Art.25 alin.1 lit. d din Legea nr.295/2004
Art.45 alin.1 lit. d din Legea nr.295/2004
Conform art.45 alin.1 lit. d din Legea nr.295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, anularea dreptului de port şi folosire a armelor letale se dispune de către organele competente dacă titularul dreptului „nu se prezintă până la împlinirea termenului prevăzut la art.25 alin.(1) pentru prelungirea valabilităţii permisului de armă”.
Curtea reţine că potrivit art.25 alin.1 din actul normativ sus-citat, permisul de armă are o valabilitate de 5 ani, care se calculează de la data eliberării sau, după caz, de la data ultimei prelungiri şi conform alin.2 din acelaşi articol se menţionează că titularul permisului este obligat să se prezinte înainte de împlinirea termenului prevăzut la alin.1 la structura de poliţie competentă în a cărei rază de competenţă teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa cu armele înscrise în permis, precum şi cu documentele stabilite în Normele metodologice de aplicare a Legii nr.295/2004, pentru a putea să prelungească valabilitatea permisului de armă.
Coroborând aceste texte de lege, Curtea constată că în materia regimului armelor şi a muniţiilor, un domeniu foarte strict şi sensibil pentru societate, prevederile legale sunt imperative, astfel că sancţiunea de anulare a dreptului de port şi folosire a armelor letale nu este disproporţională în raport de obiectul legii care reglementează, aşa cum s-a menţionat, un domeniu important şi periculos, iar termenul de 5 ani pentru prelungirea valabilităţii permisului de armă este o perioadă foarte lungă, astfel că petentului îi revine întreaga culpă pentru că nu s-a prezentat la organele de poliţie competente teritorial.
(Decizia nr. 93/R-CONT/08 Ianuarie 2014)
Prin contestaţia înregistrată la data de 05.12.2012, contestatorul PG a solicitat anularea dispoziţiei nr.68495/26.11.2012, emisă de intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Vâlcea – Biroul Arme, Explozivi, Substanţe Periculoase, ca fiind netemeinică şi legală, precum şi obligarea acestuia să-l repună în termen şi să-i prelungească valabilitatea permisului de port armă pentru 5 ani, în condiţiile Legii nr.295/2004.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că prin dispoziţia contestată s-a dispus măsura anulării autorizării pentru a deţine, purta şi folosi, şi muniţii de către contestator, deoarece nu s-a prezentat la instituţia competentă în vederea prelungirii valabilităţii permisului de port armă, contestatorul fiind chemat la sediul I.P.J. Vâlcea – Biroul Arme, Explozivi, Substanţe Periculoase, pentru a depune armele şi muniţia aferentă la un magazin autorizat.
Contestatorul arată că, în perioada lunilor ianuarie – mai 2012 a avut o serie de probleme personale care l-au împiedicat să efectueze demersuri pentru prelungirea permisului, precizând că a plătit la timp toate taxele la AJVPS Vâlcea, nu a săvârşit abateri de la legislaţia în vigoare privind regimul armelor şi muniţiilor, precum şi cea care reglementează vânatul şi fondul de vânătoare din România.
În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr.554/2004 şi Legii nr.295/2004.
Intimatul I.P.J. Vâlcea a formulat întâmpinare, invocând excepţia inadmisibilităţii contestaţiei ca urmare a neefectuării procedurii prealabile prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, solicitând respingerea contestaţiei ca inadmisibilă, iar pe fond, ca neîntemeiată, în baza art.25 alin.1 raportat la art.45 pct.1 lit.d din Legea nr.295/2004.
Contestatorul a depus la dosar note de şedinţă, prin care a arătat motivele pentru care nu a efectuat demersuri în termenul legal pentru prelungirea valabilităţii permisului de armă.
Prin sentinţa nr.1631 din 12 martie 2013, Tribunalul Vâlcea – Secţia a II-a Civilă a respins atât excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, cât şi contestaţia, reţinând următoarele:
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii a fost respinsă, cu motivarea că în cauză nu este obligatorie efectuarea procedurii prealabile, având în vedere dispoziţiile art.46 alin.3 din Legea nr.295/2004, potrivit cărora „Măsura suspendării sau anulării dreptului de port şi folosire a armelor letale este supusă controlului judecătoresc potrivit legii contenciosului administrativ”.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că PG a fost posesorul permisului de port armă tip B seria *** nr. *** eliberat la data de 27.04.2007 de către I.P.J. Vâlcea, având valabilitatea, potrivit art. 25 alin. 1 din Legea 295/2004, de 5 ani de la data eliberării, sau după caz, de la data ultimei prelungiri.
Dat fiind faptul că titularul permisului de armă, respectiv contestatorul, nu s-a prezentat la sediul I.P.J. Vâlcea până la împlinirea termenului de 5 ani pentru prelungirea valabilităţii permisului de armă, intimatul a emis dispoziţia nr.68495/26.08.2012, prin care s-a dispus măsura anulării autorizării pentru a deţine, purta şi folosi arme şi muniţii faţă de contestatorul Popescu Gheorghe în baza art. 45 pct. 1 lit. d din Legea 295/2004, dispoziţia respectivă fiind temeinică şi legală.
Prin urmare, în baza art.18 din Legea nr.554/2004, tribunalul a respins ca neîntemeiată contestaţia, motivele personale invocate de contestator, care l-au împiedicat să se prezinte la sediul I.P.J. pentru prelungirea valabilităţii permisului de armă, neputând conduce la anularea dispoziţiei contestate.
Împotriva sentinţei nr.1631/12 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Vâlcea – Secţia a II-a Civilă a declarat recurs, în termen legal, contestatorul PG, care a criticat hotărârea atacată, în esenţă, pentru motive de netemeinicie şi nelegalitate.
În dezvoltarea recursului s-a arătat că măsura anulării autorizaţiei de a purta, deţine şi folosi arme şi muniţii, a fost luată de I.P.J. Vâlcea – Biroul Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase doar prin prisma literei legii, fără a avea în vedere spiritul acesteia, astfel încât sancţiunea trebuia dată în raport de pericolul faptei săvârşite de recurentul-contestator.
Acesta a precizat că a omis să-şi îndeplinească cerinţa din Legea nr.295/2004, deoarece a avut o serie de probleme personale, astfel că nu a putut să se prezinte la termenul stabilit de legiuitor pentru a-şi viza documentele.
S-a mai arătat de contestator că şi-a plătit toate obligaţiile financiare şi fiscale către stat, dar şi către asociaţiile de vânătoare în care a activat şi că a fost de bună credinţă şi onestitate şi nu a săvârşit nici o abatere cu intenţie sau rea credinţă, iar prin comportamentul pe care l-a avut în timpul deţinerii şi utilizării armelor a dovedit respectat şi ataşament faţă de lege, faţă de autorităţile şi instituţiile statului.
De asemenea, apreciază contestatorul că se impune ca principiu al echităţii aplicării legii, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti juste, în raporturile de proporţionalitate dintre pericolul în care sunt puse valorile sociale şi ceea ce legea sau autoritatea judecătorească trebuie să repare, prin sancţiunile impuse indivizilor, considerând că este justificată aplicarea unei măsuri de suspendare temporare a permisului de port-armă.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi pe fond admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile Legii nr.554/2004, Legii nr.295/2004, a şi a Codului de procedură civilă.
Intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Vâlcea – Biroul Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului promovat de contestator ca nefondat şi judecarea cauzei şi în lipsă conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Verificând sentinţa atacată în raport de criticile formulate în recurs, de ansamblul probelor de la dosar care au fost coroborate şi de textele legale aplicabile în materie, Curtea reţine următoarele:
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art.45 alin.1 lit.d din Legea nr.295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, anularea dreptului de port şi folosire a armelor letale se dispune de către organele competente dacă titularul dreptului „nu se prezintă până la împlinirea termenului prevăzut la art.25 alin.(1) pentru prelungirea valabilităţii permisului de armă”.
Curtea reţine că potrivit art.25 alin.1 din actul normativ sus-citat, permisul de armă are o valabilitate de 5 ani, care se calculează de la data eliberării sau, după caz, de la data ultimei prelungiri şi conform alin.2 din acelaşi articol se menţionează că titularul permisului este obligat să se prezinte înainte de împlinirea termenului prevăzut la alin.1 la structura de poliţie competentă în a cărei rază de competenţă teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa cu armele înscrise în permis, precum şi cu documentele stabilite în Normele metodologice de aplicare a Legii nr.295/2004, pentru a putea să prelungească valabilitatea permisului de armă.
Coroborând aceste texte de lege, Curtea constată că în materia regimului armelor şi a muniţiilor, un domeniu foarte strict şi sensibil pentru societate, prevederile legale sunt imperative, astfel că sancţiunea de anulare a dreptului de port şi folosire a armelor letale nu este disproporţională în raport de obiectul legii care reglementează, aşa cum s-a menţionat, un domeniu important şi periculos, iar termenul de 5 ani pentru prelungirea valabilităţii permisului de armă este o perioadă foarte lungă, astfel că petentului îi revine întreaga culpă pentru că nu s-a prezentat la organele de poliţie competente teritorial.
În concluzie, Curtea apreciază că tribunalul a stabilit corect situaţia de fapt în cauză şi a aplicat şi interpretat judicios dispoziţiile legale în materie, respectiv Legea nr.295/2004, pronunţând o hotărâre legală şi temeinică, iar criticile din recursul promovat de contestator sunt nefondate pentru considerentele sus-citate.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă, Curtea a respins ca nefondat recursul promovat de contestator împotriva sentinţei nr.1631/12 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Vâlcea – Secţia a II-a Civilă.
