Calificarea ca persoană impozabilă, şi implicit plătitor de TVA a Consiliului local, pentru activităţile respective
Decizia nr. 2960 din 19noiembrie 2009
I. Prin sentinţa civilă nr. 704 din 24.03.2009, a Tribunalului Maramureş, s-a admis acţiunea promovată de PRIMĂRIA SEINI – Serviciul Comunitar de Utilităţi Publice în contradictoriu pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE MARAMUREŞ şi în consecinţă s-a anulat decizia nr. 57/05.08.2008 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş, precum şi decizia de impunere nr. 881/23.04.2008.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că, prin Decizia nr. 57/05.08.2008 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş a fost respinsă contestaţia formulată de Primăria Seini – Serviciului Comunitar de Utilităţi Publice, contestaţia prin care s-a solicitat anularea deciziei de impunere nr. 881/23.04.2008 pentru suma totală de 201.833 lei, reprezentând taxa pe valoare adăugată de plata stabilită suplimentar cu majorările şi penalităţile de întârziere aferente.
În considerentele deciziei nr. 57/05.08.2008 s-a reţinut că obiectul inspecţiei fiscale l-a reprezentat verificarea soldului sumei negative a de 16.191 lei, solicitată la rambursare conform decontului de taxă pe valoarea adăugată pe luna octombrie 2007, înregistrat la Administraţia Finanţelor Publice Seini sub nr. 3683/23.11.2007.
Organele de inspecţie fiscală au constatat că Serviciul Public de Gospodărire Comunală Seini este plătitor de taxa pe valoare adăugată începând cu data de 01.09.1991, având codul fiscal R2218754.
În perioada verificată Serviciul Public de Gospodărire Comunală Seini a desfăşurat activităţi economice, respectiv furnizarea de utilităţi (apă, canalizare, energie termică) pentru populaţie, instituţii publice şi agenţi economici situaţie în care organele de inspecţie fiscală au
11
constatat că Serviciul Public de Gospodărire Comunală şi Locativă Seini nu a colectat aferentă facturilor emise către Primăria Seini, reprezentând furnizarea de utilităţi (apă, canalizare, energie termică) încălcând astfel prevederile art. 127 alin. 4, 5 şi 6 din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, republicată.
Prin decizia de impunere 881/23.04.2008, emisă în baza raportului de inspecţie fiscală pentru rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adăugată, încheiat în data de
21.04.2008, organele de inspecţie fiscală au stabilit în sarcina Serviciul Public de Gospodărire Comunală şi Locativă Seini obligaţii fiscale suplimentare reprezentând taxa pe valoarea adăugată în sumă de 110.040 lei, precum şi majorări şi penalităţi de întârziere aferente în sumă de 75.602 lei.
S-a concluzionat că, cu toate că Serviciul Public de Gospodărire Comunală şi Locativă Seini se afla în subordinea primarului şi a viceprimarului, aşa cum a fost prevăzut de Regulamentul de organizare, funcţionare şi ordine interioară, desfăşoară activităţi de utilitate publică, respectiv prestări servicii, operaţiuni impozabile ce intră în sfera de aplicarea a taxei pe valoarea adăugată şi nu activităţi de autoritate publică, întrucât autoritatea este organul puterii de stat competent să ia măsuri şi să emită dispoziţii cu caracter obligatoriu.
Întrucât Serviciul Public de Gospodărire Comunală şi Locativă Seini desfăşoară activităţi de utilitate publică şi nu activităţi de autoritate publică, prevederile legale invocate, respectiv art. 127 alin. 4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, republicată, precum şi ale pct. 3.3 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 nu au putut fi reţinute în soluţionarea favorabilă a contestaţiei.
În concluzie, s-a arătat că organele de inspecţie fiscală au stabilit în mod corect taxa pe valoarea adăugată suplimentară în sumă de 126.231 lei, situaţie în care ca urmare a plăţii cu întârziere a obligaţiilor fiscale se vor datora şi majorări şi penalităţi de întârziere.
La data de 20.01.2009 în condiţiile în care concluziile părţilor au fost contradictorii, instanţa a pus în vederea pârâtei să arate în concret care sunt facturile ce trebuiau emise cu TVA, respectiv facturile verificate de organul de control, sens în care se va arăta numărul acestora, data şi ce reprezintă fiecare.
La data de 10.02.2009 pârâta a depus la dosarul cauzei situaţia facturilor emise de Serviciului Comunitar de Utilităţi Publice Seini pentru care nu s-a colectat TVA şi pentru care organele de inspecţie fiscală au procedat la recalcularea taxei pe valoare adăugată, stabilind TVA de plată suplimentar în sumă de 126.231 lei.
Din examinarea comparativă a acestei situaţii depuse de pârâtă şi a copiilor facturilor depuse de reclamantă s-a constatat că facturile avute în vedere de organele de inspecţie fiscală au fost emise pentru colectare deşeu, coşerit, măturat, întreţinut spaţii publice, spaţii verzi, nefiind astfel examinate facturile referitoare la furnizarea de utilităţi (apă, canalizare, energie termică) aşa cum s-a reţinut în decizia contestată şi în întâmpinarea depusă de pârâtă.
De altfel şi în raportul de inspecţie fiscală s-a reţinut că din verificarea efectuată s-a constatat că Serviciului Comunitar de Utilităţi Publice Seini nu a colectat TVA aferentă facturilor emise către Primăria Seini reprezentând furnizarea de utilităţi (apă, canalizare, energie termică) or din cuprinsul înscrisurilor existente la dosar reiese că facturile analizate au vizat alte servicii, respectiv măturat şi întreţinut spaţii publice, întreţinut WC public, întreţinere şi măturat străzi, salubrizare, întreţinere şi reparaţii iluminat public în regie proprie, coşerit, întreţinere şi salubrizare piaţă agroalimentară, piaţa de cereale, oborul de animale,
12
salubrizarea cursurilor văilor de pe raza oraşului Seini, pentru aceste facturi reclamanta recunoscând că nu a calculat TVA.
Având în vedere facturile examinate şi argumentele reclamantei, instanţa a reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 73 din Legea nr. 273/2006 privind administraţia publică locală „Consiliile locale pot înfiinţa şi organiza instituţii şi servicii publice de interes local în principalele domenii de activitate, potrivit specificului şi nevoilor locale…”.
Serviciul Public de Gospodărire Comunală şi Locativă Seini a fost înfiinţat prin „desfiinţarea” Regiei Autonome „SEINGOSP”, în baza Hotărârii Consiliului Local Seini nr. 5 din 07.03.1995.
La art. 3 din Hotărârea 5/1995 a Consiliului Local Seini, se stipulează că „patrimoniul RA Seingosp, se transmite pe bază de protocol, la Consiliul Local oraş Seini” iar la art. 4 apare menţiunea potrivit căreia, acest serviciu (din cadrul Primăriei) „va funcţiona pe baza principiului autogestiunii economico-financiare”, ceea ce înseamnă că, sursele de finanţare sunt combinate: atât de la buget cât şi din veniturile proprii.
Pentru toate lucrările executate de Serviciului Comunitar de Utilităţi Publice Seini au fost angajate resurse bugetare, contul bancar al acestui serviciu fiind identic cu cel al Primăriei.
Serviciul Public de Gospodărire Comunală şi Locativă Seini (SPGCL) a prestat, în contul Primăriei Seini, servicii de natura: întreţinerii spaţiilor publice, a spaţiilor verzi, colectarea de deşeuri, coşerit, măturatul străzilor şi a pieţei, servicii pentru care, Primăria a încasat de la populaţie taxe, instituite prin Hotărâri ale Consiliul Local, care au fost facturate fără aplicare TVA.
Pe raza teritorială a localităţii Seini, nu îşi desfăşoară activitatea alţi operatori economici având ca obiect de activitate executarea de lucrări sau prestarea de servicii de natura acelora care fac obiectul prezentei contestaţii, prin urmare, Serviciul Comunitar de Utilităţi Publice din cadrul Primăriei Seini „… nu creează distorsiuni concurenţiale…”.
Potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. 4 din Legea 571/2003 instituţiile publice, nu sunt persoane impozabile pentru activităţile care sunt desfăşurate în calitate de autorităţi publice, chiar dacă pentru desfăşurarea acestor activităţi se percep cotizaţii, onorarii, redevenţe, taxe sau alte plăţi, cu excepţia acelor activităţi care ar produce distorsiuni concurenţiale dacă instituţiile publice ar fi tratate ca persoane neimpozabile, precum şi a celor prevăzute la alin. 5 şi 6.
Astfel, calitatea de instituţie publică conduce la exonerarea Serviciului Comunitar de Utilităţi Publice Seini ca persoană impozabilă pentru activităţile desfăşurate în condiţiile în care acest serviciu este parte componentă a instituţiei publice Primăria Seini (Hot. 5/1995); nu are personalitate juridică deplină, prin lipsa patrimoniului şi contului bancar independent; serviciile prestate către Primăria Seini de Serviciul Public de Gospodărire Comunală şi Locativă sunt conforme şi cu cerinţele impuse de Codul fiscal, art. 127 alin. 6, ultimul alineat „activităţile … nu creează distorsiuni concurenţiale, nefiind desfăşurate şi de alte persoane impozabile”; plata serviciilor prestate de serviciul specializat a fost suportată din resursele bugetare ale primăriei (ca instituţie tutelară, care a încasat taxele aferente de la populaţie, conform conturilor de execuţie bugetară).
Pentru considerentele sus menţionate şi având în vedere că facturile fiscale examinate de organele de inspecţie fiscală şi în privinţa cărora s-a procedat la recalcularea taxei pe valoare adăugată în sumă de 126.231 lei vizează alte servicii decât furnizare de utilităţi (apă, canalizare,
13
energie termică), acţiunea a fost admisă potrivit dispozitivului, cu consecinţa anulării Deciziei nr. 57/05.08.2008 şi a deciziei de impunere nr. 881/23.04.2008.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş, solicitând ca în temeiul art.3041 şi art.312 alin.1 şi 4 C.pr.civ., admiterea acestuia, casarea sentinţei atacate, rejudecarea cauzei în fond şi pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii formulate şi menţinerea Deciziei nr.57/05.08.2008 emisă de Biroul Soluţionarea Contestaţiilor din cadrul D.G.F.P. Maramureş, a Deciziei de impunere nr.881/2008 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plata în cuantum de 201.833 lei şi a actelor care au stat la baza emiterii acestora.
În motivarea recursului pârâta a arătat că, motivarea instanţei de fond se sprijină pe următoarele argumente:
1. Serviciul Comunitar de utilităţi Publice Seini a prestat către Primăria Seini servicii de natura întreţinerii spatiilor publice, a spatiilor verzi, colectare de deşeuri, coşerit, maturatul străzilor, servicii care au fost facturate fără aplicare TV A.
2. Pe raza teritoriala a localităţii Seini nu îşi desfăşoară activitatea alţi operatori economici având ca obiect de activitate prestarea de servicii de natura celor descrise mai sus, ca urmare, SCUP ” nu creează distorsiuni concurenţiale …” Potrivit dispoziţiilor art. 127 alin 4 în Legea nr. 571/2003, instituţiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activităţile care sunt desfăşurate in calitate de autoritatea publice cu excepţia acelor activităţi care ar produce distorsiuni concurenţiale daca instituţiile publice ar fi tratate ca persoane neimpozabile, precum si a celor prevăzute la alin. 5 si 6.
3 “Astfel, calitatea de instituţie conduce la exonerarea Serviciului comunitar de Utilităţi Publice Seini ca persoana impozabila pentru activităţile desfăşurate in condiţiile in care acest serviciu este parte componenta a instituţiei publice Primăria Seini” … ./”serviciile prestate de SCUP către Primăria Seini sunt conforme si cu cerinţele impuse de art. 127 ” activităţile… nu creează distorsiuni concurenţiale, nefiind desfăşurate si de alte persoane impozabile”.
Cu privire la felul in care instanţa de fond a motivat hotărârea, fără a relua argumentele si motivele pe care le-am prezentat in scris prin întâmpinare in fata acestei instanţe, vom prezenta punctual criticile pe care le aducem hotărârii recurate:
1). Referitor la natura serviciilor prestate de către Serviciul Public de Gospodărire Comunala Seini – actualul SCUP – instanţa de fond retine doar in parte felul activităţilor prestate către Primăria Seini, pe lângă cele reţinute in hotărâre, de fapt, SCUP este in realitate si furnizor de utilităţi ( apa, canalizare, energie termica), inclusiv pentru Primăria Seini. De asemenea, precizam ca facturile pentru care s-a calculat TV A de plata si care au fost analizate de inspectorii de control sunt si facturi pentru utilităţi, toate fiind emise de către Serviciul Public de Gospodărire Comunala Seini către Primăria Seini. Facturile emise de acelaşi serviciu către alte persoane, reprezentând acelaşi tip de servicii, au fost facturate cu TV A. Distincţia pe care am făcut-o insistent, dar care a fost ignorata de
instanţa de fond este ca textele lega le in vigoare – nu deosebesc regimul fiscal si aplicabilitatea TVA in funcţie de cumpărători beneficiar.
2). Referitor definirea noţiunii de ” distorsiune concurenţiala”
Faptul ca pe raza teritoriala a localităţii Seini nu îşi desfăşoară activitatea alţi operatori economici cu acelaşi profil de activitate nu este relevant si nici esenţial in aprecierea existentei sau inexistentei ” distorsiunilor concurenţiale”, de vreme ce, in interpretarea textelor legale
14
incidente, respectiv art. 127 din Legea nr. 5711 2003 rezulta ca este suficienta ipoteza sau prezumţia ca ar produce distorsiuni concurenţiale, formularea actului normativ este: “ar produce distorsiuni concurenţiale”.
“(1) Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfăşoară, de o manieră independentă şi indiferent de loc, activităţi economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activităţi.
(2) In sensul prezentului titlu, activităţile economice cuprind activităţile producătorilor comercianţilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activităţile extractive, agricole şi activităţile profesiilor libere sau asimila te acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate.
(4) Instituţiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activităţile care sunt desfăşurate În calitate de autorităţi publice, chiar dacă pentru desfăşurarea acestor activităţi se percep cotizaţii, onorarii, redevenţe, taxe sau alte plăţi, cu excepţia acelor activităţi care ar produce distorsiuni concurenţiale dacă instituţiile publice ar fi tratate ca persoane neimpozabile, precum şi a celor prevăzute la alin. (5) şi (6).
(6) Instituţiile publice sunt, de asemenea, persoane impozabile pentru următoarele activităţi:
a) telecomunicaţii;
a) telecomunicaţii;
b) furnizarea de apă, gaze, energie electrică energie termică, agent frigorific si altele de aceeaşi natură;
In acelaşi timp, este de reţinut faptul ca in contextul globalizării economice a pieţelor, raportarea instanţei la piaţa operatorilor economici cu un anumit profil de activitate din localitatea Seini este una extrem de limitativa. In cazul concret al activităţilor de natura întreţinerii spatiilor publice, a spatiilor verzi, colectare de deşeuri, coserit, maturatul străzilor acestea sunt activităţi care au fost externalizare de către majoritatea autorităţilor locale, nefiind necesar si obligatoriu un astfel de serviciu in cadrul sau in subordinea primăriilor sau a consiliilor locale. In cazul in care aceste servicii sunt externalizare si prestate de un agent economic, acesta in mod evident este plătitor de TVA indiferent daca beneficiarul serviciilor sau a prestaţiilor sale este persoana fizica, agent economic sau autoritate publica.
In acelaşi sens, precizează ca instanţa de fond a conchis ca nu exista alţi operatori economici având acelaşi domeniu de activitate fără a face verificări in acest sens, in concluzie, acest argument nu se sprijină pe alte probe decât susţinerea reclamantului. In plus consideram ca nu ar fi relevant nici daca s-ar fi prezentat in acest sens probe, de vreme ce prestatorii de astfel de activităţi pot fi înregistraţi cu sediul in alta localitate, acest lucru neîmpiedicându-i sa presteze servicii oriunde in România.
Ca element de practica judiciara, citam din motivarea sentinţei civile nr. 310/2007 pronunţata de Curtea de Apel Cluj in dosar nr. 493/33/2007, hotărâre menţinuta de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie a României in toate căile de atac: “pe de alta parte, nu este lipsit de importanta a defini exact noţiunea de ” distorsiuni concurenţiale” si daca este necesara dovedirea exacta a acestor situaţii sau simpla operare a unor agenţi pe piaţa unor servicii, dintre care unii beneficiază de un tratament fiscal preferenţial din punct de vedere al TVA, astfel încât contravaloarea serviciilor prestate nu sunt grevate de TV A, fata de ceilalţi agenţi economici
15
care sunt obligaţi sa greveze contravaloarea aceloraşi servicii de TVA, este suficienta pentru a fi îndeplinita aceasta condiţie.”
Legislaţia naţionala se completează de la data aderării noastre la Uniunea Europeana cu prevederile de drept comunitar incidente. Ca principiu, norma de drept comunitar chiar prevalează dreptului naţional. In acest sens precizam ca potrivit aquis-ului comunitar: Art. 86 alin. 3 al Tratatului CE. temeiul juridic al politicii comunitare privind Întreprinderile publice este reprezentat de următoarele dispoziţii ale Tratatului CE: articolele 86 si 295 în ceea ce priveşte chestiunile generale referitoare la Întreprinderile publice, alineatele 1 şi 2 ale Art. 31 în ceea ce priveşte drepturile speciale sau exclusive, si articolele 16, 30, 46, 73 si 86 alin. 2 pentru serviciile publice.
În principiu, Tratatul nu prevede un regim special pentru întreprinderile publice: Art. 295 prevede libertatea absoluta a statelor membre În ceea ce priveşte regimul proprietăţii; întreprinderile publice sunt considerate ca orice alta afacere, făcând obiectul regulilor de ne si concurenta, prin Art. 86 alin. 1 cerându-se chiar statelor membre sa nu ia nici o măsura care sa le excepteze de la aceste reguli.
3. Instanţa retine in mod superficial ca: “”Astfel, calitatea de instituţie conduce la exonerarea Serviciului comunitar de Utilităţi Publice Seini ca persoana impozabila pentru activităţile desfăşurate in condiţiile in care acest serviciu este parte componenta a instituţiei publice Primăria Seini”
Simpla apartenenţa la aceasta categorie de persoane juridice nu presupune automat ca persoana nu este plătitoare de TVA si ca este persoana neimpozabila; in acest sens, potrivit art. 2 alin. 4 din HG 598/2002 rezulta: ” Instituţiile publice sunt persoane impozabile pentru:
a) activităţi enumerate in anexa la lege;
b) activităţi prevăzute la art. 2 alin. 4 din lege, care conduc la distorsiuni concurenţiale in situaţia in care instituţiile publice nu ar fi tratate ca persoane impozabile pentru aceste operaţiuni, chiar daca sunt efectuate in calitate de autoritate publica.
c) alte activităţi efectuate in aceleaşi condiţii legale ca si cele aplicabile operatorilor economici, chiar daca sunt prestate in calitate de autoritate publica. “
Din punctul nostru de vedere, apartenenţa la categoria instituţiilor publice sau a celor asimilate acestora nu conduce de la sine la excluderea din categoria de persoane impozabile, fiind aplicabile prevederile art. 127 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Potrivit legislaţiei in vigoare, conform art. 126 alin. 6 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal “Instituţiile publice sunt persoane impozabile pentru activităţile desfăşurate in aceleaşi condiţii lega le ca si cele aplicabile operatorilor economici, chiar daca sunt prestate in calitate de autoritate publica. Dispoziţiile de mai sus se completează cu prev. pct. 3 alin (3) si alin. (4) din HG 44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003: “In situaţia in care instituţiile publice desfăşoară activităţi de natura celor prevăzute de art. 127 alin.
(5) si (6) din Codul fiscal, persoana impozabila poate fi considerata instituţia publica in ansamblul sau, in funcţie de natura activităţii desfăşurate, numai partea din structura organizatorica prin care sunt realizate acele activităţi”.
Instituţiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activităţile desfăşurate in calitate de autorităţi publice. potrivit art. 127 Cod fiscal. Primăria este instituţie publica deoarece desfăşoară activităţi cu caracter social si administrativ si îşi manifesta autoritatea prin dreptul de a dispune masuri sau a emite dispoziţii cu caracter obligatoriu.
16
Potrivit art. 77 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 “Primarul, viceprimarul, secretarul unităţii administrativ-teritoriale şi aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcţională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, oraşului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale”
Serviciul Public de Utilităţi Publice Seini insa, prestează servicii de întreţinere a spatiilor verzi, maturat, coserit si furnizare de utilităţi,acestea fiind activităţi de utilitate publica, si nu activităţi de autoritate publica.
In drept, a invocat prevederile privind Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, Codul procedura civila.
II. Prin întâmpinarea înregistrată la data de 24 sept, 2009, reclamant ORAŞUL SEINI prin CONSILIUL LOCAL AL ORAŞULUI SEINI – pentru SERVICIUL COMUNITAR DE UTILITĂŢI PUBLICE, solicită respingerea ca nefondat al recursului declarat de pârâtă.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate cât şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, Curtea constată următoarele:
Principala problemă de drept care a făcut obiect de analiză în faţa instanţei de fond şi care este reiterată cu pregnanţă în recurs este aceea de a şti dacă intimatul reclamant Serviciul Comunitar de Utilităţi Publice din cadrul Oraşului Seini este sau nu o instituţie publică în sensul prevăzut de dispoziţiile art. 127 din Codul fiscal cu privire la tratamentul juridic în materie de TVA.
Dar, recurenta aduce critici vizând şi calitatea şi acurateţea motivării expuse în sentinţa recurată de către instanţa de fond, aspecte care, deşi reale, se vor asana prin recursul de faţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. 4-6 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal al României:
4) Instituţiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activităţile care sunt desfăşurate în calitate de autorităţi publice, chiar dacă pentru desfăşurarea acestor activităţi se percep cotizaţii, onorarii, redevenţe, taxe sau alte plăţi, cu excepţia acelor activităţi care ar produce distorsiuni concurenţiale dacă instituţiile publice ar fi tratate ca persoane neimpozabile, precum şi a celor prevăzute la alin. (5) şi (6).
(5) Instituţiile publice sunt persoane impozabile pentru activităţile desfăşurate în calitate de autorităţi publice, dar care sunt scutite de taxă, conform art. 141.
(6) Instituţiile publice sunt, de asemenea, persoane impozabile pentru următoarele
activităţi:
b) furnizarea de apă, gaze, energie electrică, energie termică, agent frigorific şi altele de aceeaşi natură;
c) transport de bunuri şi de persoane;
d) servicii prestate în porturi şi aeroporturi;
e) livrarea de bunuri noi, produse pentru vânzare;
f) activitatea târgurilor şi expoziţiilor comerciale;
g) depozitarea;
h) activităţile organismelor de publicitate comercială;
i) activităţile agenţiilor de călătorie;
17
j) activităţile magazinelor pentru personal, cantine, restaurante şi alte localuri
asemănătoare;
k) operaţiunile posturilor publice de radio şi televiziune.
Reglementările legale de drept intern mai sus redate consacră tratamentul în materie de TVA al entităţilor publice. De altfel, legislaţia fiscală materială română a preluat soluţia avansată de Directiva a şasea comunitară, care a instituit în primul rând regula conform căreia instituţiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activităţile care sunt desfăşurate în calitate de autorităţi publice, chiar dacă pentru desfăşurarea acestor activităţi se percep cotizaţii, onorarii, redevenţe, taxe sau alte plăţi.
De la această regulă legea fiscală admite trei importante excepţii, care reflectă tot atâtea situaţii în care instituţiile publice sunt calificate ca persoane impozabile: (1) activităţile care ar produce distorsiuni concurenţiale, dacă instituţiile publice ar fi tratate ca persoane neimpozabile (art. 127 alin. 4 din Codul fiscal, in fine); (2) activităţile expres enumerate de art. 127 alin. 6 din Codul fiscal; (3) activităţile desfăşurate în calitate de autorităţi publice care sunt scutite de TVA potrivit art. 141 din Codul fiscal (operaţiuni scutite fără drept de deducere).
Cu privire la primul aspect privind calificarea instituţiilor publice ca persoane impozabile trebuie avut în vedere că această calificare este excepţională, respectiv prin premisă, instituţia publică nu desfăşoară activităţi exclusiv activităţi de autoritate publică ci desfăşoară şi alte activităţi care generează distorsiuni concurenţiale, dacă aceasta ar fi tratată ca persoană neimpozabilă. Altfel spus, aici este vorba despre activităţi desfăşurate de respectiva instituţie publică similar cu oricare alt agent economic.
Sub acest aspect, Curtea notează că potrivit Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin HG nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, aferente art. 127 (alin. 3), în sensul art. 127 alin. (4) din Codul fiscal, distorsiuni concurenţiale rezultă atunci când aceeaşi activitate este desfăşurată de mai multe persoane, dintre care unele beneficiază de un tratament fiscal preferenţial, astfel încât contravaloarea bunurilor livrate şi/sau a serviciilor prestate de acestea nu este grevată de taxă, faţă de alte persoane care sunt obligate sa greveze cu taxă contravaloarea livrărilor de bunuri şi/sau a prestărilor de servicii efectuate.
În speţă, rezultă că reclamantul Serviciul Public de Gospodărire Comunală Seini desfăşoară activităţi de utilitate publică şi nu activităţi de autoritate publică (HCL nr. 5/7 martie 1995) ( f. 84-85 dos. fond).
Şi este aşa, deoarece chiar dacă acest serviciu se află în subordinea primarului şi a viceprimarului, aşa cum este stipulat în Regulamentul de organizare, funcţionare şi ordine interioară, acesta desfăşoară activităţi de utilitate publică, respectiv prestări servicii către populaţie, alţi agenţi economici sau instituţii publice: apă, canalizare, energie termică (f. 74-81 dos. fond).
Chiar dacă pentru a se reţine aplicabil acest text legal ar fi necesar ca pe teritoriul ori raza de activitate a localităţii să îşi desfăşoare efectiv activitatea şi alţi agenţi economici pentru a se reţine împrejurarea ori situaţia prevăzută expres de lege cu privire la generarea de distorsiuni concurenţiale, aspect pe care de altfel instanţa de fond nu l-a cercetat îndeajuns, Curtea observă că instituţiile publice sunt calificate ca persoane impozabile dacă desfăşoară activităţile explicit prevăzute la art. 127 alin. 6 din Codul fiscal printre care se află expres enumerate la lit. b) activităţile de furnizare de apă, gaze, energie electrică, energie termică, agent frigorific şi altele de aceeaşi natură.
18
Or, este evident că serviciul din cadrul Primăriei Oraşului Seini desfăşoară atari activităţi.
Din acest punct de vedere, relevante sunt şi dispoziţiile de la alin. 4 din Normele metodologice aferente art. 127: În situaţia în care instituţia publică desfăşoară activităţi pentru care este tratată ca persoană impozabilă, instituţia publică este considerată persoană impozabilă numai în legătură cu acele activităţi sau, după caz, cu partea din structura organizatorică prin care sunt realizate acele activităţi.
Astfel fiind, Curtea reţine că doar partea din structura organizatorică a Consiliului Local al comunei Seini, respectiv Serviciul Public de Gospodărire Comunală care desfăşoară activităţile prevăzute la art. 127 alin. 6 lit. b) din Codul fiscal, generează calificarea de persoană impozabilă asupra Oraşului Seini cât priveşte aceste activităţi.
Se poate conchide aşadar că Serviciul Public de Gospodărire Comunală Seini este plătitor de TVA pentru activităţile pe care le desfăşoară şi care intră în sfera de aplicare a TVA ca operaţiuni impozabile (art. 127 alin. 6 din Codul fiscal corelat cu alin. 4 din Nomele metodologice aferente art. 127).
Pe cale de consecinţă, este lipsit de relevanţă dacă beneficiarul acestor servicii ori activităţi prestate sunt persoanele fizice, agenţii economici sau instituţiile publice, legea fiscală nefăcând o distincţie a aplicării regimului TVA în funcţie de calitatea de consumator ori de beneficiar al acestor servicii ci exclusiv în funcţie de calitatea de prestator aşa cum s-a evocat mai sus.
Faţă de cele ce preced, se constată că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit normele legale fiscale incidente în materie, respectiv ale art. 127 alin. 4-6 din Codul fiscal şi a normelor secundare stabilind eronat sub aspectul analizei raportului juridic de drept material fiscal că reclamantul nu este persoană impozabilă sub aspectul plăţii TVA.
Drept urmare, se constată astfel că există dat motivul de recurs prev. la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., sens în care în conformitate cu prevederile art. 218 alin. 2 C.pr.fisc. corelate cu prev. art. 29 şi ale art. 20 alin.3 din Legea contenciosului administrativ se va admite recursul în sensul că în temeiul art. 18 alin. 1 din aceeaşi Lege se va respinge ca neîntemeiată acţiunea de fiscal formulată de reclamantul reclamant ORAŞUL SEINI prin CONSILIUL LOCAL AL ORAŞULUI SEINI – pentru SERVICIUL COMUNITAR DE UTILITĂŢI PUBLICE. (Judecător Liviu Ungur)
