La data de 31 mai 2007 reclamanta N.D. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Culturii şi B şi pe pârâtul N.E. de la Direcţia Cultură şi Culte B solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea avizului nr. 95 din 19 mai 2005 acordat numitului E.E. din B considerând că prin acest act personal îi produce o vătămare reclamantului motiv pentru care a solicitat obligarea pârâţilor la plata daunelor produse reclamantului şi la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Braşov, pe baza probelor administrate a pronunţat sentinţa civilă nr. 207/CA din 18 martie 2008 prin care a hotărât respingerea acţiunii în administrativ formulată de reclamantul N.D. din B în contradictoriu cu pârâta Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional B din Municipiul B, reţinând că avizul nr. 95 din 19 mai 2005 este legal, fiind emis cu respectarea prevederilor Ordinului Ministerului Culturii nr. 2682 din 13 iunie 2004, respectiv Normele Metodologice de clasare şi evidenţă a monumentelor istorice aprobate prin ordinul menţionat.
Astfel, atâta vreme cât imobilul în litigiu nu constituie monument istoric şi nu a fost clasat ca atare conform art. I alin. (3) din Legea nr. 422/2001, prin Ordin al Ministrului Culturii, potrivit prevederilor art. 7 alin. (2) şi art. 15 din Lege, nu are relevanţă faptul că imobilul este situat într-o zonă de rezervaţie de arhitectură, simplul fapt al situaţiei într-o astfel de zonă neconferind un statut deosebit unui imobil comun care nu prezintă interes istoric, cultural sau artistic. Totodată, se reţine că reclamantul nu a făcut dovada că s-a declanşat procedura de clasare a imobilului în litigiu, conform prevederilor art. 12 din Legea nr. 422/2001.
Instanţa de recurs, verificând certificatul de urbanism de la dosar, constată că pentru obţinerea autorizaţiei de construire pe lângă alte avize necesare lucrărilor de construcţie se impunea şi acordul notarial al proprietarilor vecini în speţa coproprietarului.
Cum imobilul în litigiu este compus din 2 apartamente din care unul proprietatea recurentului reclamant iar celălalt proprietatea numitului E.E. în favoarea căruia pârâta a emis avizul 95 din 19 mai 2005 desigur că era necesar şi avizul reclamantului sau acordul acestuia pentru edificarea construcţiei, schimbarea destinaţiei din în pensiune.
Potrivit înscrisului depus dosar rezultă că la data de 24 iunie 2007 reclamantul recurent s-a adresat pârâtei Direcţia Judeţeană Cultură. Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional B în scopul întocmirii documentelor de clasarc a imobilului în discuţie ca monument istoric.
Faţă de acest înscris rezultă că pârâta nu a dat curs cererii reclamantei iar în cauză nu s-au depus actclc privind încadrarea imobilului.
Dc altfel se constată că la dosarul cauzei instanţa a efectuat adresă către pârâtă pentru a depune la dosarul cauzei documentaţia ce a stat la baza emiterii avizului nr. 95 din 19 mai 2005. cu menţiunea amendării instituţiei fără ca această adresă să menţioneze numele acestuia astfel încât se reţine că probatoriul administrat în cauză este incomplet şi că se impune completarea acestuia cu înscrisuri pentru o analiză corectă şi legală a cauzei şi pentru verificarea legalităţii actului administrativ atacat.
Instanţa de recurs apreciază că faţă de probatoriul existent la dosar, incomplet nu sc poate efectua un control de legalitate a actului administrativ atacat emis de pârâtă aşa cum impune procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Faţă de cele reţinute mai sus instanţa apreciază că de fapt cererea reclamantului a fost soluţionată fără a avea la bază documentaţia ce a stat la baza emiterii avizului 95 din 19 mai 2005 ceea ce echivalează cu necercetarea pe fond a legalităţi şi temeiniciei acestui aviz emis de pârâtă. în consecinţă, sentinţa atacată este nelegală.
C.A. Braşov, s. cont. adm. şi fisc., decizia nr. 584/R din 18 octombrie 2008
