Intimata nu a realizat o nouă construcţie, ci doar o prelungire a acoperişului casei peste terasă cu aproximativ 2 m, lucrare care nu necesita acordul vecinilor şi care nu afectează luminozitatea casei reclamanţilor, aspect care reiese din studiul de însorire efectuat, încăperile de locuit ale clădirilor învecinate beneficiind de cel puţin o oră şi jumătate de soare pe zi la solstiţiul de iarnă, fiind astfel respectate prevederile Ordinului nr. 536/1997 al Ministerului Sănătăţii. De asemenea, împrejurarea că luminozitatea locuinţei recurenţilor-reclamanţi nu este afectată rezultă şi din procesul-verbal de cercetare la faţa locului.
Referitor la invocarea de către recurenţi a încălcării prevederilor privind distanţa între construcţii, instanţa de fond a reţinut corect că aceste motive nu sunt de natură a afecta legalitatea autorizaţiei de construire prin care s-a aprobat extinderea terasei pârâtei-intimate la construcţia existentă, aceste împrejurări putând fi verificate şi soluţionate pe calea unei acţiuni civile înregistrate de reclamanţi, prin care se poate solicita luarea unor măsuri pentru respectarea prevederilor legale, chiar dacă nu s-a dispus anularea autorizaţiei de construire.
Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 269 din 28 ianuarie 2013
Prin sentința nr. 4574/CA din 19.09.2012 Tribunalul Bihor a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții D.M. și D.M. cu domiciliul în O., str. M., nr. 5 în contradictoriu cu pârâții P.C.P. și P.C.P., ambii cu sediul în localitatea P., jud. B. și G.D.L. cu domiciliul în O. , str. A. , nr. 45.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Pârâta G.D.L. a edificat o construcție având ca destinație casă de locuit, care este situată la o distanță de 2 m de casa reclamanților, astfel cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului. Pentru edificarea acestei construcții pârâta a avut acordul reclamanților. Ulterior, reclamanta a mai edificat, fără autorizație, o extindere la terasa existentă, lucrare pentru care reclamanții nu și-au dat acordul pe motiv că le afectează luminozitatea la casa proprie. Prin procesul-verbal de inspecție nr. 398/U/02.10.2007 s-a dispus oprirea lucrărilor de construire la extinderea de terasă și intrarea în legalitate. Ulterior, pârâta a obținut autorizația de construire nr. 18/25.03.2008 pentru lucrările la extinderea de terasă.
Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil – teren și/sau construcții – identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel.
Potrivit art. 2.5.6 din Anexa 1 la Legea nr. 50/1991, documentația tehnică pentru autorizația de construire trebuie să cuprindă acordul vecinilor, conform prevederilor legale în vigoare, exprimat în formă autentică, pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate – și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora -, pentru lucrări de construcții necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente, precum și în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate.
Pentru a fi valid, orice act administrativ trebuie să fie adoptat de o autoritate publică competentă, cu respectarea formei și procedurii prevăzute de lege și să fie în conformitate cu conținutul legii.
în speță, instanța a reținut că reclamanții nu contestă competența autorităților publice emitente de a adopta astfel de acte și nici forma și procedura cu care acestea au fost adoptate. De altfel, analizând din oficiu aceste aspecte, instanța a constatat că au fost respectate condițiile de competență, formă și procedură cu privire la actele administrative atacate.
în ceea ce privește legalitatea actului administrativ atacat, instanța a reținut că reclamanții critică emiterea autorizației de construire nr. 18/25.03.2008 emisă de P.C.P. având în vedere că nu și-au dat acordul la edificarea acesteia.
Instanța a constatat că un astfel de acord nu era necesar având în vedere că extinderea de terasă nu este o construcție nouă pentru care ar fi necesar acordul vecinilor, ci face parte integrantă dintr-o construcție preexistentă. De asemenea, instanța a reținut că acordul reclamanților era necesar cu condiția să fie necesare măsuri de intervenție pentru protejarea propriilor construcții, or, în speță, această condiție nu este îndeplinită. De altfel, reclamanții nici nu au pretins că imobilele proprietatea lor ar fi afectate în alt fel decât prin lipsa de luminozitate prin extinderea terasei pârâtei.
Pe de altă parte, instanța a constatat că documentația care a stat la baza emiterii autorizației de construire cuprinde și un studiu de însorire din care rezultă că încăperile de locuit ale clădirilor învecinate beneficiază de cel puțin o oră și jumătate de soare pe zi la solstițiul de iarnă, fiind respectate astfel prevederile Ordinului nr. 536/1997 al Ministerului Sănătății. împrejurarea că luminozitatea locuinței reclamanților nu este afectată rezultă și din procesul-verbal de cercetare la fața locului.
în plus, instanța a reținut că motivele invocate de reclamanți cu privire la nerespectarea prevederilor Codului civil privind distanța între construcții nu sunt de natură a afecta legalitatea autorizației de construire, aceste împrejurări putând fi verificate și soluționate pe calea acțiunii civile înregistrate de reclamanți, pe această cale putându-se lua măsuri privind respectarea prevederilor legale chiar dacă nu s-a dispus anularea autorizației de construire.
Pe cale de consecință, instanța a constatat că actul administrativ atacat respectă și condiția conformității conținutului lui cu prevederile legii.
Prin urmare, instanța a respins ca nefondată acțiunea.
împotriva acestei sentinței, au declarat recurs recurenții-reclamanți D.M. și D.M., solicitând casarea sentinței atacate ca nelegală și netemeinică.
în dezvoltarea motivelor de recurs, au arătat că instanța de fond nu a respectat actele normative care reglementează domeniul respectiv: Legea nr. 50/1991, Ordinul nr. 536/1997.
Au arătat că, construcția realizată – terasă – nu respectă prevederile Codului civil, motiv pentru care autorizația de construire se va elibera fie pe baza unui proiect modificator care să respecte prevederile Codului civil, fie în baza acordurilor vecinilor direct afectați în cazul existenței unor vederi directe sub distanțele stabilite de Codul civil. Acordul vecinilor pentru construcții noi amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate este obligatoriu numai dacă distanța față de proprietatea vecină este mai mică de 1,9 m pentru vederi directe și 0,6 m pentru vederi piezișe. Din Ordinul nr. 536/1997 privind normele de igienă și recomandările cu privire la mediul de viață al populației, din conținutul art. 2 rezultă că distanța dintre clădiri trebuie să fie mai mare sau cel puțin egală cu înălțimea clădirii celei mai înalte, pentru a nu se umbri reciproc. De asemenea pct. 2 al Ordinului nr. 536/1997 prevede în mod expres că normele de igienă sunt obligatorii.
De asemenea, arată că prin autorizația de construire nr. 18 din 18/03/2008 emisă de P.C.P. se dispune intrarea în legalitate a extinderii terasei la construcția existentă. Extinderea balconului și a acoperișului nu sunt autorizate pentru extindere. Conform Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, art. 3 alin. (1): construcțiile civile se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire pentru… lucrări de construire, modificare, extindere”.
Intimații-pârâți P.C.P. și P.C.P. prin avocat au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Intimata pârâtă G.D.L., de asemenea, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prevederilor art. 3041C.proc.civ., instanța a apreciat recursul declarat de recurenții D.M. și D.M. ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond, în mod corect a reținut că recurenții reclamanți au solicitat anularea autorizației de construire nr. 18/25.03.2008 emisă de către P.C.P. , invocând faptul că nu și-au dat acordul la edificarea de către pârâta G.D.L. a lucrărilor la extinderea de terasă.
Temeinic și legal s-a constatat prin sentința atacată, raportat la prevederile art. 2.5.6 din Anexa 1 la Legea nr. 50/1991, că acordul vecinilor nu era necesar, deoarece extinderea de teren nu este o construcție nouă, ci face parte dintr-o construcție preexistentă, cerințele acestui text legal nefiind îndeplinite.
Intimata G.D.L. a edificat o construcție având ca destinație casă de locuit pentru care a avut acordul recurenților reclamanți, care este situată la o distanță de 2 m de casa recurenților, aspect care reiese și din procesul-verbal de cercetare la fața locului.
în baza autorizației de construire nr. 18/25.03.2008, intimata nu a realizat o nouă construcție, ci doar o prelungire a acoperișului casei peste terasă cu aproximativ 2 m, lucrare care nu necesita acordul vecinilor și care nu afectează luminozitatea casei reclamanților, aspect care reiese din studiul de însorire efectuat, încăperile de locuit ale clădirilor învecinate beneficiind de cel puțin o oră și jumătate de soare pe zi la solstițiul de iarnă, fiind astfel respectate prevederile Ordinului nr. 536/1997 al Ministerului Sănătății. De asemenea, împrejurarea că luminozitatea locuinței recurenților reclamanți nu este afectată rezultă și din procesul-verbal de cercetare la fața locului.
Referitor la invocarea de către recurenți a încălcării prevederilor Codului civil privind distanța între construcții, instanța de fond a reținut corect că aceste motive nu sunt de natură a afecta legalitatea autorizației de construire nr. 18/18.03.2008 prin care s-a aprobat extinderea terasei pârâtei-intimate la construcția existentă, aceste împrejurări putând fi verificate și soluționate pe calea unei acțiuni civile înregistrate de reclamanți, prin care se poate solicita luarea unor măsuri pentru respectarea prevederilor legale, chiar dacă nu s-a dispus anularea autorizației de construire.
în consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art. 312 C.proc.civ. raportat la prevederile Legii nr. 50/1991 și Ordinului Ministrului Sănătății nr. 536/1997, curtea de apel a respins ca nefondat recursul declarat de recurenții D.M. și D.M.
