– Codul fiscal: art. 261, art. 264
– Hotărârea Guvernului nr. 44/2004: art. 262 pct. 106
Potrivit art. 261 şi 264 din Legea nr. 571/2003, orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat în România datorează un impozit anual pentru mijlocul de transport, cu excepţia cazurilor în care se prevede altfel. Textele au în vedere situaţia în care un mijloc de transport este transmis în proprietatea altei persoane în scopul normal pentru care un asemenea bun există, anume utilizarea sa ca mijloc de transport, or, în situaţia în care autoturismul este achiziţionat în vederea revânzării, constituind obiect al comerţului (marfă), fără a fi utilizat pe perioada deţinerii sale de către comerciant, devin incidente dispoziţiile art. 262 pct. 106 din H.G. nr. 44/2004, care exclud de la plata taxei prevăzute la cap. IV al titlului IX din Codul fiscal, contribuabilii care au ca obiect al activităţii producţia şi/sau comerţul cu mijloace de transport, pentru acele mijloace de transport înregistrate în ca stocuri, fără ca actul normativ să facă distincţie între autoturisme noi sau ndate la data achiziţiei.
(Decizia nr. 508/R-CONT din 16 aprilie 2010)
Prin sentinţa nr. 96 din 19 ianuarie 2010, Tribunalul Vâlcea, Secţia comercială şi de administrativ, a admis în parte acţiunea formulată de reclamant SC N. SRL şi i-a obligat pe pârâţii Municipiul Rm. Vâlcea reprezentat prin primar şi Direcţia Economico-Financiară a Municipiului Râmnicu Vâlcea să procedeze la înregistrarea corectă a autoturismelor rulate achiziţionate de reclamantă ca stocuri destinate comercializării care sunt scutite prin lege de la plata impozitului pe mijloacele de transport şi s-a luat act că reclamanta renunţă la judecată la capătul 2 al acţiunii privind restituirea sumelor achitate cu titlu de impozit până la data notificării.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că petenta a fost obligată să plătească impozitul pe mijloacele de transport, respectiv autoturismele rulate achiziţionate de aceasta în vederea valorificării, existând o interpretare diferită de către părţile aflate în litigiu a prevederilor art. 262 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
în cauza dedusă judecăţii petenta a achiziţionat mijloace de transport rulate şi înmatriculate, pe care le-a înregistrat în ca stocuri, depunând declaraţia de impunere şi factura de achiziţie şi pentru care nu se datorează impozitul stabilit de pârâte întrucât s-ar ajunge la situaţia în care, pentru acelaşi autoturism s-ar plăti impozit atât de proprietarul iniţial pe numele căruia este înmatriculat autovehiculul respectiv, cât şi de agentul economic care le-a achiziţionat ca marfă în vederea valorificării.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Municipiul Rm. Vâlcea – Direcţia Economico-Financiară, solicitând admiterea recursului.
în motivare se arată că sentinţa este nelegală deoarece instanţa nu a ţinut seama de prevederile art. 11 alin. (11) din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit cărora, la schimbarea proprietarului unui vehicul, datele noului proprietar trebuie menţionate în evidenţele autorităţii competente, fiind emis un nou certificat de înmatriculare în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra autovehiculului.
H G. nr. 44/2004 arată la art. 264 pct. 122 alin. (5) şi (6) că structurile teritoriale de specialitate ale Direcţiei Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor au obligaţia ca la înmatricularea autovehiculelor dobândite prin acte juridice între vii să solicite certificatul de atestare fiscală prin care se atestă că persoana care a înstrăinat mijlocul de transport respectiv are achitată taxa aferentă până la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a realizat transferul dreptului de proprietate. înstrăinarea mijloacelor de transport fără respectarea prevederilor alin. (5) conduce la nulitatea actelor de înstrăinare a dreptului de proprietate. Nulitatea se sesizează de orice persoană interesată la instanţa de judecată competentă. Declararea nulităţii actului de înstrăinare se comunică organului fiscal, contribuabililor implicaţi şi unităţilor teritoriale ale Direcţiei Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor în vederea rectificării situaţiei fiscale şi evidenţei privind înmatriculările auto.
De asemenea, potrivit art. 264 pct. 122 alin. (7) din acelaşi act normativ „Mijloacele de transport noi, care nu au fost înmatriculate niciodată, înregistrate ca marfă în contabilitatea producătorilor sau dealerilor nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (5) şi (6)”.
Se susţine că din interpretarea textelor sus menţionate rezultă că legea are în vedere distincţia între mijloacele de transport noi şi cele de la mâna a doua, art. 261 din Legea nr. 571/2003 având în vedere, ca scutire, numai autoturismele noi.
în drept, recursul este întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. pr. civ., Codul fiscal, H.G. nr. 44/2004 şi pe O.U.G. nr. 195/2002.
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor invocate şi în raport de probatoriul administrat în cauză, văzând textele incidente în materie, Curtea a constatat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Intimata a achiziţionat mijloace de transport rulate şi înmatriculate, înregistrate în contabilitate ca marfă, depunând declaraţia de impunere şi factura de achiziţie la autoritatea pârâtă, solicitând certificat fiscal şi vizarea fişei de înmatriculare în cazul vânzării, arătând că este scutită de impozit.
Potrivit art. 261 din Legea nr. 571/2003, orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat în România datorează un impozit anual pentru mijlocul de transport, cu excepţia cazurilor în care în prezentul capitol se prevede altfel.
De asemenea, potrivit art. 264 C. fisc. în cazul unui mijloc de transport dobândit de o persoană în cursul unui an, impozitul pe mijlocul de transport se datorează de persoană de la data de întâi a lunii următoare celei în care mijlocul de transport a fost dobândit. în cazul unui mijloc de transport care este înstrăinat de o persoană în cursul unui an sau este radiat din evidenţa fiscală a compartimentului de specialitate al autorităţii de administraţie publică locală, impozitul pe mijlocul de transport încetează să se mai datoreze de acea persoană începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care mijlocul de transport a fost înstrăinat sau radiat din evidenţa fiscală.
Textele au în vedere situaţia în care un mijloc de transport este transmis în proprietatea altei persoane în scopul normal pentru care un asemenea bun există, anume utilizarea sa ca mijloc de transport, înmatricularea, ca obligaţie legală, rapor-tându-se de asemenea la necesitatea realizării unei evidenţe clare a autoturismelor utilizate în sistemul de transport. Or, situaţia în care autoturismul este utilizat de către o persoană fizică sau juridică în scopul său normal este distinctă de situaţia în care autoturismul este achiziţionat în vederea revânzării, constituind obiect al comerţului (marfă), fără a fi utilizat pe perioada deţinerii sale de către comerciant.
Pentru acest considerent, art. 262 pct. 106 din H.G. nr. 44/2004 exclude de la plata taxei prevăzute la cap. IV al titlului IX din Codul fiscal contribuabilii care au ca obiect al activităţii producţia şi/sau comerţul cu mijloace de transport, pentru acele mijloace de transport înregistrate în contabilitate ca stocuri.
Ca atare, dispoziţiile relative la aplicarea impozitului pe mijloace de transport nu se aplică situaţiei reclamantei, care a înregistrat autoturismele rulate ca stocuri.
Nu se poate reţine argumentaţia relativă la faptul că scutirea are în vedere numai autoturismele noi deoarece art. 262 pct. 106 din H.G. nr. 44/2004 nu operează o asemenea distincţie, legiuitorul având în vedere lato sensu „contribuabilii care au ca obiect al activităţii producţia şi/sau comerţul cu mijloace de transport.
Pe de altă parte art. 264 pct. 122 alin. (7) din H.G. nr. 44/2004 are în vedere mijloacele de transport noi, care nu au fost înmatriculate niciodată, înregistrate ca marfă în contabilitatea producătorilor sau dealerilor. în cazul de faţă nu este vorba despre mijloacele de transport noi, ci despre cele deja înmatriculate, dobândite de intimată, în scopul revânzării. La data dobândirii de către societatea reclamantă, aceasta nu a înmatriculat ca proprietar respectivele autoturisme rulate, deoarece aceste bunuri sunt dobândite în scopul revânzării, ipoteză în care textul art. 262 pct. 106 din H.G. nr. 44/2004 scuteşte dobânditorul de taxa pe mijloace de transport prevăzută la cap. IV al titlului IX din Codul fiscal.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. pr. civ., Curtea a respins recursul ca nefondat.
