În speţă sunt aplicabile prevederile art. 160 din Codul fiscal unde se stabileşte că în acest caz se aplică masurile de simplificare şi anume pe facturile emise pentru operaţiunile ce privesc aceste bunuri se înscrie menţiunea „taxare inversă”, astfel că ambele părţi ale contractului evidenţiază taxa şi o înscriu în decontul de TVA atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă, fără a avea loc plata efectivă a TVA-ului. In cazul în care TVA-ul a fost dedus nelegal de cumpărător, acesta datorează majorări de întârziere bugetului de stat.
Secţia de administrativ şi fiscal – Decizia nr.1134/CA/22 octombrie 2008
Reclamanta S.C. R. SNC a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice anularea deciziei nr.69/2008 şi exonerarea de plata majorărilor de întârziere. În motivarea acţiunii se arata că TVA-ul aferent a fost vărsat la bugetul statului, astfel că nu s-a produs vreo pagubă în acest sens.
Prin sentinţa nr. 432/CA/2008, Tribunalul Sibiu-Secţia de contencios administrativ a respins acţiunea. Prin considerentele expuse se arată că reclamanta nu a contestat măsura recuperării TVA la stat, ci este nemulţumită de plata majorărilor de întârziere. Instanţa a reţinut că prin înregistrarea în a TVA deductibil potrivit facturii fiscale întocmite , s-a micşorat masa totală a TVA de colectat prin exercitarea nelegală a dreptului de deducere, conform art. 147 indice 1 din Codul fiscal, astfel că în mod corect s-au calculat majorări de întârziere.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea hotărârii şi admiterea acţiunii. Prin motivele de recurs se arată că bugetul de stat nu a fost păgubit , deoarece TVA a fost achitat de societatea vânzătoare, deşi potrivit regulilor simplificate această taxă nu trebuia plătită.Pârâta DGFP a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului , deoarece în caz de vânzare de imobile se aplică regula taxării inverse, astfel că reclamanta nu avea drept de deducere, iar pentru suma dedusă datorează majorări de întârziere.
Curtea de Apel a respins recursul , întrucât sentinţa pronunţată este legală şi temeinică.
Reclamanta a achiziţionat un imobil, teren şi construcţii, de la o altă societate comercială, a plătit preţul plus TVA, iar taxa a fost dedusă de reclamantă.
În cauză sunt aplicabile prevederile art. 160 din Codul fiscal, data efectuării în vigoare la operaţiuni taxabile, unde se prevede că în acest caz se aplică masurile de simplificare şi anume pe facturile emise pentru operaţiunile ce privesc aceste bunuri se înscrie menţiunea „taxare inversă”, astfel că ambele părţi ale contractului evidenţiază taxa şi o înscriu în decontul de TVA atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă, fără a avea loc plata efectiva a TVA-ului. Cu toate aceste prevederi exprese, se constată că reclamanta a aplicat regula taxării inverse, obligatorie în cazul operaţiunii efectuate, dar a menţionat taxa ca fiind deductibilă, iar în mod corect organul fiscal a procedat la stornarea taxei, potrivit punctului 82 din H.G. nr. 44/2004 ce cuprinde Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, iar prin deducerea TVA se apreciază că bugetul statului a fost prejudiciat , astfel că au fost calculate majorări de întârziere în temeiul art. 115,116,119 din Codul de procedură fiscală.
