Împotriva acestei sentinţe a introdus recurs reclamantul, care critică hotărârea primei instanţe pe motiv că nu au fost clarificate aspectele evocate prin acţiune, că nu s-a verificat legalitatea actului administrativ contestat, că nu s-a ignorat faptul că i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului şi că are interes în a obţine desfiinţarea construcţiilor edificate cu încălcarea legii.
Recursul se vădeşte a fi fondat dacă se are în vedere că reclamantul a obţinut, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, constatarea nulităţii acceptării ofertei de pentru terenul în suprafaţă de 130 m2 situat în municipiul Bârlad şi că acest fapt îl îndreptăţeşte pe reclamant să solicite măsuri reparatorii, în procedura Legii 10/2001.
Chiar dacă procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 nu poate fi considerată încheiată, iar problema societăţii nu poate fi socotită ca definitiv rezolvată, din punct de vedere al cerinţelor impuse de art. 1 din Legea 29/1990, nu există temei pentru a se reţine că reclamantul nu are un interes actual şi că nu îşi dovedeşte dreptul pretins vătămat prin actul administrativ a cărui anulare o solicită, din moment ce dovedeşte că are vocaţia legală de a obţine măsuri reparatorii în natură pentru imobilul preluat de către stat în condiţiile art. 2 lit. c din Legea nr. 10/2001.
Nu era de competenţa instanţei de administrativ să verifice dacă dispoziţia emisă de primar este legală şi temeinică, ea trebuind să se rezume doar la a constata că, potrivit legii nr. 10/2001, cel în cauză are vocaţia de a obţine măsuri reparatorii şi că, în limita legii, poate solicita controlul oricăror acte administrative care ar duce, în orice fel, atingere dreptului său.
Dreptul la măsuri reparatorii fiind actual, în mod greşit s-a negat reclamantului dreptul de a cere controlul legalităţii actului administrativ materializat în autorizaţia de construire emisă de pârât, motiv pentru care recursul va fi admis, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Decizia nr. 670/R din 29 noiembrie 2004
