Avariere autoturism. Dreptul asiguratului la despăgubire


– Cod procedură civilă: art. 312 alin. 5

Dreptul asiguratului la despăgubire născut în temeiul contractului de îşi are originea în avarierea autoturismului asigurat şi nu în furtul acestuia.

(Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr. 147/2009,

nepublicată)

Prin sentinţa civilă nr. 3743/22.10.2008 pronunţată de Judecătoria Bistriţa s-a admis acţiunea comercială formulată de reclamanta SC C. SA împotriva pârâtei SC A R. Asirom SA – Sucursala Bistriţa, în consecinţă, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 12.600 euro şi dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data scadenţei până la data plăţii efective şi suma de 3690 lei cheltuieli de judecată.

împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta.

Analizând hotărârea pronunţată, prin prisma criticilor formulate prin prezentul recurs, cât şi sub toate aspectele potrivit disp. art. 3041 C. pr. civ., tribunalul constată că hotărârea instanţei de fond este nefondată în parte, recursul urmând a fi admis, hotărârea desfiinţată cu trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleaşi instanţe de fond, fiind dat motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C. pr. civ, pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.

în temeiul probatoriului ce s-a administrat, instanţa de fond a apreciat în mod corect că cerinţele disp. art. 7 lit. d) din Cap. V lit. b) al contractului de asigurare, potrivit cărora, nu se acordă despăgubiri dacă autoturismul era condus sau acţionat în momentul accidentului de asigurat sau o altă persoană cu acordul asiguratului, fără ca acesta să posede permis de conducere valabil pentru categoria respectivă de autovehiculul ori după ce permisul i-a fost retras, anulat sau reţinut în vederea anulării

şi nu a fost eliberată o dovadă provizorie de circulaţie sau aceasta a expirat, nu sunt aplicabile prezentei speţe.

Această clauză specială de excludere invocată de pârâtă prin întâmpinare precum şi prin prezentul recurs, nu este îndeplinită, deoarece, aşa cum s-a probat, autoturismul asigurat se afla în curtea locuinţei numitului B.O. iar cheile în locuinţa acestuia, care a luat autoturismul fără ştirea şi fără acordul utilizatorului M.T.I.D. Faptul că numitul B.O. nu a fost cercetat sau condamnat pentru săvârşirea de furt a autovehiculului nu are relevanţă în cauză, dată fiind faptul că furtul este un alt risc asigurat decât cel produs în prezenta cauză. Astfel, în mod corect reţine instanţa de fond, dreptul asiguratului la despăgubire născut în temeiul contractului de asigurare îşi are originea în avarierea autoturismului asigurat şi nu în furtul acestuia. Aşa fiind, incidenţa clauzei speciale de excludere mai sus arătată nu funcţionează, deoarece aşa cum s-a arătat prin adresa organelor de cercetare penală, s-a stabilit că între utilizatorul şi conducătorul autovehiculului B.O. nu a existat niciun acord cu privire la utilizarea autoturismului şi că acesta l-a luat „fără ştirea proprietarului”.

Pentru considerentele arătate, instanţa de control judiciar apreciază ca fiind legală şi temeinică hotărârea instanţei de fond, atunci când a înlăturat clauza specială de excludere de la despăgubire cin contractul de asigurare.

în schimb, instanţa de fond nu s-a preocupat de a analiza cu probatoriu necesar a nivelului despăgubirilor la care a fost obligat asigurătorul să le achite proprietarului în temeiul contractului de asigurare facultativă încheiat.

Potrivit Cap. V. lit. a) pct. 6, Asirom nu acordă despăgubire pentru partea de pagubă care s-a mărit prin neluarea intenţionată de către persoanele cuprinse în asigurare a măsurilor pentru conservarea sau limitarea ei în timpul producerii riscurilor asigurate sau după producerea acestora.

De asemenea, în cap. IX, obligaţiile asiguratului sunt prevăzute ca şi obligaţii pentru acesta, luarea măsurilor pentru limitarea pagubelor precum şi salvarea, păstrarea şi paza autovehiculului sau a părţilor componente rămase ca urmare a producerii evenimentului asigurat, asigurătorul nefiind obligat la plata despăgubirilor pentru părţile componente sau piese care lipsesc la data constatării tehnice pentru stabilirea şi evaluarea pagubelor.

Aşa cum rezultă din dosarul de daune şi din probatoriul administrat, autovehiculul avariat a stat o perioadă în incinta unui atelier de reparaţii din mun. Suceava, fiind ridicat şi transportat de reclamantă la 5.09.2007, respectiv după cca. o lună şi jumătate de la avarierea autovehiculului. în acest interval de timp unele piese de la autovehiculul au fost sustrase, iar la constatarea comună au fost evidenţiate separat.

Cu privire la acest aspect, se impune suplimentarea probatoriului de către părţi pentru a se stabili cu certitudine lista pieselor şi componentelor care au fost constatate lipsă la constatarea comună, valoarea acestuia, pentru ca despăgubirea ce se va acorda reclamantei de către asigurator să reprezinte o acoperire integrală a prejudiciului asigurat.

Cum un asemenea probatoriu nu poate fi administrat în faza procesuală a recursului, în temeiul art. 312 alin. 5 C. pr. civ., tribunalul urmează a admite recursul declarat de către pârâta SC Asigurarea Românească Asirom SA -Sucursala Bistriţa, va casa hotărârea pronunţată de către instanţa de fond cu trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleaşi instanţe de fond, instanţa urmând a se pronunţa şi asupra cheltuielilor de judecată efectuate de părţi prin prezentul recurs (judecător Părăuan loan).