Legea nr. 350/2001, art. 37(1), art. 40, art. 45 Legea nr. 50/1991, republicată, art. 6 alin. (1),
art. 7 alin. (1) lit. d) Ordinul nr. 1430/2005(2), art. 9 alin. (1) lit. a)
Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (2)
Potrivit dispoziţiilor art. 37 din Legea nr. 350/2001 şi art. 9 alin. (1) lit. a) din Ordinul M.T.C.T. nr. 1430/2005, avizarea documentaţiei aferente certificatului de urbanism se face în situatia în care aceasta corespunde cerinţelor tehnice, constructive şi de
urbanism, criterii aprobate prin regulamentele de urbanism şi directivele cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului -art. 40 şi art. 45 din Legea nr. 350/2001.
C.A. Bucureşti, s. a VIII-a cont. adm. şi fisc., decizia nr. 552 din 25 februarie 2010, nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 3521 din 10 decembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, Secţia a IX-a de administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC N.A.D.C. SRL în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Bucureşti, E.B. -arhitect-şef, Direcţia de urbanism şi amenajarea teritoriului şi intervenienţii O.J. şi P.O. Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a VlII-a litigii de muncă, contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 4838/3/CA/2007, la data de 12 februarie 2007, iar ulterior, prin divizarea secţiei, la Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, sub numărul 211913/2007, reclamanta SC N.A.D.C. SRL a chemat în judecată pârâţii Primăria Municipiului Bucureşti şi B.E., arhitect-şef al Direcţiei urbanism şi amenajarea teritoriului din cadrul P.M.B., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să oblige pârâţii la emiterea avizului tehnic necesar obţinerii autorizaţiei de construire privind imobilul din Bucureşti, (…)-6, Sector 1, precum şi la plata daunelor morale şi materiale suferite de reclamantă prin întârzierea
eliberării avizului solicitat. In motivarea acţiunii sale, reclamanta arată că în cursul anului 2005 a depus la Primăria Municipiului Bucureşti un dosar în vederea obţinerii PUZ ce vizează adresa din (…)-8, sector 1, în vederea construirii unui bloc cu destinaţia hotel şi un dosar pentru obţinerea avizului tehnic al Comisiei tehnice de urbanism ce viza acelaşi imobil, ambele dosare fiind înregistrate la 7 noiembrie 2005. Pârâtul E.B. a depus întâmpinare, invocând excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi netemeinicia
în fond a acţiunii reclamantei.
Prin sentinţa civilă nr. 636 din 8 octombrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului E.B. şi a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de
către reclamanta (…) N.B. SRL. împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta.
Prin decizia civilă nr. 1242 din 12 mai 2008, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a Vlll-a contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pârâtul E.B. a reiterat cele trei cxcepţii invocate în faţa instanţei de fond la judecarea cauzei înainte de casare, respectiv excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată şi excepţia lipsei calităţii sale procesule pasive şi şi-a completat întâmpinarea depusă iniţial cu aspecte privitoare la fondul cauzei, anexând înscrisuri privitoare la apărările formulate în întâmpinare.
Intervenienţii O.J. şi P.O. au formulat cerere de intervenţie în interes propriu, solicitând admiterea cererii de intervenţie şi să se constate că sunt proprietarii terenului pe care reclamanta doreşte să edifice o construcţie, urmând să le fie respectat dreptul de proprietate asupra acestui teren şi să fie obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată, intervenienţii arătând că, în prezent, cererea lor de restituire în natură a imobilului – teren şi construcţie de la adresa (…), Sector 1, formulată în baza Legii nr. 10/2001, se află pe rolul instanţelor de judecată.
Instanţa a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie şi ca neîntemeiate excepţiile prescripţiei dreptului la acţiune, a prematurităţii cererii de chemare în judecată şi a lipsei calităţii procesule pasive a pârâtului E.B.
Tribunalul a constatat nefondată acţiunea reclamantei, pentru următoarele considerente:
La data de 7 noiembrie 2005, reclamanta (…) N.B. SRL a formulat şi depus la Primăria Municipiului Bucureşti o cerere pentru aprobarea unui Plan Urbanistic Zonal (PUZ) pentru imobilul de la adresa (…)-8, Sector 1 Bucureşti, cerere înregistrată sub nr. (…) şi o cerere pentru eliberarea avizului tehnic necesar emiterii autorizaţiei de construire pentru edificare imobil la aceeaşi adresă – aşa cum reiese din cererile formulate şi depuse la Primăria Municipiului Bucureşti este vorba de nr. 6-8, nu de nr. 3-6, aşa cum se solicită în cererea de chemare în judecată – cerere înregistrată sub nr. (…) din 7 noiembrie 2005.
Prin H.C.G.M.B. nr. 97 din 4 mai 2006 a fost aprobată documentaţia PUZ (…) 1 (…) nr. 6-8, avizul tehnic de urbanism nefiind emis, motiv pentru care reclamanta s-a adresat instanţei de judecată, apreciind refuzul de emitere al acestui act ca fiind ncjustificat. Instanţa a apreciat că refuzul emiterii acestui act necesar completării docu
mentaţiei de urbanism pentru emiterea autorizaţiei de construire este justificat, iar solicitarea reclamantei este neîntemeiată.
Avizul la care face referire reclamanta este avizul prevăzut de art. 6 alin. (1) şi de art. 7 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 50/1991, în forma şi de la momentul formulării cererii, 7 noiembrie 2005, dar şi la momentul actual, raportat la dispoziţiile Legii nr. 350/2001, art. 32, art. 45 şi art. 47 şi anexa 1 la această lege şi Ordinul M.T.C.T. nr. 1430/2005 – Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991
privind autorizarea lucrărilor de construcţii.
In vederea eliberării autorizaţiei de construire era necesară elaborarea unei documentaţii de urbanism – Plan Urbanistic Zonal, astfel cum se stabileşte prin prevederile art. 32 din Legii nr. 350/2001, iar aprobarea Planului Urbanistic Zonal se făcea în baza avizului Comisiei tehnice de urbanism şi amenajare a teritoriului din cadrul C.G.M.B., Direcţia de urbanism şi amenajare a teritoriului, aceasta fiind constituită şi având atribuţiile menţionate de art. 37 din Legea nr. 350/2001. In cazul de faţă, în conformitate cu dispoziţiile legale sus-menţionate, documentaţia de urbanism PUZ (…) 1 (…) nr. 6-8, Sector 1, a fost supusă avizării Comisiei tehnice de urbanism şi amenajare a teritoriului din cadrul C.G.M.B.
In vederea emiterii avizului, documentaţia de urbanism a fost analizată potrivit dispoziţiilor art. 37 din Legea nr. 350/1991 şi ale art. 9 din Ordinul M.T.C.T. nr. 1430/2005, citat anterior, care arată la alin. (1) lit. a): „Potrivit prevederilor art. 45 din Lege, structurile de specialitate constituite în cadrul aparatului propriu al emitenţilor certificatelor de urbanism şi autorizaţiilor de construire/desfiinţare au următoarele atribuţii principale: a) asigurarea temeiului tehnic necesar emiterii autorizaţiilor de construire/desfiinţare, respectiv avizarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism, potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din Lege, precum şi emiterea certificatelor de urbanism”; cu alte cuvinte, avizarea se face în situaţia în care aceasta corespunde criteriilor tehnice, constructive şi de urbanism pentru zona în discuţie, criterii aprobate prin regulamentele de urbanism şi directivele cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului – art. 40 şi art. 45 din Legea nr. 350/2001.
Documentaţia de urbanism a fost supusă avizării în mai multe şedinţe ale Comisiei tehnice de urbanism şi amenajare a teritoriului, respectiv la 7 decembrie 2005, 14 decembrie 2005, 21 decembrie 2005, şedinţe la care reprezentantul solicitantei (…) N.B. SRL a lipsit. In şedinţa din data de 6 ianuarie 2006 s-a comunicat reprezentantului
reclamantei că documentaţia de urbanism necesită modificări, fiind necesară prezenţa în şedinţă a arhitectului care a propus soluţia urbanistică, astfel că s-a stabilit un alt termen de înfăţişare. La termenul din data de 15 martie 2006, s-a comunicat solicitantei (…) N.B. SRL necesitatea introducerii în documentaţia de urbanism a următoarelor elemente tehnice: realizarea numărului optim de parcări şi, în acest sens, necesitatea extinderii terenului concesionat, diminuarea înălţimii de la T. la T., în vederea încadrării în prevederile E., eliminarea bowindow-urilor.
Prevederile art. 9 alin. (1) din Ordinul M.T.C.T. nr. 1430/2005, citate anterior, arată că structurile de specialitate, aşa cum este Comisia tehnică de urbanism şi amenajare a teritoriului, avizează documentaţiile de urbanism în condiţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 50/1991, republicată, care arată: „(2) Construcţiile civile, industriale (…) se pot realiza numai cu respectarea (…) reglementărilor privind proiectarea şi executarea construcţiilor”, astfel că avizarea de către comisie se poate realiza prin punerea de acord a soluţiilor tehnice propuse cu reglementările legale, ceea ce în cazul de faţă comisia a şi făcut: a pus în vedere petentei corectarea documentaţiei de urbanism în sensul reglementărilor legale – realizarea numărului optim de parcări, diminuarea înălţimii în vederea încadrării şi eliminarea bowindow-uri (bovindou – ieşitură pe faţada unei clădiri, în forma unui balconaş închis).
Petenta avea posibilitatea de a îndeplini aceste cerinţe, putea să comunice comisiei dezacordul său şi refuzul de a se conforma solicitărilor comisiei, situaţie în care ar fi obţinut un aviz nefavorabil sau să conteste pe calea contenciosului administrativ rezoluţia Comisiei tehnice de urbanism şi amenajare a teritoriului, or, petenta nu a exercitat niciuna dintre aceste posibilităţi, nici în cursul prezentului litigiu nu a dovedit că ar fi contestat rezoluţia comisiei sau că ar fi pus-o în exe-
cutare, cu privire la aspectele menţionate. In aceste condiţii, refuzul comisiei de a emite avizul nu poate fi considerat unul nejustificat, ci exprimat în concordanţă cu dispoziţiile legale şi, sub acest aspect, cererea reclamantei (…) N.B. SRL este neîntemeiată, instanţa respingând-o.
De asemenea, şi solicitarea reclamantei referitoare la plata daunelor morale şi materiale a fost apreciată de către instanţă ca fiind neîntemeiată. Răspunderea delictuală a Primăriei Municipiului Bucureşti, dar şi a pârâtului B.E. este înlăturată datorită unui element comun referitor la inexistenţa faptei ilicite, iar în ceea ce îl priveşte pe pârâtul
persoană fizică, în plus, nu există dovada săvârşirii vreunei fapte, în condiţiile în care soluţia dată de Comisia tehnică de urbanism şi amenajare a teritoriului nu i se poate imputa, neavând drept de vot în comisie.
împotriva acestei hotărâri judecătoreşti, în termen legal, a formulat recurs reclamanta SC N.B. SRL, care şi-a întemeiat motivele pe dispoziţiile art. 304 şi urm. C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate şi admiterea acţiunii, aşa cum a fost
formulată. In dezvoltarea motivelor de recurs a susţinut, în esenţă, că soluţia instanţei de fond este netemeinică şi nelegală, fiind dată cu încălcarea normelor de procedură civilă, aceasta nearătând care au fost motivele, apărările şi probele care au stat la baza deciziei sale, apreciind greşit probele administrate.
S-a mai arătat că judecătorul fondului nu a evaluat şi nu a luat în considerare adresele emise de către Comisia tehnică de urbanism şi amenajare a teritoriului către SC N.B. ca urmare a solicitării reclamantei de a se soluţiona cererea privitoare la avizul tehnic solicitat, acestea privind doar durata şi metoda de soluţionare a cererii. Este greşită reţinerea instanţei de fond cum că (…) N.B. ar fi fost informată cu privire la necesitatea unor modificări, întrucât nu se face dovada acestora, arătând că neemiterea avizului a dus la blocarea obţinerii
autorizaţiei de construire. In fine, s-a mai argumentat că obiectul dosarului l-a constituit obligarea autorităţii la emiterea unui aviz fie pozitiv, fie negativ, în situaţia neîndreptării neregularităţilor – dacă ar fi fost semnalate de arhitectul-şef- în termen de 45 de zile.
Recursul este nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport de criticile formulate şi prevederile legale, cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea a constatat că prima instanţă a interpretat şi aplicat în mod legal şi temeinic prevederile legale incidente în cauză, situaţie în care recursul formulat va fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Astfel, în raport de dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere poate consta, în primul rând, în exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane. Totodată, excesul de putere este definit de lege ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
Prin urmare, în raport de aceste prevederi legale, dar şi de cele ce reglementează obiectul dosarului de faţă, arătate în considerentele hotărârii, în mod judicios, prima instanţă a apreciat că refuzul autorităţii de a emite avizul tehnic de urbanism necesar completării documentaţiei de urbanism pentru emiterea autorizaţiei de construire solicitate este justificat, atâta vreme cât recurenta-reclamantă nu s-a conformat modificărilor necesare documentaţiei de urbanism impuse prin şedinţa din 15 martie 2006, şedinţă la care a fost prezent şi reprezentantul reclamantei, care a propus soluţia urbanistică luată în discuţie la acea şedinţă.
In consecinţă, susţinerile recurentei potrivit cărora aceasta nu ar fi fost informată cu privire la necesitatea modificării documentaţiei urbanistice impuse la acea şedinţă nu pot fi primite, câtă vreme la acea şedinţă a fost prezent arhitectul reclamantei, arhitect care a propus soluţia urbanistică luată în discuţie şi din cauza căruia nu s-a putut discuta documentaţia de urbanism în cadrul şedinţelor de la termenele din 7 decembrie 2005, 14 decembrie 2005 şi 21 decembrie 2005, fiind absent.
Cum la termenul din 15 martie 2006 s-a comunicat recurentei necesitatea introducerii în documentaţia de urbanism a unui număr optim de parcări şi în acest sens se impunea extinderea terenului concesionat, diminuarea înălţimii şi cum, deşi aceasta avea posibilitatea fie de a împlini aceste cerinţe, fie de a nu le îndeplini şi de a-şi exprima dezacordul sau refuzul, primind astfel un aviz nefavorabil, nu s-a manifestat în niciuna din aceste modalităţi, în mod justificat autoritatea intimată nu a emis un aviz, câtă vreme recurenta a rămas în pasivitate în raport de cerinţele impuse prin şedinţa în care s-a luat în discuţie documentaţia urbanistică propusă.
In consecinţă, în cauză nu se constată vreun exces de putere din partea autorităţii, situaţie în care, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a respins ca nefondat recursul formulat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de prima instanţă.
