Autorizatie de construire emisă în baza unei documeritaţii incomplete


Legea nr. 350/2001, art. 32 alin. (3)0) Legea nr. 554/2004, art. 18 alin. (2)

Autorizatia de construire emisă în baza unei documentaţii

incomplete, respectiv în lipsa unui Plan Urbanistic Zonal (PUZ) prin care să fie aprobate derogările de la reglementările urbanistice în vigoare pentru zona L1, este nelegală.

C.A. Bucureşti, s. a VIII-a cont. adm. şi fisc., decizia nr. 1271 din 10 mai 2010, ne publicată

Prin sentinţa civilă nr. 2509 din 2 iulie 2009, Tribunalul Bucureşti, Secţia a IX-a de administrativ şi fiscal, a admis excepţia de nelegalitate a H.C.L. al Sectorului 2 nr. 65/2007, anexa 1, poziţia 26 şi a avizului de urbanism nr. 125 CA 12/13 din 10 mai 2007 şi a admis acţiunea formulată de reclamanţii SC C. SRL, D.V.T. şi C.A., în contradictoriu cu pârâţii Primarul Sectorului 2 Bucureşti şi Consiliul local Sector 2 Bucureşti, precum şi cu pârâţii G.R.V. şi G.B.D., în sensul că a anulat autorizaţia de construire nr. 1457/195C din 6 noiembrie 2007, emisă de pârâtul Primarul Sectorului 2 Bucureşti pe numele pârâţilor G.R.V. şi G.B.D., în calitate de beneficiari. Prin aceeaşi sentinţă, Tribunalul a respins excepţia de nelegalitate a H.C.L. al Sectorului 2 nr. 13/2007.

In ce priveşte excepţiile de nelegalitate, instanţa a reţinut că H.C.L. al Sectorului 2 nr. 13/2007 este legală, deoarece nu a aprobat, ci a completat un PUZ, însă H.C.L. al Sectorului 2 nr. 65/2007, anexa 1, poziţia 26 şi avizul de urbanism nr. 125 CA 12/13 din 10 mai 2007 sunt nelegale, deoarece contravin prevederilor art. 32 alin. (3) din Legea nr. 350/2001, întrucât modificările aduse regimului de construire, funcţiunii zonei, înălţimii maxime admise, coeficientului de utilizare al terenului (CUT) şi retragerii clădirilor faţă de aliniament se stabilesc prin planurile urbanistice zonale”.

Pe fondul cauzei, Tribunalul a reţinut că autorizaţia de construire a fost emisă în baza unei documentaţii incomplete, respectiv în lipsa unui PUZ prin care să fie aprobate derogările de la reglementările urbanistice în vigoare pentru zona LI.

Pârâţii G.R.V. şi G.B.D. au declarat recurs împotriva sentinţei, dar şi a încheierii de şedinţă din data de 21 mai 2009, prin care au fost soluţionate excepţia lipsei de interes, excepţia lipsei calităţii procesuale active pe capătul de cerere având ca obiect anularea autorizaţiei de construire 1457/195C din 6 noiembrie 2007 şi excepţia inadmisibi-lităţii cu privire la excepţia de nelegalitate a avizului de urbanism nr. 125 CA 12/13 din 10 mai’2007.

Cu privire la modul în care prima instanţă a soluţionat excepţiile, recurenţii au arătat în esenţă că intimaţii-reclamanţi nu au invocat un interes legitim, în sensul art. 2 lit. p) din Legea nr. 554/2004 şi că avizul de urbanism nu este act administrativ, în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi, în consecinţă, nu poate face obiectul excepţiei de nelegalitate.

Referitor la excepţia de nelegalitate a H.C.L. al Sectorului 2 nr. 65/2007, recurenţii arată că instanţa de fond nu a avut în vedere

H.C.G.M.B. nr. 162 din 6 iulie 2006, anexa 1, poziţia 39 prin care s-a aprobat PUZ – intrarea (…) Bucureşti, Sector 2, cu un regim de înălţime maxim de 25 m, ce corespunde nivelelor de înălţime S+P+6

+E+/Eth. In ce priveşte CUT de 3,5 menţionat, faţă de 0,9%, aşa cum şi instanţa a constatat prin H.C.L. al Sectorului 2 nr. 13/2007, s-a completat Regulamentul Local de Urbanism PUZ Sector 2, în sensul că în zona LI, CUT se modifică fară a depăşii 3,5. Acest coeficient de 3,5 este deci legal, fiind permisă modificarea PUZ de art. 32 alin. (3) din Legea nr. 350/2001, modificată prin Legea nr. 289/2006. In ce priveşte POT de maxim 70% faţă de 45%, s-a constatat că în Secţiunea III art. 15, pentru imobilele situate în zona L la – L lc, în principiu, POT este de 45%, însă, potrivit Regulamentului, în mod excepţional, în cazul construcţiilor cu funcţiune diferită de locuire care sunt delimitate pe toate loturile de domeniul public POT nu este limitat, putând ajunge la 100%.

La rândul său, pârâtul Primarul Sectorului 2 Bucureşti a declarat recurs împotriva sentinţei, invocând în esenţă aceleaşi argumente ca recurenţii persoane fizice în ce priveşte modul în care instanţa de fond a soluţionat excepţiile prin încheierea de şedinţă din 21 mai 2009. Mai arată recurentul că, soluţionând excepţia de nelegalitate a H.C.L. al Sectorului 2 nr. 65/2007, instanţa de fond s-a raportat în mod greşit la prevederile art. 32 alin. (3) din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului, în condiţiile în care prin PUD aprobat pentru imobilul din str. (…) s-a aprobat doar modificarea POT, nu şi a CUT sau a înălţimii, acestea fiind obţinute direct prin PUZ al Sectorului 2, aprobat prin

H.C.L. Sector 2 nr. 99/2003, modificat prin H.C.L. al Sectorului 2 nr. 13/2007, aşa cum rezultă şi din punctele de vedere de specialitate depuse la dosarul cauzei. în acest sens, recurentul susţine că, potrivit parag. nr. 5 de la p. 10 din PUZ al Sectorului 2 şi completat, „pentru o cocrenţă a spaţiului urban şi un echilibru al profilului stradal, terenurile aflate de ambele părţi ale unei străzi vor fi încadrate în UTR

superior, pentru loturile aparţinând frontului stradal”. In atare situaţie, recurcntul susţine că regimul de înălţime şi coeficientul de utilizare a terenului au fost obţinute prin PUZ, prin încadrarea în UTR superior al zonei, imobilul din Intrarea (….) este amplasat pe colţul a două străzi.

Intimaţii-reclamanţi au depus la dosarul cauzci concluzii scrise, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în esenţă că prima instanţă a soluţionat corect excepţiile la care fac referire recurenţii. Pe fond, intimaţii arată că aprobarea PUZ pentru Intrarea (…) şi str. (….) nu are nicio legătură cu PUZ care ar fi trebuit aprobat de Consiliul General al Municipiului Bucureşti pentru terenul recurenţilor-pârâţi. Au mai arătat intimaţii că recursul formulat de pârâtul Primarul Sectorului 2 Bucureşti este lipsit de interes, deoarece critică numai modul pe care prima instanţă a soluţionat excepţiile invocate de recurenţii-pârâţi.

Analizând actele dosarului în raport cu susţinerile părţilor, Curtea constată că susţinerile intimaţilor cu privire la lipsa de interes a recursului promovat de pârâtul Primarul Sectorului 2 Bucureşti sunt nefondate, întrucât tinde la respingerea acţiunii prin care a fost anulată o autorizaţie de construire al cărei emitent este, fiind vădit interesul unei autorităţi administrative de a menţine valabilitatea unui act administrativ pe care apreciază că l-a emis în condiţii legale.

Referitor la criticile aduse de recurenţi încheierii de şedinţă din data de 21 mai 2009, Curtea constată că soluţiile adoptate de prima instanţă sunt legale, în raport cu prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, care conferă legitimare procesuală activă oricărei persoane care se consideră lezată întru-un drept sau interes legitim. Prin urmare, simpla afirmare a unei vătămări aduse unui interes legitim sau unui drept subiectiv este suficientă pentru a conferi reclamantului interesul şi calitatea procesuală activă necesare promovării unei acţiuni în contenciosul administrativ. Existenţa sau inexistenţa acestor vătămări constituie un element de fond, ce trebuie analizat de instanţă împreună cu condiţiile de legalitate pe care trebuie să le îndeplinească actul administrativ contestat.

Criticile aduse modului în care instanţa de fond a soluţionat excepţia de nelegalitate a H.C.L. al Sectorului 2 nr. 65/2007 sunt însă fondate, pentru considerentele de mai jos.

Instanţa de fond a reţinut că prin hotărârea nr. 65/2007 s-a aprobat Planul Urbanistic de Detaliu (PUD) pentru terenul proprietatea reclamanţilor, situat în Bucureşti, Intrarea (…), Sector 2, cu derogări de la prevederile documentaţiilor de urbanism existente pentru zona LI (zonă ce permite construcţii individuale mici, cu maxim P+2 E, potrivit PUG aprobat prin H.C.G.M.B. nr. 269/2000 şi PUZ Sector 2 aprobat prin H.C.L. al Sectorului 2 nr. 99/2003), conform avizului de urbanism nr. 125 CA 12/13 din 10 mai 2007, respectiv imobilul va avea S +P + 6 E +7 Et, faţă de maximum P +2 E, POT va fi de 70% faţă de 45 %, CUT va fi de 3,5 faţă de maxim 0,9, iar H maximă va fi de 25 m, faţă de 10 m permişi de legislaţia în vigoare.

Instanţa a apreciat că respectiva hotărâre contravine prevederilor art. 32 alin. (3) din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 289 din 7 iulie 2006, în vigoare la data adoptării H.C.L. al Sectorului 2 nr. 65/2007, conform cărora modificările aduse reglementărilor din Planul Urbanistic General (PUG) asupra procentului de ocupare a terenului (POT) şi distanţele faţă de limitele laterale şi posterioare ale parcelei se stabilesc prin PUD, iar cele aduse regimului de construire, funcţiunii zonei, înălţimii

maxime admise, CUT şi retragerii clădirilor faţă de aliniament se sta-

bilesc prin Planurile Urbanistice Zonale (PUZ). Insă, aşa cum corect susţine recurentul Primarul Sectorului 2 Bucureşti, prin hotărârea sus-menţionată nu s-a derogat decât în privinţa POT, posibilitate permisă de chiar textul de lege citat de prima instanţă.

Cu privire la coeficientul de utilizare a terenului, Curtea costată că prin H.C.L. al Sectorului 2 nr. 13/2007, PUZ al Sectorului 2, aprobat prin H.C.L. al Sectorului 2 nr. 99 din 14 august 2003, conform anexei 1 la această hotărâre, coeficientul maxim de ocupare a terenului pentru zona LI este de maxim 3,5. Aşa fiind, Curtea a constatat că, în fapt, Hotărârea nr. 65/2007 nu a adus nicio modificare cu privire la coeficientul maxim de ocupare a terenului, contrar concluziei instanţei de fond.

Cu privire la regimul de înălţime, Curtea reţine că, potrivit modificărilor aduse PUZ al Sectorului 2 prin H.C.L. al Sectorului 2 nr. 13 din 21 martie 2007, respectiv pct. 10 paragraf nr. 5, amendamentul nr. I: „Pentru o coerenţă a spaţiului urban şi un echilibru al profilului stradal, terenurile aflate de ambele părţi ale unei străzi vor fi încadrate în UTR superior, pentru loturile aparţinând frontului stradal”. Din

înscrisurile depuse la dosarul de recurs reiese că imobilul proprietatea recurenţilor-pârâţi este amplasat pe una din laturile Intrării (…), iar terenul situat vizavi are regimul de înălţime de maxim 25 de metri. Din cele expuse mai sus rezultă că hotărârea nr. 65/2007 nu a derogat decât de la POT, posibilitate permisă de lege, celelalte coordonate fiind preluate din PUZ, astfel că nu se poate vorbi despre nelegalitatea acestui act administrativ. In plus, trebuie menţionat că instanţa de fond a respins excepţia de nelegalitate a H.C.L. al Sectorului 2 nr. 13/2007, pentru completarea PUZ, acest aspect nefiind recurat de niciuna dintre părţile litigante.

In legătură cu excepţia de nelegalitate a avizului de urbanism nr. 125 CA 12/13 din 10 mai 2007, Curtea a constatat că acest înscris nu reprezintă un act administrativ, ci o operaţiune materială necesară emiterii autorizaţiei de construire, astfel că nu poate face obiectul excepţiei de nelegalitate. Legalitatea acestui aviz nu poate fi analizată decât în condiţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, fiind exclusă analiza legalităţii în mod independent, pe cale de acţiune sau pe cale de excepţie.

In ce priveşte autorizaţia de construire nr. 1457/195G din 6 noiembrie 2007, Curtea a constatat, pentru argumentele expuse mai sus, că documentaţia pe baza căreia a fost emisă este completă şi în concordanţă cu PUZ al Sectorului 2, aşa cum a fost completat prin H.C.L. al Sectorului 2 nr. 13/2007, contrar concluziilor instanţei de fond.

Având în vedere considerentele expuse, Curtea a admis recursurile, iar în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 C. proc. civ., a modificat în parte sentinţa atacată, în sensul că a respins excepţia de nelegalitate, precum şi cererea privind anularea autorizaţiei de construire.