Legea privind liberal acces la informaţiile de interes public conţine dispoziţii proprii, speciale de sancţionare a refuzului angajatului unei instituţii publice pentru aplicarea prevederilor Legii 544/2001. Aceste dispoziţii sunt cuprinse în capitolul III – sancţiuni – art. 21-22.
Împrejurarea că acţiunile întemeiate pe prevederile Legii nr. 544/2001 se judecă de instanţa de contencios, nu conduce automat şi la aplicarea prevederilor legii nr. 554/2004 în condiţiile în care legea specială nu face trimitere expresă la Legea 554/2004, cu atât mai puţin la vreun articol anume. Dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 îşi găsesc aplicabilitatea în situaţia în care autoritatea emitentă a fost obligată să încheie, să modifice, să înlocuiască actul administrativ sau să elibereze un certificat, adeverinţă, un înscris prin urmare obiectul refuzului este diferit de cel reglementat de Legea nr. 544/2001.
Prin sentinţa nr. 2906 pronunţată la data de 21.11.2007 de Tribunalul Harghita, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia de Protecţie a Mediului Alba, şi în consecinţă:
S-a respins acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia Aurarilor Alburnus Maior împotriva pârâtei Agenţia de Protecţie a Mediului Alba şi cererea chemaţilor în garanţie Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi S.C. Roşia Montana Gold Corporation SA Roşia Montană. S-a respins şi cererea de chemare în garanţie a S.C. Roşia Montană Gold Corporation SA privind plata cheltuielilor de judecată. S-a admis acţiunea formulată de Asociaţia Aurarilor Alburnus Maior împotriva pârâtului T.V. şi în consecinţă: s-a aplicat pârâtului o amendă de 78 lei/zi de la data de 1 iulie 2005 până la executarea faţă de reclamantă a deciziei civile nr. 1923/R/30 iunie 2005 a Curţii de Apel Târgu-Mureş . Cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată a fost respinsă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că prin sentinţa nr. 305 din 31.03.2005 pronunţată de Tribunalul Harghita modificată prin decizia nr. 1923/R/30.06.2005 a Curţii de Apel Tg. Mureş, pârâta APM Alba a fost obligată să furnizeze reclamantei informaţiile de interes public solicitate în termen de 30 de zile de la pronunţare. Pârâta a mai fost obligată la plata de daune cominatorii. Printre informaţiile solicitate se află şi licenţa minieră de exploatare Bucium nr. 218/1999. Cum până în prezent această informaţie nu a fost comunicată reclamantei pe considerentul că aceasta este clasificată, în temeiul art. 24 din legea nr. 554/2004 conducătorul instituţiei obligată la comunicare, pârâtul T.V. a fost obligat la plata unei amenzi de 78 lei/zi reprezentând 20% din salariul minim brut pe economie începând cu data de 1.07.2005. Faţă de pârâta APM Alba, instanţa a apreciat că aceasta nu are calitate procesuală pasivă întrucât, sancţiunea prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004 se aplică conducătorului autorităţii publice căreia îi revine sarcina executării sentinţei. Pe cale de consecinţă, având în vedere caracterul accesoriu faţă de cererea principală, s-a respins şi cererea de chemare în garanţie formulată de această pârâtă împotriva a SC. Roşia Montana Gold Corporation SA şi Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale ca rămasă fără obiect. Prin încheierea de şedinţă din 14.11.2007 s-au respins excepţiile de necompetenţă a Tribunalului Harghita, lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului T.V. şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Împotriva sentinţei au formulat recurs Agenţia pentru Protecţia Mediului Alba, T.V. şi SC. Roşia Montana Gold Corporation SA.
În motivarea recursului său, APM Alba arată că în mod greşit prima instanţă a respins excepţia necompetenţei Tribunalului Harghita câtă vreme, conform art. 22 din Legea nr. 554/2004, aceasta aparţine Tribunalului Alba. De asemenea, recurenta susţine că, atât ei cât şi pârâtului T.V, i s-a încălcat dreptul la apărare întrucât, prin respingerea cererilor de amânare a judecăţii pentru motive medicale. Pe fond, recurenta arată că prin Decizia nr. 192372005 a Curţii de Apel Tg. Mureş a fost obligată, în temeiul Legii nr. 544/2001, la furnizare către reclamanta Asociaţia Aurarilor Alburnus Maior a unor informaţii de interes public, respectiv, licenţa de exploatare Bucium nr. 218/1999. Art. 24 şi 25 din Legea nr. 554/2004 prevede sancţionarea conducătorului instituţiei obligat să încheie, să înlocuiască sau să modifice un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze alte operaţiuni administrative. În speţă, la sediul pârâtei s-a depus documentaţia pentru emiterea autorizaţiei de mediu, documentaţie care nu cuprinde şi înscrisul solicitat de reclamantă. Acest înscris este emis de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi, la cererea pârâtei, această instituţie a răspuns că înscrisul respectiv face parte din categoria informaţiilor clasificate, nefiind o informaţie de interes public. Aşadar, conducătorul instituţiei pârâte, T.V, nu are calitate procesuală. Pe de altă parte, recurenta consideră acţiunea inadmisibilă, neîncadrându-se în dispoziţiile Legii nr. 554/2004.
În esenţă, în motivarea recursului său, T.V. invocă aceleaşi motive de nelegalitate şi netemeinicie a hotărârii primei instanţe.
SC. Roşia Montana Gold Corporation SA, în afara motivelor invocate de ceilalţi doi recurenţi, arată că nu pot fi aplicate două sancţiuni diferite prevăzute de legi diferite pentru aceeaşi faptă. Titlul executoriu pretins a fi fost încălcat a fost emis în temeiul Legii nr. 544/2001, iar titlul cuprinde şi sancţiunea care se aplică pentru nerespectarea dispoziţiilor din cuprinsul său. Pentru aceeaşi faptă nu poate fi sancţionată atât instituţia obligată la furnizarea informaţiilor de interes public cât şi conducătorul acesteia în temeiul altui act normativ.
S-au anexat: copii după corespondenţa purtată între pârâta APM Alba şi Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, practică judiciară.
Intimata Asociaţia Aurarilor Alburnus Maior nu a formulat întâmpinare.
Examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu în raport de dispoziţiile art. 3041 C. pr. civ., instanţa a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte recursul declarat de SC. Roşia Montana Gold Corporation SA, sentinţa atacată a fost comunicată la data de 11.02.2008 iar recursul a fost formulat, conform datei poştei, la 18.03.2008. În raport de dispoziţiile art. 301 C. pr. civ., Curtea a apreciat că recursul este tardiv formulat, şi îl respinge ca atare.
Recursul formulat de Agenţia pentru Protecţia Mediului Alba, a fost respins pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa atacată, cererea formulată de reclamantă împotriva recurentei a fost respinsă, apreciindu-se că aceasta nu are calitate procesuală pasivă. Cum nu a căzut în pretenţii, cererea fiind respinsă faţă de ea, recurenta nu are un interes propriu în promovarea căii de atac, motiv pentru care recursul a fost respins ca lipsit de interes.
Recursul promovat de T.V. este fondat având în vedere următoarele:
Recurentul are calitatea de director executiv al Agenţiei pentru Protecţia Mediului Alba. Prin decizia nr. 1923/R/30.05.2005 pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş, după modificarea în parte a sentinţei nr. 305/2005 a Tribunalului Harghita, printre altele, pârâta Agenţiei pentru Protecţia Mediului Alba a fost obligată, în temeiul Legii nr. 544/2001, să comunice reclamantei Asociaţia Aurarilor Alburnus Maior informaţiile solicitate de aceasta în termen de 30 de zile de la pronunţare, în caz contrar fiind obligată la plata de daune cominatorii de 100000 lei/zi de întârziere în comunicarea informaţiilor. Printre informaţiile de interes public solicitate, documente depuse la pârâtă pentru obţinerea autorizaţiei de mediu, reclamanta susţine că se refuză comunicarea în continuare a licenţei de exploatare minieră Bucium nr. 218/1999. Pentru acest motiv, prin sentinţa nr. 5831/2007 a Judecătoriei Alba Iulia, pârâta a fost obligată, în temeiul art. 5803 C. pr. civ., la plata unei amenzi civile de 500000 lei pe zi de întârziere. Aşadar, pentru aceeaşi faptă, pârâtei Agenţia pentru Protecţia Mediului Alba i-au fost aplicate două sancţiuni, atât daune cominatorii cât şi amenda civilă.
Art. 24 din Legea nr. 554/2004 prevede că, „1) Dacă in urma admiterii acţiunii autoritatea publica este obligată sa încheie, sa înlocuiască sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un alt înscris sau sa efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive si irevocabile se face in termenul prevăzut in cuprinsul acesteia, iar in lipsa unui astfel de termen, in cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
(2) In cazul in care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.”
Aşadar, aceste dispoziţii legale se aplică atunci când instituţia sau autoritatea publică nu şi-a executat obligaţia de a încheia, modifica sau înlocui actul administrativ sau să elibereze un certificat, o adeverinţă sau orice alt înscris. După cum se poate observa, este vorba despre acte administrative sau acte asimilate acestora care sunt emise de instituţia sau autoritatea publică în virtutea atribuţiilor legale care îi revin. În speţă, autoritatea emitentă a licenţei de exploatare minieră este Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale iar beneficiara SC. Roşia Montana Gold Corporation SA şi nicidecum Agenţia pentru Protecţia Mediului Alba al cărei conducător este recurentul T.V.
Dacă dispoziţiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public se aplică şi deţinătorilor unor astfel de informaţii, se constată că dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2007 privind contenciosul administrativ îşi găseşte aplicabilitatea doar în situaţia în care autoritatea emitentă a fost obligată de a încheia, modifica sau înlocui actul administrativ sau să elibereze un certificat, o adeverinţă sau orice alt înscris. De altfel, Legea nr. 544/2001 prevede la art. 2 alin. 2 sancţiunile aplicabile în caz de nerespectare a obligaţiei de furnizare a informaţiilor de interes public. Faptul că o acţiune întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 544/2001 se judecă de către instanţa de administrativ nu conduce automat la aplicarea şi a Legii nr. 554/2004 în condiţiile în care, în legea specială nu se face trimitere expres şi la această lege.
Sancţiunile aplicate de instanţe Agenţiei pentru Protecţia Mediului Alba curg în continuare şi în măsura în care această instituţie consideră că angajatul ei, respectiv, recurentul, se face vinovat de necomunicarea informaţiei, are măsuri legale pentru a se îndrepta împotriva acestuia.
Faţă de aceste considerente, instanţa a admis recursul formulat de T.V. şi a modificat în parte sentinţa atacată în sensul că a respins cererea reclamantei Asociaţia Aurarilor Alburnus Maior formulată împotriva acestuia. Cum celelalte excepţii invocate au fost corect soluţionate de către instanţa de fond, vor fi menţinute restul dispoziţiilor din sentinţă.
