităţii administrativ teritoriale, daca ar fi fost disponibilizat ca urmare a aplicării prevederilor art.l din acest act normativ; or, terenul nu a fost disponibilizat câtă vreme face obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate in favoarea societăţii comerciale.
In ce priveşte termenul prevăzut de art. 12 din Legea nr. 137/2002, s-a constatat ca nu este prevăzut sub sancţiunea decăderii, ca urmare nerespectarea termenului de către societatea comerciala nu este sancţionata cu anularea certificatului emis pentru atestarea dreptului de proprietate.
In concluzie, instanţa a reţinut că toate criticile formulate de reclamant sunt neîntemeiate, neputându-se reţine nelegalitatea sau emiterea cu exces de putere a certificatului atacat, acţiunea în anulare constatându-se astfel a fi nefondata.
Examinând cererea reconvenţionala formulată de SC C.B. SA, s-a constatat că este tardiva.
Împotriva hotărârii – aviz de principiu din 30.01.2003 emis de Consiliul Local Salonta, pârâta – reclamantă reconvenţional a formulat plângere prealabila in data de 08.07.2004, care a fost respinsa prin Hotărârea nr.20/29 iulie 2004 a Consiliului Local Salonta). Pârâta – reclamantă reconvenţional a precizat ca hotărârea prin care s-a respins plângerea prealabila i-a fost comunicata la data de 10.08.2004, deci termenul de sesizare a instanţei s-a împlinit la data de 10 septembrie 2004.
Acţiunea reconvenţională a fost înregistrată la instanţa la data de 5 ianuarie 2005, fiind introdusă cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de art.5 alin.2 din Legea nr.29/1990, in vigoare la acea data.
A apreciat că nu este incident în cauza termenul de introducere a acţiunii prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, întrucât cererea a fost formulata anterior intrării in vigoare a Legii nr. 554/2004.
Potrivit art.27 din Legea nr.554/2004, cauzele aflate pe rolul instanţelor la data intrării in vigoare a acestei legi vor continua să se judece potrivit legii aplicabile in momentul sesizării instanţei.
