– Legea nr. 50/1991: art. 6, art. 7
Este justificat refuzul autorităţii administrative de a elibera o autorizaţie de construcţie atunci când nu sunt respectate cerinţele din certificatul de urbanism şi, în consecinţă, nu se poate reţine ca abuzivă atitudinea sa, care a aplicat prevederile din planul urbanistic general, la care face trimitere art. 6 din Legea nr. 50/1991.
(Decizia nr. 247/R-CONT din 24 februarie 2010)
Prin sentinţa nr. 1242/CAF din 20 octombrie 2009 Tribunalul Vâlcea a respins acţiunea formulată de reclamanta C.l. împotriva pârâţilor Municipiul Rm. Vâlcea prin Primar şi Primarul Municipiului Rm. Vâlcea.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamanta a solicitat pârâtului eliberarea unei autorizaţii pentru construirea pe terenul său a unor garaje şi pentru împrejmuirea terenului, însă, prin certificatul de urbanism nr. 2656/42705 din 19 decembrie 2008, pârâtul a stabilit că nu se pot amenaja copertine auto în centrul oraşului întrucât este afectat în mod negativ aspectul arhitectural al zonei iar pentru împrejmuire s-a eliberat aviz favorabil condiţionat în ceea ce priveşte execuţia fundaţiei şi panourilor de gard.
Potrivit art. 1 alin. (3) din Regulamentul General de Urbanism aprobat prin H G. nr. 525/1996, „Planurile de amenajare a teritoriului sau după caz planurile urbanistice şi regulamentele locale de urbanism cuprind norme obligatorii pentru autorizarea executării construcţiilorJ.
Art. 32 al aceluiaşi regulament, reglementează aspectul exterior al construcţiilor.
Astfel, alin. (1) prevede că autorizarea executării construcţiilor este permisă numai dacă aspectul lor exterior nu contravine funcţiunii acestora şi nu depreciază aspectul general al zonei, iar alin. (2) stabileşte că autorizarea executării construcţiilor care prin confirmare, Volumetrie şi aspect exterior intră în contradicţie cu aspectul general al zonei şi depreciază valorile general acceptate ale urbanismului şi arhitecturii, este interzisă.
Faţă de prevederile art. 1 alin. (3) şi art. 32 din Regulamentul General de Urbanism aprobat prin H.G. nr, 525/1996, coroborate cu prevederile pct. 2.6 şi pct. 2.7 din Planul Urbanistic General al Municipiului Rm. Vâlcea, s-a constatat că pârâtul în mod justificat nu a eliberat autorizaţia de construire pentru garaje (copertine auto) şi de asemenea justificat din punct de vedere legal a condiţionat execuţia gardului împrejmuitor.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinţei şi admiterea acţiunii, în sensul anulării certificatului de urbanism.
în motivare s-a arătat că a solicitat primăriei să-i elibereze autorizaţie de construire pentru câteva garaje şi pentru împrejmuirea terenului.
Prin certificatul nr. 2656/42705 din 19 decembrie 2008, comunicat reclamantei pe 13 ianuarie 2009, i s-a adus la cunoştinţă nu i se permite edificarea de garaje tip copertină, pentru că acestea ar fi în centrul oraşului şi ar afecta în mod negativ aspectul arhitectural a I zonei. Se susţine că acest motiv nu este întemeiat, atâta vreme cât primăria nu se arată deranjată de faptul că, pe terenul neprotejat cu gard locatarii blocurilor vecine şi deţinătorii spaţiilor comerciale lasă gunoi.
în ceea ce priveşte gardul împrejmuitor impus a fi edificat cu fundaţie şi soclu de beton, cu panouri de fier forjat sau integral fier forjat de maxim 1,60 m, se arată că atitudinea autorităţii este abuzivă deoarece terenul nu are ieşire la calea publică, iar pentru celelalte laturi, împrejmuirea se poate autoriza fără autorizaţie. Costul materialelor impuse a fi utilizate este foarte ridicat.
Se contestă certificatul de urbanism şi prin aceea că i s-au cerut avize de la apă, curent electric, gaze, alimentare cu energie termică ce fuseseră obţinute anterior şi care sunt necesare pentru lucrări ample de construire, săpături adânci fundaţii, iar nu pentru lucrări de suprafaţă.
Se susţine că instanţa de fond nu s-a ocupat să verifice aspectele semnalate, motivarea hotărârii fiind bazată pe invocarea unor texte de lege care nu au nicio legătură cu situaţia de fapt pe care o avea de analizat instanţa.
Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, în raport de probatoriul administrat în cauză şi de dispoziţiile legale incidente, Curtea a constatat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat eliberarea certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construcţie pentru edificarea unor garaje cu copertină pentru parcarea de autoturisme şi împrejmuire, pe un teren deţinut în Rm. Vâlcea, str. General Magheru, conform dispoziţiei nr. 5604 din 13 septembrie 2007 a Primarului Mun. Rm. Vâlcea.
l-a fost eliberat certificatul de urbanism nr. 2656/42705 din 19 decembrie 2008, în care s-a reţinut că nu se pot amenaja copertine auto în centrul oraşului, fiind afectat negativ aspectul arhitectural al zonei, iar pentru împrejmuire s-a dispus că se va executa din combinaţia fundaţie şi soclu de beton cu panouri de fier forjat sau integral fier forjat cu înălţime maximă de 1,60 m. Ca atare, s-a reţinut că certificatul poate fi utilizat pentru emiterea autorizaţiei de construire – împrejmuire teren, fără copertină auto.
A fost întocmit proiectul pentru efectuarea lucrării, fără respectarea menţiunilor certificatului de urbanism, justificat de faptul că terenul se află în curtea interioară a unor blocuri, fără ieşire la străzile din Mun. Rm. Vâlcea, astfel că nu se poate afecta aspectul zonei, iar în privinţa împrejmuirii, s-a susţinut că modalitatea impusă de autoritatea publică este foarte costisitoare.
Curtea a reţinut că, potrivit art. 1 din Legea nr. 50/1991, executarea lucrărilor de construcţii este permisă numai pe baza unei autorizaţii de construire sau de desfiinţare, emisă în condiţiile legii, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil -teren şi/sau construcţii – identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel.
De asemenea, art. 3 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 50/1991 prevede că este obligatorie respectarea autorizaţiei de construire, pentru împrejmuiri şi mobilier urban etc., astfel că susţinerea recurentei, relativă la lipsa obligaţiei legale în acest sens nu poate fi reţinută, legea înţelegând prin „construcţii” inclusiv împrejmuirea.
Pe de altă parte, certificatul de urbanism trebuie eliberat în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 50/1991, potrivit căruia acesta este actul de informare prin care autorităţile fac cunoscute solicitantului informaţiile privind regimul juridic, economic şi tehnic al terenurilor şi construcţiilor existente la data solicitării, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice şi ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate şi aprobate potrivit legii; stabilesc cerinţele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcţie de specificul amplasamentului; stabilesc lista cuprinzând avizele/acordurile necesare în vederea autorizării.
Ca atare, certificatul de urbanism trebuie să ţină seama de Planul Urbanistic General, care în cauză impune reguli restrictive în ceea ce priveşte realizarea împrejmuirii. Astfel, PUG al Mun. Rm. Vâlcea interzice autorizarea către drumurile publice a gardurilor opace mai înalte de 1,60 m sau împrejmuite cu sârmă ghimpată. De asemenea, pct. 2.6 din acelaşi PUG prevede că este interzisă autorizarea de construcţii şi amenajări, care degradează imaginea străzii, a zonei sau a peisajului.
Nu se poate reţine susţinerea recurentei potrivit căreia terenul său nu are ieşire la calea publică, aflându-se situat în curtea interioară a unor blocuri, atâta vreme cât chiar fotografiile depuse de aceasta relevă faptul că cel puţin pe o latură reclamanta se învecinează cu un drum public. Potrivit art. 6 pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2002, drumul public reprezintă orice cale de comunicaţie terestră, cu excepţia căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulaţiei publice. Faptul că terenul se află între blocuri iar nu la un drum principal, nu exclude aplicarea dispoziţiei sus menţionate din PUG, care are în vedere drumurile publice iar nu drumurile publice principale. Modalitatea de edificare a construcţiilor, menţionată în PUG, este aplicabilă tuturor destinatarilor legii, iar actul administrativ menţionat nu a fost desfiinţat până în prezent, astfel că el se impune cu caracter obligatoriu.
în consecinţă, nu se poate reţine ca abuzivă atitudinea autorităţii publice, care a aplicat prevederile din PUG, la care face trimitere textul art. 6 din Legea nr. 50/1991, certificatul de urbanism fiind eliberat în conformitate cu acestea.
După eliberarea certificatului de urbanism, potrivit art. 7 din Legea nr. 50/1991, autorizaţia de construire se emite pentru executarea lucrărilor de bază şi a celor aferente organizării executării lucrărilor, în cel mult 30 de zile de la data depunerii documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, care cuprinde, în copie, următoarele documente: a) certificatul de urbanism; b) dovada, în copie legalizată, a titlului asupra imobilului, extrasul de plan cadastral actualizat la zi şi extrasul de carte funciară de informare actualizat la zi, în cazul în care legea nu dispune altfel; c) documentaţia tehnică – D.T.; d) avizele şi acordurile stabilite prin certificatul de urbanism, punctul de vedere al autorităţii competente pentru protecţia mediului şi, după caz, actul administrativ al acesteia.
Art. 7 alin. (2) din acelaşi act normativ arată că documentaţia tehnică – D.T. se elaborează în concordanţă cu cerinţele certificatului de urbanism, iar art. 7 alin. (12) arată că autorizaţiile de construire/desfiinţare se emit numai pe baza unei documentaţii complete, astfel că nerespectarea acestor prevederi atrage neeliberarea autorizaţiei de construire.
în consecinţă, nefiind respectate cerinţele certificatului de urbanism, emis în conformitate cu dispoziţiile legale, nu se poate dispune obligarea autorităţii – pârâte la emiterea autorizaţiei de construire.
Totodată, nu se poate reţine că hotărârea atacată este nemotivată şi întemeiată pe texte de lege nerelevante atâta vreme cât instanţa a arătat conţinutul prevederilor pct. 2.6 şi 2.7 din Planul Urbanistic General al Mun. Rm. Vâlcea, elaborat cu art. 6 din Legea nr. 50/1991.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. pr. civ., Curtea a respins recursul ca nefondat.
