Prin decizia nr. 228 din 22 iulie 2005 s-a dispus revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal nr. 724/2005, emisă antrepozitarului autorizat SC P.R. SRL, pentru nerespectarea prevederilor art. 180 lit. b) şi art. 183 lit. a) din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, reţinându-se că locul folosit de reclamantă nu beneficiază de contorizare individuală pentru toate utilităţile necesare desfăşurării activităţii de producţie şi aceasta nu a depus în termenul legal la autoritatea fiscală competentă garanţia prevăzută în respectiva autorizaţie.
Nu s-a contestat de către reclamantă existenţa deficienţelor consemnate în procesul-verbal de control, solicitându-se prin acţiunea introductivă numai anularea deciziei prin care sa dispus revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal motivat de faptul că respectivele deficienţe au fost remediate urgent, astfel încât la data emiterii ci acestea nu ar mai fi existat.
Potrivit dispoziţiilor art. 183 lit. a) C. fisc., orice antrepozitar autorizat are obligaţia de a depune la autoritatea fiscală competentă, dacă se consideră necesar, o garanţie, în cazul producţiei, transformării şi deţinerii de produse accizabile. precum şi o garanţie obligatorie pentru circulaţia acestor produse. în condiţiile stabilite prin norme, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 185 alin. (3) C. fisc. autoritatea fiscală competentă revocă sau anulează autorizaţia pentru un antrepozit fiscal, dacă antrepozitarul autorizat nu rcspectă oricarc dintre cerinţele prevăzute de art. 183 sau la secţiunea a 6-a a respectivului capitol.
Prin autorizaţia de antrepozit fiscal s-a stabilit cuantumul garanţiei la suma de 81.306 Euro, reclamantei revenindu-i obligaţia de a depune această sumă sub forma şi în condiţiile stabilite, dat fiind regimul strict de autorizare, producţie şi comercializare a produselor accizabile instituit prin Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
întrucât la data controlului s-a constatat că această obligaţie nu a fost îndeplinită, iar locul pentru care s-a eliberat autorizaţia de antrepozit fiscal nu a beneficiat de conto-rizările individuale ale utilităţilor necesare desfăşurării activităţii. în mod legal s-a dispus revocarea acesteia. remedierea ulterioară a respectivelor deficienţe nefiind de natură să justifice anularea deciziei adoptate în acest sens. cum în mod greşit a concluzionat prima instanţă.
Actelc dosarului atestă că garanţia stabilită a fost depusă numai la data de 23 septembrie 2005 şi nu anterior emiterii decizici prin care s-a dispus revocarea autorizaţiei, cum susţine reclamanta, iar în ipoteza remedierii tuturor deficienţelor constatate aceasta poate solicita eliberarea unei noi autorizaţii, în condiţiile stabilite prin art. 185 alin. (71) C. fisc.
Reclamanta nu a contestat în mod expres procesul-verbal de control prin care s-a propus respectiva măsură şi nu a invocat în motivarea acţiunii vreun aspect de nelegalitate sau netcmeinicie a acestuia. Prima instanţă nu a dispus, de altfel, anularea acestuia deşi s-a menţionat în dispozitiv admiterea unei astfel de contestaţii.
Pe de altă parte, abstracţie făcând de acest aspect şi acceptând teza că atacarea deciziei prin care s-a dispus revocarea ar implica şi examinarea legalităţii procesului-verbal de control, se impune precizarea că invocarea unor motive survenite ulterior datei controlului nu este de natură să justifice o eventuală soluţie de admitere a unei astfel de contestaţii.
I.C.C.J., s. cont. adm. şi fisc., decizia nr. 1455 din 26 aprilie 2006, în Jurisprudenţa s. cont. adm. şi fisc. 2006, sem. I, p. 276
