Anularea procesului-verbal pentru nedescrierea faptei. Anularea măsurilor complementare


O.G. nr. 2/2001, art. 16 alin. (1), art. 17

Procesul-verbal este nelegal în situaţia în care fapta reţinută este sumar prezentată, în termeni generici şi nu se precizează ce anume elemente au determinat agentul constatator să califice marcajele găsite pe sticlele de băuturi alcoolice menţionate în proce-sul-verbal ca fiind necorespunzătoare, astfel că, pe de o parte, contravenientul se află în imposibilitatea de a face proba contrară, iar, pe de altă parte, instanţa nu poate realiza un control eficient şi real de legalitate şi temeinicie, nefiind clar care este fapta contravenţională retinută şi nici în ce măsură cel sanctionat este vinovat

i i > »

de săvârşirea ei.

Pe de altă parte, anularea procesului-verbal de contravenţie are drept consecinţă înlăturarea tuturor măsurilor dispuse prin acesta, implicit înlăturarea confiscării şi restituirea bunurilor confiscate proprietarului acestora, însă neprecizarea expresă a acestei consecinţe nu afectează legalitatea sentinţei.

Trib. Bucureşti, s. a IX-a cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 616/R/2009,

nepublicată

Prin cererca înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, recurenta Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Bucureşti, a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 4831 din 24 iulie 2008, pronunţată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti în contradictoriu cu intimata SC M.C.I. SRL, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinţei recurate, în sensul respingerii plângerii ca nefondată şi menţinerii procesului-verbal de constatare

a contravenţiei ca legal şi temeinic. In motivarea cererii, s-a arătat că în mod greşit instanţa de fond a interpretat dispoziţiile legale aplicabile în speţă, respectiv art. 204 alin. (4) şi art. 202 alin. (3) din Legea nr. 571/2003, precum şi art. 166 alin. (2) din acelaşi act normativ, în sensul că responsabilitatea marcării produselor accizabile revine doar antrepozitarilor autorizaţi, fără a lua în considerare întregul traseu al produselor accizabile, carc naşte şi în sarcina comcr-

cianţilor obligaţia de a se asigura că produsele accizabile supuse eliberării pentru consum corespund marcajelor instituite de normele în

vigoare prevăzute de Codul fiscal. In plus, organul fiscal a constatat contravenţia faţă de produsele aflate la comerciant, şi nu la producător, astfel că acesta trebuia să le refuze la livrare ori să anunţe organele în drept dacă avea nemulţumiri cu privire la calitatea produsului, ceea ce nu s-a întâmplat. De asemenea, recurenta a menţionat şi faptul că prin sentinţa civilă recurată instanţa de fond a dispus doar cu privire la anularea procesului-verbal şi exonerarea petentei de plata amenzii, fară a dispune şi asupra măsurii confiscării mărfurilor care se află în custodia organelor de control, astfel că se impune admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Intimata nu a formulat întâmpinare în cauză, ci doar concluzii scrise, iar în recurs nu au fost administrate probe noi.

Analizând cererea formulată, sentinţa recurată şi probele administrate în cauză, prin raportare la dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. şi art. 34 din O.G. nr. 2/2001, tribunalul a constatat următoarele: prin sentinţa civilă nr. 4831 din 24 iulie 2008, pronunţată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr. 4325/303/2008, a fost admisă plângerea formulată de petenta SC M.C.I. SRL şi s-a dispus anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei nr. 37/110 din 14 mai 2008 şi exonerarea petentei de la plata amenzii contravenţionale în cuantum de 100.000 lei. Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin procesul-verbal mai sus menţionat petenta a fost sancţionată contravenţional pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 220 lit. c) din O.G. nr. 92/2003, republicată, întrucât, la data de 14 mai 2008, ora 12,30, echipa de control a intimatei a găsit la punctul de lucru al petentei situat în Bucureşti str. Iuliu Maniu nr. 421-423, un număr de 169 de sticle reprezentând 74,3 litri băuturi alcoolice (mărfuri purtătoare de accize) având marcajele aplicate necorespunzător, încălcându-se astfel prevederile art. 204 alin. (4) din Legea nr. 571/2003.

Verificând, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, instanţa a reţinut, sub aspectul legalităţii procesului-verbal de contravenţie contestat, că, potrivit art. 204 alin. (4) C. fisc., produsele accizabile marcate cu timbre, banderole deteriorate sau altfel decât s-a prevăzut la alin. (2) şi (3) vor fi considerate ca nemarcate, iar alin. (2) din acelaşi articol prevede că dimensiunea şi elementele ce vor fi inscripţionate pe marcaje vor fi stabilite prin norme şi alin. (3) menţionează că antrepozitarul autorizat, operatorul înregistrat sau impor

tatorul autorizat arc obligaţia să asigure ca marcajele să fie aplicate la loc vizibil pe ambalajul individual al produsului accizabil, respectiv pachet, cutie sau sticlă, astfel încât deschiderea ambalajului să deterioreze marcajul. Analizând procesul-verbal contestat prin raportare la aceste dispoziţii legale aplicabile, instanţa de fond a concluzionat că agentul constatator nu a descris fapta reţinută în sarcina petentei, în sensul că nu a indicat, aşa cum prevede art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, în ce constă marcarea necorespunzătoare a produselor supuse comercializării de către petentă, astfel că nu se poate verifica în ce măsură aceasta se face vinovată de încălcarea dispoziţiilor legale menţionate, ceea ce echivalează cu neindicarea faptei contravenţionale şi atrage nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenţie, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Analizând recursul declarat de intimata-recurentă împotriva acestei sentinţe, tribunalul a constatat că, în raport de probele existente în dosarul de fond, în mod corect prima instanţă a apreciat că procesul-verbal este nelegal, în condiţiile în care fapta reţinută în sarcina petentei este sumar prezentată, în termeni generici şi nu se precizcază ce anume elemente au determinat agentul constatator să califice marcajele găsite pe sticlele de băuturi alcoolice menţionate în pro-cesul-verbal ca fiind necorespunzătoare, astfel că, pe de o parte, petenta se află în imposibilitatea de a face proba contrară, iar, pe de altă parte, instanţa nu poate realiza un control eficient şi real de legalitate şi temeinicie, nefiind clar care este fapta contravenţională reţinută în sarcina petentei şi nici în ce măsură aceasta este vinovată de săvârşirea ei.

Cât priveşte susţinerea recurentei, în sensul că instanţa de fond nu s-ar fi pronunţat pe sancţiunea complementară a confiscării mărfurilor, este evident că anularea procesului-verbal de contravenţie în baza căruia a fost dispusă o astfel de măsură are drept consecinţă înlăturarea tuturor măsurilor dispuse prin acesta, implicit înlăturarea confiscării şi restituirea bunurilor confiscate proprietarului acestora, astfel că neprecizarea expresă a acestei consecinţe nu afectează legalitatea sentinţei.

Faţă de cele menţionate, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 34 din O.G. nr. 2/2001, tribunalul a respins recursul ca nefondat, întrucât în cauză nu sunt incidente nici alte motive de nulitate absolută care să poată fi invocate şi din oficiu de instanţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., de natură să afecteze valabilitatea sentinţei recurate.