O.G. nr. 5/2001, art. 1, art. 6, art. 111 C. proc. civ., art. 335, art. 338 C. corn., art. 46
Procedura somaţiei de plată este o procedură specială, necontencioasă, în care se verifică existenta unei creanţe certe, lichide şi exigibile ce izvorăşte dintr-un înscris însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii. Raportat la susţinerile părţilor, debitoarea afirmând că plăţile parţiale invocate de creditoare reprezintă în realitate contravaloarea serviciilor efectiv prestate, instanţa nu poate soluţiona cererea în baza actelor depuse şi a explicaţiilor părţilor, impunându-se administrarea şi a altor probe, în conformitate cu art. 46 C. corn., pentru verificarea modalităţii în care creditoarea şi-a îndeplinit propriile obligaţii.
Trib. Bucureşti, s. a Vl-a com., sent. nr. 4658 din 11 aprilie 2011,
nepublicată
Prin cererea formulată, creditoarea X a chemat în judecată debitoarea Y, solicitând obligarea debitoarei la plata sumei de 569.667,73 lei, reprezentând debit restant conform facturii nr. (…)/03.03.2009, a sumei de 86.644 lei, reprezentând dobânda comercială legală calculată până la data de 06.12.2010, conform prevederilor art. 3 din O.G. nr. 9/2000, precum şi obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judccată.
In motivarea ccrerii s-a arătat că în cursul anului 2007, între debitoarea Y şi X a fost încheiat un contract de presări servicii conform căruia X se obliga să achiziţioneze terenuri agricole în judeţul Buzău pentru debitoare, acesteia revenindu-i obligaţia de a achita contravaloarea facturilor ce reprezenta prestaţiile efectuate.
în data de 03.03.2009, crcditoarca a emis factura fiscală nr. (…)/
03.03.2009, în valoare totală de 739.667,73 lei, comunicată debitoarei.
Deşi factura a fost acceptată la plată şi înregistrată în contabilitatea debitoarei, aceasta a refuzat plata integrală a facturii, limi-tându-se la a cfcctua trei plăţi parţiale, rămânând un debit restant de achitat în sumă de 569.667,73 Ici.
Creanţa a cărei plată creditoarea o solicită, reprezentând debitul restant în sumă de 569.667,73 lei, este certă, caracterul cert al acesteia rezultând din factura fiscală nr. (…)/03.03.2009, acceptată la plată, înregistrată în contabilitatea debitoarei şi achitată parţial.
Creanţa principală în cuantum dc 569.667,73 lei, reprezentând debit restant, este lichidă, deoarece cuantumul acesteia este determinat prin factura nr. (…)/03.03.2009, emisă de creditoare, în valoare totală de 739.667,73 lei, necontestată dc debitoare, din care s-au scăzut cele trei plăţi parţiale efectuate, rezultând astfel debitul restant în sumă de 569.667,73 lei.
In privinţa crcanţei în sumă de 86.664 lei, creditoarea arată că şi aceasta este lichidă, fiind determinată potrivit prevederilor art. 3 din O.G. nr. 9/2000, care prevede „dobânda legală se stabileşte, în materie comercială, la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României”, modul de calcul al acesteia fiind detaliat în anexa 1.
Creanţele sunt exigibile, întrucât în lipsa unor prevederi exprese privind termenul de plată, scadenţa facturii o reprezintă data emiterii acesteia, respectiv 03.03.2009. Tot la acea dată se consideră ca fiind exigibile şi accesoriile debitului principal.
In drept, creditoarea a invocat dispoziţiile O.G. nr. 5/2001.
Debitoarea Y a formulat întâmpinare arătând că, în cauză, creditoarea nu a respectat, anterior promovării prezentei acţiuni, dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ. Astfel, aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţia
de a convoca în scris pretenţiile sale, temeiul lor legal şi actele pe care acestea se sprijină şi nu a fixat o dată pentru conciliere cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de alin. (3).
Debitoarea solicită să se observe că factura fiscală nr. (…) din
03.03.2009, depusă în probaţiune de către creditoare, nu este semnată sau ştampilată în vederea acceptării de către reprezentantul debitoarei. Prin urmare, nu se poate susţine că debitul înscris pe accasta are un caracter cert, din moment ce contractul semnat între părţi nu conţine un preţ fix care să se regăsească pe factura emisă de către prestator. Mai mult, practica judiciară este constantă în sensul respingerii somaţiilor de plată, dacă facturile nu sunt semnate spre acceptare de către debitor.
în al doilea rând, arată debitoarea, creditoarea a facturat o cantitate de 482,96 ha la un preţ unitar de 1287 lei/ha şi a obţinut cuantumul total al facturii de 739.667,73 lei. Nu există niciun document cu care aceasta să probeze faptul că sumele şi cantităţile de pe acest înscris nu sunt stabilite discreţionar. Dacă reclamanta ar fi procurat şi transmis către aceasta 482,96 ha teren, acesta ar fi trebuit să se regăsească atât pe o situaţie de lucrări, cât şi în rapoartele lunare la care avea obligaţia conform art. 3 lit. f) din contract.
Debitoare mai arată că nu înţelege cum a fost stabilit preţul de 1287 lei/ha înscris pe factura nr. (…) din 03.03.2009. Se consideră că stabilirea comisionului ce urma a fi facturat trebuia făcută în mod transparent şi în conformitate cu clauzele contractuale, dacă nu era posibil pe factură, printr-o anexă la acesta.
Procesul-verbal încheiat la data de 17.12.2009 de către inspectorii din cadrul D.G.F.P. Prahova nu poate fi luată în considerare şi nu poate fi folosit mijloc de probă, nefiindu-i opozabil debitoarei. Nu se înţelege exact dacă creditoarea a intenţionat să-l folosească drept un raport de expertiză extrajudiciară contabilă, dar studiindu-1 şi-a putut da seama că a fost cerut de către aceasta. Debitoarea susţine acest lucru întrucât obiectul verificării l-a făcut doar înregistrarea în contabilitatea creditoarei a facturilor emise de către debitoare.
In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 115 C. proc. civ. prin raportare la art. 4 alin. (4) din O.G. nr. 5/2001.
A fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin încheiere de şedinţă, instanţa a respins exccpţia prematuri-tătii ca nefondată.
Verificând materialul probator administrat, Tribunalul a reţinut:
Creditoarea a învestit instanţa cu o cerere de emitere a ordonanţei conţinând somaţia de plată şi a dedus judecăţii un litigiu izvorât din executarea cu întârziere a obligaţiei de plată a facturii fiscale nr. (…)/03.03.2009 emisă în temeiul contractului de prestări servicii încheiat în anul 2007 între debitoare şi novat în data de 17.02.1009.
în raport de dispoziţiile art. 1 din O.G. nr. 5/2001, Tribunalul a reţinut că procedura somaţiei de plată este o procedură specială, necontencioasă, în care se verifică existenta unei creanţe certe, lichide şi exigibile ce izvorăşte dintr-un înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind exccutarca anumitor servicii, lucrări sau oricc alte prestaţii.
Din analiza actului normativ de care crcditoarea a înţeles să se prevaleze rezultă că domeniul de aplicare este limitat la crcanţele certe, lichidc şi exigibile.
Faţă de prevederile legale incidente, s-a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru emiterea somaţiei de plată, întrucât creanţa în sumă de 569.667,73 lei nu are caracter cert, fiind contestată de către debitoare.
Contrar celor susţinute de către creditoare, instanţa constată că factura nr. (…)/03.03.2009 nu a fost acceptată la plată expres, deoarece nu poartă semnătura reprezentantului debitoarei.
Totodată, nu se poate reţine nici o acceptare tacită, în condiţiile în care debitoarea afirmă că plăţile parţiale invocate reprezintă în realitate contravaloarea serviciilor efectiv prestate.
Procesul-verbal încheiat la data de 17.12.2009 dc către inspectorii D.G.F.P. Prahova – Activitatea dc inspecţie fiscală a fost întocmit în urma verificării contabilităţii creditoarei, nefiind însuşit sau recunoscut de debitoare. Acest document atestă înregistrarea facturii în evidenţele creditoarei, nu în cele ale debitoarei.
Prin întâmpinarea depusă în dosarul cauzei, debitoarea a înţeles să conteste executarea serviciilor prestate, iar această contestaţie nu poate fi examinată în prezenta procedură. Astfel, în apărare, faţă de contestaţia depusă, creditoarea a depus o serie de contracte de vânzare-cumpărare din care rezultă că la perfectarea contractelor debitoarea a fost reprezentată de R.D.B., cetăţean danez, în baza unei procuri autentificate. Potrivit contractului de prestări servicii, prestatorul s-a obligat să acţioneze în numele debitoarei pentru identificarea, negocierea şi încheierea achiziţionării unei suprafeţe de teren de 4.000 ha localizate în judeţul Buzău.
Totodată, contestaţia este întemeiată şi sub aspectul respectării dispoziţiilor art. 3 lit. f) din contract, deoarece prestatorul s-a obligat să trimită cel puţin lunar rapoarte către client menţionând stadiul proiectului.
Prin urmare, faţă de contestaţia debitoarei şi cele sus-menţionate, se impune stabilirea condiţiilor şi modalităţilor în care creditoarea şi-a îndeplinit obligaţia de a presta serviciile la care s-a obligat.
Or, în procedura somaţiei de plată este interzis instanţei să analizeze fondul raportului juridic dintre părţi.
Numai din momentul în carc sunt întrunite condiţiile răspunderii civile contractuale, se naşte dreptul subiectiv al creditorului de a pretinde despăgubiri de la debitorul său.
în raport de susţinerile părţilor, din cererea de chemare în judecată, respectiv din întâmpinare, Tribunalul a concluzionat că nu mai poate soluţiona cererea, în conformitate cu art. 6 din O.G. nr. 5/2001, pe baza actelor depuse şi a explicaţiilor părţilor, impunându-se administrarea şi a altor probe, în conformitate cu art. 46 C. com., pentru verificarea modalităţii în care creditoarea şi-a îndeplinit propriile obligaţii.
Conform art. II1 din O.G. nr. 5/2001, prevederile art. 338 C. proc. civ. se aplică în mod corespunzător, iar în art. 338 alin. (2) se prevede că materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială (ca în cazul somaţiei de plată) rămân supuse dispoziţiilor spcciale care se vor întregi cu cclc prevăzute în cuprinsul Cărţii III, dcci cu dispoziţiile prevederii necontencioase.
In art. 335 C. proc. civ. din Cartea III sc prevede că, dacă ccrerea, prin însăşi cuprinsul ci sau prin obiecţiunile ridicatc de persoanele citate sau care intervin, prezintă caractcr contencios, instanţa o va respinge.
Faţă de considerentele expuse, apreciind că cererea a dobândit caracter contencios, Tribunalul a dispus respingerea acesteia.
