Aplicarea directă a dreptului comunitar. Restituirea taxei de primă înmatriculare ca fiind contrară art. 90 alin. 1 din Tratatul C.E.


Aplicarea directă a dreptului comunitar. Restituirea taxei de primă înmatriculare ca fiind contrară art. 90 alin. 1 din Tratatul C.E.

Prin sentinţa civilă nr. 40/AF/30 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Braşov – secţia comercială şi de administrativ, în dosarul nr. 2608/62/2008, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul TELEANU DRAGOŞ ALEXANDRU în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE BRAŞOV, şi în consecinţă:

S-a anulat actul administrativ fiscal nr. 20337/20.03.2008 emis de pârâta Administraţia Finanţelor Publice Braşov şi a fost obligată pârâta Administraţia Finanţelor Publice să restituie reclamantului suma de 5441 lei, reprezentând taxă specială pentru autoturismul Volswagen Passat vândut, achitată cu chitanţa seria TS4A nr. 9579142/27. 02.2008, sumă ce va a fi actualizată cu dobânda legală la data plăţii efective.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele considerente:

În fapt, reclamatul a dobândit din Germania autoturismul marca Volkswagen capacitate cilindrică 1896 cmc fabricat în anul 2003 şi cu ocazia înmatriculării prin înscrisul de la fila 9 din dosar i s-a stabilit o taxă de înmatriculare în cuantum de 1896 lei pe care reclamantul a achitat-o cu chitanţa serie TS4A nr. 9579142 din 27.02.2007 fila 10 din dosar.

Reclamantul a contestat plata acestei taxe stabilite în sarcina sa, reprezentând taxă de primă înmatriculare cu adresa nr. 1166/12.02.2008 înregistrată la pârâtă, iar cu adresa nr. 20337/20.03.2008 pârâta îi răspunde reclamantului în sensul că taxa specială a fost calculată pe baza dispoziţiilor art. 214 indice 1 stipulându-se că taxa specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România, atât pentru autovehiculele noi cât şi pentru autovehiculele second – hand, iar Comisia Europeană şi nu există temei de drept pentru restituirea taxei,cererea neîncadrânu-se în nici una din situaţiile prevăzute de art.117 din O.G. nr.92/2003.

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 214 indice 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal se stipulează că intră sub incidenţa taxei speciale autovehiculele şi autoturismele, iar potrivit art. 214 indice 2 alin. 2 taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România.

Din aceste prevederi legale se desprinde obligativitatea ce revine persoanei fizice sau juridice de a achita o taxă specială de primă înmatriculare pe teritoriul naţional pentru un autoturism achiziţionat dintr-un alt stat membru al Comunităţii Europene.

Taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar începând cu 01.01.2007, ceea ce conduce la concluzia că această taxă specială percepută de statul român este echivalentul taxelor vamale.

Potrivit dispoziţiilor art. 148 alin. 2 din României,,, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.,,

Ori, dispoziţiile art. 25 din Tratatul Comunităţii de aderare prevăd în mod expres că,,, între statele membre sunt interzise taxele vamale la import şi la export sau taxele cu efect echivalent.,,

În acest sens sunt şi prevederile art. 28 din Tratat care reglementează faptul că,,între statele membre sunt interzise restricţiile cantitative la import, precum şi orice măsuri cu efect echivalent,, iar art. 90 din Tratat statuează că,,nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură sau mai nou decât cele care se aplică direct sau indirect,produselor naţionale similare. De asemenea, nici un alt stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producţie.

Prin ratificarea Tratatului de Aderare a României la Uniunea Europeană prin Legea nr. 157/2005, în România au dobândit caracter de aplicabilitate prioritară normele comunitare.

Pe cale de consecinţă, perceperea acestei taxe speciale în temeiul unor prevederi legale interne ce vin în contradicţie cu reglementările comunitare, este ilegală.

Faţă de aceste considerente de fapt şi de drept, instanţa de fond a admis acţiunea, a anula actele administrativ fiscale şi a dispune restituirea taxei speciale achitată de reclamantă.

În baza dispoziţiilor art.1082 -1084 a fost obligată pârâta şi la plata dobânzii legal.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Braşov solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiate.

În motivare recurenta a arătat că în mod greşit a fost respinsă cererea privind introducerea în cauză a Instituţiei Prefectului judeţului Braşov – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, neţinând cont de motivele de fapt şi de drept invocate.

Pe fond recurenta a arătat că taxa de primă înmatriculare stabilită conform art. 214 din Legea nr. 343/2006 modificată prin OUG nr. 110/2006 se datorează pentru înmatricularea permanentă, având caracter imperativ.

Taxa de primă înmatriculare se aplică atât autovehiculelor noi achiziţionate din România, cât şi celor achiziţionate din România, cât şi celor achiziţionate din alte state comunitare, taxa fiind percepută începând cu data de 01. 01.2007 conform Codului Fiscal, neputând fi aplicată retroactiv, şi anume pentru autoturismele înmatriculate deja până la această dată.

În conformitate cu prevederile art. 2141 din Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, text de lege în vigoare din data de 01. 01.2007, aplicabil şi în prezent, taxa specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România, atât pentru autovehiculele noi, indiferent de provenienţa acestora, cât şi pentru autovehiculele second hand achiziţionate dintr-un alt stat membru sau din afara teritoriului comunitar.

Nici o negociere a autorităţilor româneşti cu cele ale Comunităţii Europene nu a condus la modificarea acestei taxe sau la anularea ei. În acest context trebuie menţionat şi faptul că nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor ci doar a modului de determinare a taxei.

Principiul poluatorul plăteşte “, pe care se bazează şi instituirea taxei speciale pentru autovehicule este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene. Precizează că 16 state membre ale Uniunii Europene practică o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor.

Prin urmare, existenţa unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispoziţiilor comunitare, nefiind motive termice pentru restituirea sumei reprezentant taxa de înmatriculare.

Recurenta a susţinut că nu există temei legal pentru restituirea taxei nu exista temei legal pentru restituirea taxei, care a fost plătită benevol, la recomandarea Ministerul Internelor şi Reformei Administrative Bucureşti – serviciul de înmatriculări a vehiculelor.

Prin anularea acestei taxe s-ar anula implicit şi înmatricularea autoturismului, aceasta fiind una din condiţiile prevăzute de legiuitor la înmatricularea autovehiculelor.

În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 90 din tratatul Comunităţii Europene s-a arătat că acestea nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de înmatriculare auto se plăteşte de toţi proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de provenienţa acestora, la momentul primei înmatriculări în România.

Dispoziţiile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunităţii Europene au în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât produsele interne

Intimatul a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului.

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor art. 304 1 Cod procedură civilă, instanţa de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinţei civile nr. 40/AF/30.04.2008 a Tribunalului Braşov este nefondat.

În mod corect instanţa de fond a constatat că taxa de primă înmatriculare percepută reclamantului este nelegală fiind în contradicţie cu prevederile art. 90 alin. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană şi a dispus restituirea acesteia.

Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situaţie discriminatorie între persoanele care îşi achiziţionează autoturisme rulate aduse din import şi persoanele care îşi achiziţionează autoturisme rulate din România, în sensul că aceştia din urmă sunt scutiţi de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situaţie avantajoasă.

Această taxă, stabilită de art. 2141 din Codul fiscal este percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu şi pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare.

Curtea constată că, în aceste împrejurării, nu se aplică în mod uniform principiul poluatorul plăteşte” şi nici nu se respectă prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.În acest sens s-a pronunţat şi Curtea de Justiţie a Comunităţilor europene în cauzele reunite C-290/05 şi C 333/2005 în cauzele reunite C-290/05 şi C-333/05, Âkos Nâdasdi c. Vam-es Penzugyorseg Eszak-Alfoldi Regionalis Parancsnoksâga, respectiv Hona Nemeth c. Vam-es Penzugyorseg Del-Alfoldi Regionalis Parancsnoksâga – Curtea Europeană de Justiţie a arătat următoarele:45. Aşa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispoziţiile referitoare la abolirea taxelor vamale şi a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulaţie a mărfurilor între statele membre în condiţii normale de concurenţă, prin eliminarea oricăror forme de protecţie care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 şi C-41/05, Air Liquide Industries Belgium, Culegere 2006 p. 1-0000, par. 55 şi jurisprudenţa acolo citată).46. În ceea ce priveşte importarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitatea impozitării interne sub raportul concurenţei între produsele care seaflă deja pe piaţa naţională şi produsele importate (cauza C-387/01,Weigel, Culegere 2004, p. 1-4981, par. 66 şi jurisprudenţa acolo citată).47 Conform unei jurisprudenţe bine stabilite, ari. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate şi taxa aplicată produselor naţionale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel, par. 67, precum şi jurisprudenţa acolo citată). Totuşi, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile pentru existenţa unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.

48. In scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurenţă între autoturismele uzate aflate deja pe piaţa naţională şi autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât Ungaria cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în Ungaria şi cărora, pentru acest scop, Ie-a fost deja aplicată această taxă.

49.O comparaţie cu autoturismele second-hand plasate în circulaţie în Ungaria înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.

51.Cât priveşte criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea observă că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care ace diferenţieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi provenienţa materiilor prime folosite sau procesul de producţie aplicat. Totuşi, o asemenea diferenţiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmăreşte obiective care sunt ele însele compatibile cu cerinţele Tratatului şi ale legislaţiei comunitare secundare şi dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de , directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecţie a produselor naţionale concurente (cauza Outokumpu, par. 30).

52.În contextul sistemul taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică şi clasificarea fundamentată pe motive de protecţie a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerinţă ca valoarea taxei să fie legată de preţul autoturismului.

53. Totuşi, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naţionale similare”.

Curtea constată că în mod corect instanţa de fond a respins cererea privind introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Instituţiei Prefectului judeţului Braşov – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Braşov, taxa de primă înmatriculare, constatată nelegală, fiind percepută de recurentă.

Pentru aceste considerente, Curtea, constatând că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate, a respins în temeiul art. 312 alin. 1 Cor procedură civilă, recursul declarat de recurenta ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI Braşov împotriva sentinţei civile nr. 40/AF/30 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Braşov – secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.

Decizia nr. 479/R/CA din 11 iulie 2008 – C.E.C.