Aplicarea regulilor privind denominarea monedei naţionale. Obligaţiile de plată a contribuţiei către bugetul asigurărilor de şomaj. Obligativitatea reflectării operaţiunilor contabile în monedă nouă, la nivel de leu, fără subdiviziuni


O.U.G. nr. 59/2005, art. 1 Legea nr. 348/2004

Legea nr. 500/2002, art. 1 alin. (2) lit. b), art. 2 alin. (1) pct. 7

Legea nr. 76/2002, art. 23

Conform art. 23 din Legea nr. 76/2002, bugetul asigurărilor pentru şomaj cuprinde veniturile şi cheltuielile sistemului asigurărilor pentru şomaj şi se aprobă prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Conform art. 23 din Legea nr. 76/2002, bugetul asigurărilor pentru şomaj cuprinde veniturile şi cheltuielile sistemului asigurărilor pentru şomaj şi se aprobă prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

De asemenea, conform art. 1 alin. (2) lit. b) şi art. 2 alin. (1) pct. 7 din Legea nr. 500/2002, privind finanţele publice, bugetul asigurărilor sociale de stat este o componentă a bugetului consolidat

Ca atare, la stabilirea obligaţiei de plată a contribuţiei către bugetul asigurărilor pentru şomaj sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 din O.U.G. nr. 59/2005, în sensul că în operaţiunile trebuie să se reflecte în moneda nouă, la nivel de leu, fără subdiviziuni, prin reducere când fracţiunile în bani sunt mai mici de 50 de bani, şi prin majorare când fracţiunile în bani sunt de 50 de bani sau mai mici.

Reclamanta a calculat în mod corect drepturile pentru care urma să primească subvenţie, respectiv prin aplicarea regulilor prevăzute de O.U.G. nr. 59/2005, fiind obligaţii datorate bugetului general consolidat, iar faptul că aceste obligaţii au fost ulterior subvenţionate, nu schimbă modul de calcul al acestora.

Decizia nr. 321/R din 19 decembrie 2006 – B.M.G.

Tribunalul Covasna a respins acţiunea în administrativ formulată de reclamanta S.C. E. S.R.L. Sf. Gheorghe în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Covasna, pentru anularea actului nr. 7896/19 mai 2006, recunoaşterea dreptului de a beneficia de măsurile de stimulare a ocupării forţei de muncă şi plata de despăgubiri cifrate la suma de 249 lei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că art. 1 din O.U.G. nr. 59/2005 dispune ca, începând cu data de 1 iulie

2005, impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului consolidat, cu excepţia celor reţinute la sursă, cu valori mai mici de un leu nou, să fie întregite la un leu nou.

Din dispoziţiile Legii nr. 76/2002 rezultă că subvenţia, ca măsură de stimulare a angajatorilor pentru încadrarea în muncă a şomerilor, este o sumă de bani care se acordă din bugetul asigurărilor pentru şomaj şi alte surse, conform prevederilor legale. Acest drept nu se înscrie în categoria obligaţiilor fiscale cărora le este aplicabil regimul juridic special stabilit prin O.U.G. nr. 59/2005.

Or, reclamanta a aplicat în procedura de calcul a subvenţiei care urma să fie încasată aceeaşi regulă a rotunjirii prevăzută numai pentru creanţele bugetare, ceea ce nu corespunde prevederilor de drept comun sub care intră operaţiunea de calcul din cauză, respectiv Legea nr. 348/2004 privind denominarea monedei naţionale.

Conform art. 6 din această lege, începând cu data de I iulie 2005, agenţii economici vor întocmi situaţiile financiare numai în moneda nouă. Textul legii nu face vorbire de procedura rotunjimii.

O altă soluţie ar determina denaturarea valorii reale a dreptului pretins şi încasarea unor sume ne3cuvenite de la bugetul public plătitor.

în aceste condiţii, culpa aparţine reclamantei, iar refuzul pârâtei se încadrează în nomele art. 54 alin. (5) din H.G. nr. 1859/2005 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002, aprobate prin H.G. nr. 174/2002.

Apărarea pârâtei, justificată de procesul-verbal nr. 9604/21 iunie

2006 nu poate fi primită întrucât respectivul document conţine concluziile rezultate în urma verificării modului de aplicare a prevederilor Legii nr. 76/2002 în perioada 1 februarie 2006 – 30 aprilie

2006, încasarea drepturilor cu titlu de subvenţii obţinute în baza art. 80 din lege, nefacând obiectul acţiunii de control.

Pe cale de consecinţă, instanţa a constatat acţiunea reclamantei ca nefondată şi, ţinând cont de dispoziţiile art. I şi art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, a fost respinsă.

împotriva sentinţei primei instanţe a declarat recurs reclamanta S.C. E. S.R.L. Sf. Gheorghe, iar în dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că în mod greşit s-a stabilit că măsurile de stimulare, cuvenite potrivit Legii nr. 76/2000, nu se înscriu în categoria obligaţiilor fiscale cărora le este aplicabil regimul juridic special stabilit prin O.U.G. nr. 59/2005. Suma de 7,55 lei reprezintă o obligaţie de plată a societăţii către buget, care se stinge prin scutirea fa plată, conform dreptului conferit de Legea nr. 76/2005, deci în mod corect a fost rotunjită.

La dosar a depus întâmpinare intimata A.J.O.F.M.C., prin care solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei primei instanţe, ca legală şi temeinică.

Recursul este fondat.

Conform art. I din O.U.G. nr. 59/2005 privind unele măsuri de natură juridică şi financiară pentru punerea în aplicare a Legii nr. 348/2004 privind denominarea monedei naţionale, „începând cu data de 1 iunie 2005, impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc şi se reflectă în în monedă nouă, la nivel de leu, fără subdiviziuni, prin reducere atunci când fracţiunile de bani sunt mai mici de 50 de bani şi prin majorare, când fracţiunile de bani sunt de 50 de bani sau mai mari. Impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat, cu excepţia celor reţinute Ia sursă, altele decât cele aferente veniturilor salariale, în monedă nouă, cu valori mai mici de un leu se întregesc la un leu”.

Din dispoziţiile legale mai sus arătate rezultă o singură excepţie şi anume, în cazul impozitelor, taxelor, contribuţiilor altele decât cele aferente veniturilor salariale.

în speţă, obligaţiile de plată Ia bugetul asigurărilor pentru şomaj nu sunt impozitate, fiind taxe, contribuţie care se reţine la sursă.

De asemenea, conform art. 1 alin. (2) lit. b) şi art. 2 alin. (1) pct. 7 din Legea nr. 500/2002, privind finanţele publice, bugetul asigurărilor sociale de stat este o componentă a bugetului consolidat.

Ca atare, la stabilirea obligaţiei de plată a contribuţiei către bugetul asigurărilor pentru şomaj sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 din O.U.G. nr. 59/2005, în sensul că în contabilitate operaţiunile trebuie să se reflecte în moneda nouă, la nivel de leu, fără subdiviziuni, prin reducere când fracţiunile în bani sunt mai mici de 50 de bani, şi prin majorare când fracţiunile în bani sunt de 50 de bani sau mai mici.

Se poate reţine că reclamanta a calculat în mod corect drepturile pentru care urma să primească subvenţie, respectiv prin aplicarea regulilor prevăzute de O.U.G. nr. 59/2005, fiind obligaţii datorate bugetului general consolidat, iar faptul că aceste obligaţii au fost ulterior subvenţionate, nu schimbă modul de calcul al acestora.

Ca atare, neacordarea subvenţiei în favoarea reclamantei, ca măsură de stimulare a ocupării forţei de muncă, este nelegală.

Curtea a admis recursul reclamantei, a modificat în tot sentinţa atacată în sensul că a admis acţiunea, a anulat comunicarea nr. 7896/19 mai 2006, a constatat că reclamanta are dreptul de a beneficia de măsurile de stimulare a ocupării forţei de muncă conform art. 80 din Legea nr. 76/2002 şi a Convenţiei nr. 1364/1 februarie 2006, pentru luna martie 2006. Instanţa a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 249 lei, cu titlu de subvenţie pentru luna martie 2006.