Răsfrângerea măsurilor de persecuţie asupra familiei reclamantului, care i-a urmat de bunici în localitatea în care li s-a stabilit domiciliul obligatoriu
Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr.3174 din 3 decembrie 2010
Prin sentinţa civilă nr. 2227 din data de 18.06.2010 a Tribunalului Cluj s-a admis contestaţia formulată de reclamantul B.I. în contradictoriu cu Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Cluj, s-a anulat decizia nr. 131/2009 a Direcţiei de Muncă şi Protecţie Socială Cluj şi a fost stabilită reclamantului calitatea de beneficiar al Decretului-Lege nr. 118/1990 pentru perioada 01.12.1956 – 01.04.1958.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin decizia nr . 131 din 02.03.2001 a fost respinsă contestaţia petentului B.I., împotriva soluţiei Comisiei pentru aplicare prevederilor Decretului-Lege nr. 118/1990, reţinându-se că părinţii petentului erau majori la data naşterii acestuia, formând astfel o familie distinctă de familia O., a bunicilor materni, şi nu s-a făcut dovada că şi împotriva părinţilor reclamantului s-au luat măsuri cu caracter de persecuţie politică.
Instanţa de fond a constatat, din probatoriul administrat, că măsurile cu caracter de persecuţie politică s-au răsfrânt şi asupra reclamantului, chiar dacă acesta era minor la acea dată.
Din declaraţiile aceloraşi martori, instanţa de fond a reţinut că părinţii reclamantului au fost strămutaţi într-o altă localitate, împreună cu bunicii materni, întreaga familie fiind nevoită să se stabilească obligatoriu în acea localitate, unde au locuit în condiţii grele.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamantul cât şi pârâta.
În recursul reclamantului se solicită modificarea hotărârii atacate, sub aspectul cheltuielilor de judecată, solicitând acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în ciclurile procesuale parcurse, în sumă totală de 1000 lei.
În recursul pârâtei se solicită modificarea hotărârii atacate, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată.(f.2)
În concret, pârâta arată că la data naşterii reclamantului, mama acestuia, avea vârsta de 22 ani, vârstă la care nu se mai poate invoca faptul că ar avea regimul juridic al părinţilor săi, nemaifiind minoră, astfel încât reclamantul nu se mai poate prevala de situaţia bunicilor săi, O.I. şi O.L., asupra cărora, din înscrisuri, rezultă că au fost luate măsuri de persecuţie politică.
Susţine pârâta că reclamantul are posibilitatea de a obţine despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a măsurilor abuzive luate de regimul totalitar instaurat la data de 06.03.1945 asupra familiei O., în calitate de descendent, în conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 221/2009, şi că nu face dovada că este îndreptăţit să beneficieze în nume propriu de drepturile prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990.
Analizând recursurile formulate, prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Curtea reţine următoarele:
În condiţiile art. 1 al.1 lit.e din Decretul-Lege nr. 118/1990, persoanele strămutate din motive politice într-o altă localitate decât cea de domiciliu, beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute în actul normativ menţionat, generate de persecuţia politică suferită.(„a fost strămutată într-o altă localitate.”)
Potrivit art.10 al. 1 din acelaşi act normativ, persecuţia politică poate fi dovedită cu înscrisuri întocmite în perioada persecuţiei sau în lipsa acestor acte, prin intermediul altor probe, reglementate de procedura civilă.(„art. 10-Dovedirea situaţiilor prevăzute la art. 1 se face, de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.”)
Dând curs acestei dispoziţii legale, instanţa de fond a audiat martori prin intermediul cărora a constatat care au fost efectele persecuţiei politice, dovedită cu acte în privinţa bunicilor materni O.I. şi O.L., asupra mamei reclamantului, O.V. şi a soţului acesteia, B.I., tatăl reclamantului.
Au relatat martorii că mama reclamantului împreună cu soţul ei şi-a urmat părinţii în localitatea în care a fost stabilit domiciliul obligatoriu al acestora, situaţie în care măsurile de persecuţie politică s-au răsfrânt asupra tuturor membrilor familiei.
Nu se poate reţine cele susţinute de către pârât în recurs întrucât din declaraţiile martorilor rezultă faptul că plecarea mamei reclamantului din localitatea de domiciliu a fost generată de faptul că părinţii mamei au fost obligaţi să plece, fiica locuind încă cu părinţii ei.
Referitor la recursul reclamantului, Curtea reţine că în condiţiile art. 274 al.1 Cod proc.civ., ca urmare a admiterii acţiunii introductive, este îndreptăţit să beneficieze de restituirea cheltuielilor de judecată efectuate, obligaţie ce trebuia să fie stabilită, în condiţiile textului legal menţionat anterior, în sarcina pârâtei.
În consecinţă, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. se va admite recursul reclamantului şi se va modifica hotărârea atacată în sensul că în temeiul art. 274 Cod proc.civ. pârâta va fi obligată să achite reclamantului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în fazele procesuale anterioare, reprezentând onorariu de avocat.
Se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei recurate. (Judecător Delia Marusciac)
