Consecinţa pronunţării unei hotărârii judecătoreşti penale, în favoarea contestatorului. Obligaţia organului administrativ competent de a soluţiona fondul contestaţiei.
Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 1905 din 20 octombrie 2011
Prin Sentința nr. 1464 din 23 decembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. 2147/102/2010 Tribunalul Mureș a respins cererea formulată de reclamanta SC D.I. SRL în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Mureș.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin Decizia nr. 71/2010 D.G.F.P. Mureș a dispus suspendarea soluționării contestației reclamantei formulate împotriva Deciziei de impunere nr. 1286/30.12.2009 până la pronunțarea unei soluții pe latura penală, pentru suma de 352.255 lei, iar pentru suma de 21.405 lei a dispus respingerea ca nemotivată a contestației.
S-a reținut că în dosarul nr. 468/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Mureș se desfășoară urmărirea penală față de administratorul reclamantei, astfel că subzistă motivul pentru care s-a dispus suspendarea soluționării contestației.
Cu privire la motivarea contestației s-a reținut că nu s-au invocat argumente de fond.
împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate și admiterea acțiunii.
în motivarea recursului s-a arătat că există o soluție definitivă pe latură penală în dosarul nr. 468/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Mureș, în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de administratorul reclamantei, prin rezoluția din 30.09.2010, astfel că nu mai subzistă motivul pentru care s-a dispus suspendarea soluționării contestației.
în ce privește nemotivarea contestației s-au expus pe larg în dosarul de recurs motivele invocate și în cuprinsul contestației.
Pârâta a depus întâmpinare și a solicitat respingerea recursului, motivând pe fond legalitatea deciziei atacate, iar în ce privește suspendarea, s-a arătat că procedura de soluționare a contestației a fost reluată ca urmare a atacării rezoluției procurorului și pronunțării unei sentințe în data de 28.12.2010 în favoarea administratorului reclamantei.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 3041 C.proc.civ., instanța a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 71/2010 D.G.F.P. Mureș a dispus suspendarea soluționării contestației reclamantei formulate împotriva Deciziei de impunere nr. 1286/30.12.2009 până la pronunțarea unei soluții pe latura penală, pentru suma de 352.255 lei, iar pentru suma de 21.405 lei a dispus respingerea ca nemotivată a contestației.
în ce privește dosarul nr. 468/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Mureș, prin întâmpinarea depusă de intimată s-a arătat că procedura de soluționare a contestației a fost reluată ca urmare a atacării rezoluției procurorului și pronunțării unei sentințe în data de 28.12.2010 în favoarea administratorului reclamantei.
în această situație este evident că nu mai subzistă motivele pentru care s-a dispus suspendarea soluționării contestației.
Este important de reținut că actul administrativ atacat are și un punct prin care se arată că nu s-a soluționat pe fond contestația reclamantei deoarece cu privire la suma de 21.405 lei contestația nu a fost motivată.
Reclamanta a depus contestație cu privire la actele prin care s-au stabilit obligațiile fiscale în litigiu.
Astfel, suma contestată prin contestație este de 373.660 lei, iar cu privire la suma de 352.255 lei s-a dispus suspendarea soluționării cauzei.
Deoarece suma totală contestată cuprinde și suma de la pct.1 din decizia atacată, obligațiile fiscale vor putea fi verificate numai după ce va fi soluționată contestația pe fond cu privire la întreaga sumă contestată de 373.660 lei.
Sumele de la pct. 1 și 2 din dispozitivul deciziei atacate reprezintă de fapt impozit pe profit și majorări de întârziere, regăsindu-se la pct.B, pct.1.1 lit.c) din decizia atacată, privind cheltuielile cu deplasările.
în contestația înregistrată la D.G.F.P. Mureș, la pct.1.1 se face referire la cheltuielile cu deplasările, iar la pct. 2 se face referire la necomunicarea unor anexe, la încălcarea dreptului la apărare și la faptul că nu se pot formula apărări deoarece nu se cunoaște conținutul anexelor indicate.
Organul administrativ jurisdicțional nu a verificat dacă cheltuielile cu deplasările se află în anexele indicate, pentru a putea ajunge la concluzia că în moc obiectiv nu s-a motivat acest aspect.
în consecință, în baza art. 312 alin. (1)-(3) C.proc.civ., instanța a admis recursul, a modificat în tot hotărârea atacată în sensul că a admis acțiunea reclamantului, a anulat decizia atacată și a dispus soluționarea pe fond a contestației, urmând a se avea în vedere aspectele reținute mai sus.
