– Legea nr. 128/1997: art. 52, art. 115, art. 146
– Anexa 4 la Ordinului M.E.D.C. nr. 3142/2006
Din economia Legii nr. 128/1997, rezultă că raporturile în care se află personalul didactic sunt raporturi de muncă, iar nu de serviciu, de funcţie publică. De altfel, Legea privind Statutul nr. 188/1999, art. 6 lit. d), exclude categoria cadrelor didactice din sfera sa de aplicare.
Astfel, cenzurarea fişei de evaluare şi a modului în care s-a apreciat că reclamanta a îndeplinit indicatorii de performanţă şi celelalte obiective specifice activităţii sale revine instanţei de dreptul muncii, iar nu celei de administrativ care cenzurează legalitatea actelor emise în baza contractului de management educaţional – cum este în speţă decizia nr. 1116/2009.
(Decizia nr. 1674/RC din 8 decembrie 2010)
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeş la data de 27 noiembrie 2009, reclamanta V.M.P. a chemat în judecată pe pârâtul IŞJ Argeş, solicitând instanţei să dispună anularea calificativului „nesatisfăcător”, obţinut după evaluarea activităţii desfăşurate ca director la grădiniţa X. Piteşti, în perioada 1 septembrie 2008 – 31 august 2009; refacerea calificativului respectiv; anularea deciziei nr. 11116 din 25 noiembrie 2009 prin care s-a dispus eliberarea reclamantei din funcţia de director; numirea reclamantei în funcţia de director la grădiniţa X. Piteşti, ca urmare a modificării calificativului; acordarea drepturilor salariale ce se cuvin reclamantei – indemnizaţie de director şi spor de calculator – din momentul emiterii deciziei de eliberare din funcţie şi până la repunerea în situaţia anterioară; obligarea pârâtei la plata daunelor morale şi a cheltuielilor de judecată.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în baza unor date nereale şi a unor date greşit interpretate, precum şi cui nerespectarea dispoziţiilor prevăzute de lege, pârâtul a validat calificativul „nesatisfăcător” (56,5 de puncte) acordat reclamantei pentru activitatea desfăşurată ca director la grădiniţa X. Piteşti în perioada 1 septembrie 2008 – 31 august 2009. Fără a fi respectat termenul de 5 zile în care reclamanta putea să conteste calificativul, pârâtul a emis decizia de eliberare a acesteia din funcţia de director.
Reclamanta a arătat că i-a fost încălcat dreptul la muncă, prin măsurile abuzive şi nelegale constând în acordarea calificativului „nesatisfăcător” şi decizia de eliberare din funcţia de director.
La data de 22 februarie 2010, reclamanta a precizat cuantumul daunelor morale la
100.000 lei.
La data de 15 martie 2010, reclamanta a depus la dosar o completare a cererii de chemare în judecată în care a dezvoltat motivele de nelegalitate ale actelor contestate şi, respectiv, motivele pentru care a formulat celelalte petite ale cererii de chemare în judecată.
Prin sentinţa nr. 450/CAF din 23 aprilie 2010, Tribunalul Argeş, Secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte cererea reclamantei, aşa cum a fost precizată, a anulat fişa de evaluare/autoevaluare pentru anul şcolar 2008-2009, întocmită de pârât pe numele reclamantei, prin care s-a stabilit punctajul de 56,5 puncte şi s-a acordat calificativul „nesatisfăcător”, l-a obligat pe pârât să reia procedura de evaluare şi să întocmească o nouă fişă pentru reclamantă, a anulat decizia nr. 11116 din 25 noiembrie 2009 şi a dispus reintegrarea reclamantei în funcţia de director al grădiniţei X. Piteşti, obligarea la plata drepturilor salariale cuvenite pentru această funcţie de la 25 noiembrie 2009 şi până la repunerea în situaţia anterioară, l-a obligat pe pârât să plătească reclamantei 10.000 lei daune morale şi 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Totodată, instanţa a reţinut că reclamanta a fost depunctată disproporţionat la capitolul „resurse financiare şi materiale” şi, în general, că aceasta a făcut dovada faptului că a îndeplinit criteriile de performanţă.
Concluzionând că actul de evaluare a fost întocmit cu mari erori, instanţa a apreciat că se impune refacerea acestuia şi, pe cale de consecinţă, anularea deciziei nr. 11116/2009, cu reintegrarea reclamantei în funcţia de director şi plata drepturilor salariale.
în privinţa daunelor morale, tribunalul a reţinut că, prin actele administrative contestate, reclamantei i-au fost afectate imaginea publică şi prestigiul profesional, aceasta suportând un efect negativ în viaţa ei personală.
împotriva sentinţei a formulat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 3041 C. pr. civ.
Examinând sentinţa prin prisma excepţiei puse în discuţie de instanţă din oficiu, la acest termen de judecată, în raport cu dispoziţiile art. 304, art. 3041 şi art. 306 alin. (2) C. pr. civ., s-a constatat că recursul este fondat.
Astfel, se reţine că, la data de 12 mai 2008, prin decizia nr. 6977, recurentul pârât a numit-o pe reclamantă în funcţia de director la grădiniţa X. Piteşti, cu rezervarea catedrei pe care era titulară. Ulterior, între părţi a intervenit contractul de management educaţional nr. 5885 din 26 mai 2008.
Potrivit art. X din contractul care respectă formularul prevăzut în Anexa 4 la Ordinului M.E.D.C. nr. 3142 din 25 ianuarie 2006, „Litigiile izvorâte din încheierea. executarea, modificarea, încetarea prezentului contract, nerezolvate pe cale amiabilă, sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti de contencios administrativ”.
Potrivit art. IX pct. 4, contractul încetează „dacă, pe perioada mandatului, directorul (…) a obţinut, în urma evaluării anuale sau în urma inspecţiei speciale efectuate de inspectoratul şcolar judeţean (…) ori de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, calificativul «nesatisfăcător»
în speţă, decizia nr. 1116 din 25 noiembrie 2009 prin care reclamanta a fost eliberată din funcţia de director, începând cu data de 26 noiembrie 2009, a fost emisă în baza art. IX pct. 4 sus citat, în urma faptului că reclamanta a primit calificativul „nesatisfăcător” la evaluarea realizată pentru perioada 1 septembrie 2008 – 31 august 2009.
în privinţa evaluării reclamantei ca director sunt aplicabile dispoziţiile art. 52 din Legea nr. 128/1997, valabile şi în cazul evaluării personalului didactic de predare, auxiliar şi, respectiv, de îndrumare şi de control.
în privinţa evaluării personalului din învăţământ, indiferent că este de conducere ori de predare, legea nu instituie o procedură de cenzurare a actelor emise de evaluator în contencios administrativ.
Din economia Legii nr. 128/1997, rezultă că raporturile în care se află personalul didactic sunt raporturi de muncă, iar nu de serviciu, de funcţie publică. De altfel, Legea privind Statutul funcţionarilor publici nr. 188/1999 – art. 6 lit. d) – exclude categoria cadrelor didactice din sfera sa de aplicare.
Personalul didactic, din rândul căruia provine, pe baza de concurs, şi personalul de conducere, îşi desfăşoară activitatea prin încheierea unui contract individual de muncă.
Potrivit art. 146 din Legea nr. 128/1997, în măsura în care nu se dispune altfel prin respectiva lege, personalului didactic i se aplică celelalte dispoziţii din legislaţia muncii.
Contractul de management educaţional este un contract grefat pe contractul de muncă, directorul fiind obligat să respecte dispoziţiile contractului individual de muncă, potrivit art. 115 din Legea nr. 128/1997, sub sancţiunea răspunderii disciplinare.
însă, pentru că Ordinul nr. 3142/2006 dă în mod expres în competenţa specială a instanţelor de contencios administrativ litigiile ce ţin de încheierea, executarea, modificarea, încetarea contractului educaţional, competenţa instanţei respective acoperă strict actele referitoare la ipotezele respective.
Prin urmare, în lipsa unor dispoziţii la fel de exprese ca cele din Ordinul nr. 3142/2006, orice cenzură a actelor emise în privinţa desfăşurării activităţii personalului de conducere revine instanţei de drept comun în materie, respectiv instanţei specializate în litigii de muncă, la fel ca în cazul personalului didactic.
Chiar dacă evaluarea reclamantei din speţă s-a realizat prin prisma funcţiei de director pe care o ocupa, procedura respectivă a fost aceeaşi – obligatorie anual – ca pentru personalul didactic de predare sau auxiliar.
Astfel, cenzurarea fişei de evaluare şi a modului în s-a apreciat că reclamanta a îndeplinit indicatorii de performanţă şi celelalte obiective specifice activităţii sale revine instanţei de dreptul muncii, iar nu celei de contencios administrativ care cenzurează legalitatea actelor emise în baza contractului de management educaţional – cum este în speţă decizia nr. 1116/2009.
Nu se poate susţine că instanţa de contencios administrativ devine competentă să verifice modul de întocmire a fişei de evaluare în temeiul art. 17 C. pr. civ., întrucât în baza acestui text legal intervine prorogarea de competenţă doar în cadrul aceleaşi materii, respectându-se natura litigiului şi competenţa funcţională a instanţei. Or, litigiul ce vizează evaluarea este unul de muncă, deci specific dreptului privat, iar nu celui public, căruia îi aparţine contenciosul administrativ.
Pentru cele expuse, Curtea va admite recursul şi, în temeiul art. 312 alin. (4) C. pr. civ., va casa sentinţa şi va reţine cauza spre rejudecare.
în rejudecare, va dispune pentru cele sus arătate, disjungerea capătul de cerere privind anularea calificativului „nesatisfăcător” şi refacerea acestuia şi trimiterea acestuia spre competentă soluţionare la Tribunalul Argeş, Secţia conflicte de muncă, unde va fi soluţionată în complet constituit inclusiv cu participarea asistenţilor judiciari.
Totodată, având în vedere dependenţa modului de soluţionare a petitelor privind eliberarea din funcţia de director şi consecinţele acesteia, inclusiv daunele morale, în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. pr. civ., Curtea a dispus suspendarea judecării acestora până la soluţionarea irevocabilă a cererii disjunse.
