Legea nr. 24/2000, art. 63
Aşa după cum reiese din cuprinsul legii privind elaborarea normelor de tehnică legislativă, art. 63 din Legea nr. 24/2000, abrogarea unei dispoziţii sau a unui act normativ are caracter definitiv şi nu se poate ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ iniţial.
C.A. Alba-lulia, Secţia administrativ şi fiscal Decizia nr. 61 din 11 iunie 2007
Reclamantul M.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Administraţia Naţională a Penitenciarelor Bucureşti şi Penitenciarul de Maxima Siguranţa Aiud acordarea dreptului la impozit diminuat şi restituirea impozitului calculat suplimentar, începând cu data de la care a fost acordat însemnul onorific „în serviciul armatei”, sume actualizate cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective. In motivarea cererii s-a arătat că reclamantul a fost decorat cu ordinul militar amintit şi în baza Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare beneficiază de reducere la impozitul pe venit. Se menţionează că textul legal a fost abrogat prin O.G. nr. 73/1999, dar acest act normativ a fost la rândul său abrogat prin prevederile art. 85 din O.G. nr. 7/2001, ordonanţa de abrogare fiind respinsă prin Legea nr. 206/2002. Faţă de prevederile art. 60 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 se consideră că aceste prevederi legale sunt în vigoare.
Secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Alba prin sentinţa nr. lll/ca/15.02.2007 a respins excepţiile privind necom-petenţa materială, a lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei şi ANP, a respins excepţia privind inadmisibilitatea acţiunii. A fost admisă în parte acţiunea şi au fost obligaţi pârâţii să restituie reclamantului sumele reţinute cu titlu de impozit pe venit, începând cu anul 2004, potrivit cotei procentuale prevăzută de art. 10 din Legea nr. 80/1995 în raport cu distincţia acordata „în serviciul armatei”, sume actualizate cu indicele de inflaţie până la data plăţii. Au fost admise cererile de chemare în garanţie formulate de pârâţii MJ şi ANP în contradictoriu cu chematul în garanţie şi a fost obligat să vireze către pârât sumele necesare în vederea efectuării plăţii. Instanţa a reţinut prin considerentele expuse că este competentă în cauză, iar acţiunea este admisibilă faţă de obiectul cererii potrivit căreia pârâţii nu au aplicat reducerea procentuală la venitul obţinut, conform legii. Calitatea procesuală pasivă este justificată de calitatea de ordonator principal şi secundar de credite. Pe fondul cauzei instanţa a apreciat că reclamantul a fost decorat cu ordinul militar, iar în baza art. 10 din Legea nr. 80/1995 beneficiază de reducerea impozitului pe venit. Aceste dispoziţii legale au fost abrogate prin art. 85 alin. (1) din O.G. nr. 7/2001, act normativ respins prin Legea nr. 206/2002. De la data intrării în vigoare a legii reintră în vigoare dispoziţiile legale abrogate. Ministerul Finanţelor Publice având atribuţia de a elabora legea privind bugetul statutului, are calitatea de garant în virarea sumelor de bani necesare pentru efectuarea plăţilor.
împotriva sentinţei au declarat recurs pârâţii Ministerul Justiţiei, Administraţia Naţionala a Penitenciarelor în nume propriu, şi pentru Penitenciarul Aiud, solicitând modificarea hotărârii şi respingerea acţiunii.
MJ prin motivele de recurs arată că hotărârea pronunţata de prima instanţa este nelegală faţă de dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ. prin aceea că având ca obiect restituirea unor sume de bani de la bugetul statului trebuia să urmeze procedura de restituire prevăzută de O.M.F.P. nr. 1899/2004 prin formularea cererii către organele fiscale şi ulterior să formuleze acţiune în justiţie. Ministerul nu are calitate procesuală pasivă în cauză deoarece penitenciarul este o instituţie centrală cu personalitate juridică cu care reclamantul se află în raporturi de serviciu, iar acesta a reţinut impozitul. Se mai arată că obligarea la plată actualizată a sumelor este nelegală, întrucât în cauză sunt aplicabile prevederile art. 120 C. proc. fiscală.
ANP prin motivele de recurs arată ca nu are calitate procesuală în cauză deoarece reclamantul este angajat al Penitenciarului care are personalitate juridică. în continuare, se arată că reclamantul nu beneficiază de reducerea impozitului, deoarece art. 10 din Legea nr. 80/1995 a fost abrogat expres de O.G. nr. 73/1999.
MFP a declarat recurs pe motiv că cererea formulată nu îndeplineşte condiţiile art. 60 C. proc. civ., întrucât angajatorul se preocupă de calculul, reţinerea şi virarea impozitului pe venit.
Recursurile sunt scutite de plata timbrajului potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Reclamantul a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursurilor.
Curtea, analizând sentinţa atacată sub aspectul recursurilor declarate, constată următoarele:
Reclamantul este angajat al Penitenciarului de maxima siguranţa Aiud, fiind decorat cu ordinul onorific „în Serviciul Armatei”.
Reclamantul se prevalează de prevederile Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare care în forma iniţială prevedea prin art. 10 că pentru cadrele militare în activitate decorate cu ordinul „Meritul Militar” clasele a IlI-a, a II-a şi I se acorda o reducere a impozitului pe cu 30%, 40% şi, respectiv, 50%.
Dar, Legea nr. 80/1995 în forma actualizată până la data de 8 aprilie 2007 prevede că art. 10 a fost abrogat de art. 86 din O.G. nr. 73/1999 (M. Of. nr. 419 din 31 august 1999)
O.G. nr. 73/1999 a fost abrogată prin O.G. nr. 7/2001 (M. Of. nr. 435 din 3 august 2001).
O.G. nr. 73/1999 a fost respinsă prin Legea nr. 206/2002 (M. Of. nr. 275 din 24 aprilie 2002)
O.G. nr. 7/2001 a fost abrogată prin Legea nr. 571/2003 (M. Of. nr. 927 din 23 decembrie 2003).
Potrivit art. 63 alin. (3) din Lege nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, abrogarea unei dispoziţii sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ iniţial.
Faţă de efectele abrogării şi care presupun ieşirea din vigoare a unui act normativ cu caracter definitiv, se ajunge la concluzia că odată abrogată o prevedere legală, aceasta nu mai poate ca ulterior să reintre în vigoare. O interpretare în sens contrar contravine instituţiei de drept civil a abrogării şi principiilor de drept. Sensul juridic al abrogării este acela de a anula, a suprima o lege sau o altă dispoziţie legală.
în consecinţă, prin abrogarea expresă a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 80/1995 prin O.G. nr. 73/1999 reclamantul nu poate beneficia de reducerea impozitului, deoarece la rândul său această ordonanţa de reglementare a impozitului pe venit a fost abrogată de noul act normativ ce reglementează acest tip de impozit, O.G. nr. 7/2001. în aceste condiţii, este lipsit de relevanţă juridică faptul că la data de 24.04.2002, prin Legea nr. 206/2002 a fost respinsă O.G. nr. 73/1999, întrucât acest act normativ fusese anterior abrogat expres şi înlocuit cu noua reglementare a impozitului pe venit. Aşa după cum am mai arătat o interpretare de altă natură ar contraveni regulilor ce guvernează aplicarea legii în timp şi normelor ce reglementează tehnica legislativă de elaborare a normelor juridice.
Competenţa de soluţionare a cauzei în materia contenciosului admi-nistrativ-fiscal este legală deoarece obiectul acţiunii reclamantului vizează restituirea sumelor reţinute cu titlu de impozit pe venit ce ţine exclusiv de domeniul fiscal, iar din această perspectivă acţiunea este admisibilă. Calitatea procesuală pasivă a MJ şi ANP a fost temeinic apreciată de instanţă, aceşti pârâţi având calitatea de ordonator principal şi secundar de credite faţă de Penitenciarul Aiud.
Faţă de aceste considerente, Curtea a apreciat că recursurile pârâţilor şi chematului în garanţie sunt fondate şi au fost admise potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a modificat în parte hotărârea atacată în sensul că a fost respinsă în întregime acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanţi. în condiţiile în care nu mai subzistă obligaţia de plată a pârâţilor, cererea de chemare în garanţie nu mai are obiect şi a fost respinsă ca atare. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
