Doar actul bilateral, ce a reunit voinţa a două unităţi administrativ-teritoriale – care potrivit art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, sunt, la nivel local, singurele persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu, titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din raporturile cu alte persoane juridice – poate fi considerat, în atare condiţii, ca fiind actul care a generat o situaţie juridică nouă, în raport cu reclamantele, şi aceea în mod indirect, ţinând cont de faptul că adevăratul act juridic, care a permis unui alt operator de transport decât cel licenţiat să execute curse regulate pe o anumită porţiune de traseu şi, implicit, să preia în folos propriu o parte din beneficiarii prestaţiei de transport, cu efecte economice nefavorabile pentru reclamante, este doar Protocolul pe care localitatea şi regia de transport l-au încheiat.
Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 748/C.A. din 16 decembrie 2010,
Legea nr. 215/2001
