Art.2 lit. i) din Legea nr.9/2012
Art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012
Art.5 alin.1 din Legea nr.9/2012
Curtea reţine că prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, s-a abrogat O.U.G. nr.50/2008, însă deşi s-a menţionat că taxa se va numi “taxa pentru emisiile poluante”, s-au avut în vedere criterii de determinare şi un mod de calcul similar cu cel impus de actul normativ anterior, analizat de Curtea de la Luxemburg, în cauza Tatu împotriva României.
Legea nouă a urmărit, tocmai în virtutea jurisprudenţei Tatu, înlăturarea discriminării reţinută de curte, impunând obligaţia de plată a taxei şi cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat şi pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule (art.4 alin.2).
Cum textul menţionat a fost suspendat de la aplicare prin O.U.G. nr.1/2012 până la 1.01.2013, rezultă că în această perioadă nu a mai funcţionat criteriul nediscriminatoriu, reţinut în jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie şi introdus prin art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012, taxa rămânând în continuare discriminatorie, deoarece România nu a îndeplinit criteriile impuse de curte. Pe durata suspendării aplicării dispoziţiilor art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012, considerentele Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din Cauza C-263/10, Nisipeanu, au rămas actuale, fiind menţinut efectul protecţionist pentru vehiculele de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională în defavoarea vehiculelor de ocazie cumpărate din alte state membre, descurajând punerea acestor bunuri în circulaţie, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională.
Însă, după 1 ianuarie 2013, dispoziţiile art.2 lit.i), art.4 alin.2, privind prima transcriere a dreptului de proprietate şi ale art.5 alin.1 au devenit aplicabile, producându-şi efectele, astfel că taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se datorează pentru orice autoturism rulat, indiferent că este achiziţionat din străinătate sau deja înmatriculat în România, cu excepţia celor pentru care deja a fost achitată taxa, ori au fost scutite potrivit legii chiar la momentul primei înmatriculări.
Ca atare, taxa în vigoare la data solicitării înmatriculării fără achitarea acesteia nu este discriminatorie pentru autovehiculele rulate, introduse în ţară din spaţiul european, deoarece pentru autoturisme cu aceleaşi caracteristici se datorează aceeaşi taxă fie la prima înmatriculare, fie, pentru cele care nu au achitat atare taxă la momentul unei înmatriculări anterioare, la următoarea transmitere a dreptului de proprietate.
(Decizia nr. 3646/R-CONT/18 noiembrie 2013)
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeş la data de 6.03.2013 şi precizată ulterior, reclamantul A. V. a chemat în judecată pe pârâtaInstituţia Prefectului Argeş – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Autovehiculelor, solicitând obligarea acesteia ca pe calea ordonanţei preşedinţiale să înmatriculeze autoturismul proprietatea lui marca Suzuki Vitara serie şasiu *** fără plata taxei de emisii poluante, precum şi să-i emită numere provizorii de circulaţie până la rămânere irevocabilă a hotărârii.
La data de 3.04.2013, reclamantul a precizat cererea arătând că înţelege să se judece pe calea dreptului comun.
Prin sentinţa nr.2245/3 aprilie 2013, Tribunalul Argeş a admis acţiunea precizată şi a obligat pe pârâtă să înmatriculeze autoturismul proprietatea reclamantului marca Suzuki Vitala serie şasiu ***, fără plata taxei speciale pentru emisiile poluante, precum şi să emită numere provizorii de circulaţie până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs Instituţia Prefectului Judeţului Argeş solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinţei şi respingerea acţiunii.
În drept, recursul este întemeiat pe dispoziţiile Legii nr.9/2012, prevederile Legii nr.134/2010 privind şi ale Legii nr.554/2004.
În motivare, se susţine că prin Legea nr.9/2012 se stabileşte cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisii poluante, taxă ce constituie la bugetul fondului pentru mediu, obligaţia achitării acestei intervenind cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Se susţine că noua lege nu încalcă dispoziţiile art.90 TCE, taxa nefiind discriminatorie, iar instituţia recurentă nu are abilitare decât să constate existenţa dovezii achitării acestei taxe care se determină ţinând seama de emisiile de noxe şi de dioxid de carbon, scopul acesteia fiind asigurarea protecţiei mediului.
A fost achitată taxa de timbru, aşa cum a fost pus în vedere.
A.V. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
La termenul din 18 noiembrie 2013, Curtea faţă de dispoziţiile art.28 alin.1 din Legea nr.554/2004, reţinând completarea dispoziţiilor Legii contenciosului administrativ cu cele ale Noului Cod de procedură civilă, a constatat îndeplinite condiţiile formale ale recursului, potrivit art.486 NCPC raportat la dispoziţiile Legii nr.146/1997.
Curtea reţine totodată, în temeiul art.22 NCPC, că motivele invocate de Instituţia Prefectului Judeţului Argeş sunt încadrabile în dispoziţiile art.488 alin.1 pct.8 NCPC, respectiv hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, în speţă, Legea nr.9/2012, aplicabilă în raport de data sesizării instanţei, respectiv 6 martie 2013.
Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor invocate, în raport de probatoriul invocat în cauză, de dispoziţiile art.488 alin.1 pct.8 NCPC, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.488 alin.1 pct.8 NCPC, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
De asemenea, potrivit art.20 alin.3 din Legea nr.554/2004, în caz de casare a hotărârii instanţa rejudecă litigiul în fond, cu excepţia cazurilor în care este incidentă trimiterea spre rejudecare.
În discuţie sunt dispoziţiile Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisii poluante, care a abrogat dispoziţiile O.U.G. nr.50/2008 cu scopul de a adapta reglementarea internă la cerinţele jurisprudenţei Curţii de la Luxemburg în materia taxei pe poluare.
În context, Curtea reţine că reclamantul a achiziţionat un autoturism second-hand, iar la 6.03.2013 a solicitat în faţa instanţei, în contradictoriu cu pârâta să procedeze la înmatricularea autoturismului proprietatea sa fără plata taxei pentru emisii poluante.
În acest context faţă de argumentele aduse în cererea de obligare a pârâtei la înmatricularea fără plata taxei pentru emisii poluante, în forma în vigoare la data solicitării acestei înmatriculări, Curtea constată că se impune o prezentare succintă a evoluţiei taxei în materie pentru a analiza în final caracterul discriminatoriu al acesteia şi determinarea descurajării importului autoturismelor de ocazie din alte state membre ale Uniunii Europene.
Taxa a fost reglementată iniţial ca taxă pentru prima înmatriculare prin dispoziţiile art.214 indice Cod fiscal, abrogate ulterior prin prevederile O.U.G. nr.50/2008 instituind taxa pe poluare, modificată prin O.U.G. nr.208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 si OUG nr.117/2009.
Prin Legea nr.9/2012, a fost abrogată O.U.G. nr.50/2008, taxa fiind reintitulată taxă pentru emisii poluante, definită ca suma datorată de către contribuabil pentru emisiile poluante provenite de la autovehiculele din categoriile M1, M2, M3 şi N1, N2, N3, care se înmatriculează în România, nefăcând distincţie între autovehiculele noi şi cele vechi.
A fost instituită totodată şi taxa pentru prima transcriere a dreptului de proprietate, definit ca primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, realizat după intrarea în vigoare a acestei legi, în condiţiile art.11 alin.2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012, a impus plata taxei pentru transcrierea dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat şi pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, conform Legii nr. 571/2003 sau taxa pe poluare pentru autovehicule şi care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Însă, această dispoziţie a fost suspendată de la aplicare până la 1.01.2013, prin O.U.G. nr.1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum şi pentru restituirea taxei achitate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege.
Dispoziţia a reintrat în fondul legislativ activ la 1.01.2013, fiind aplicată până la data 15.03.2013, când a intrat în vigoare O.U.G. nr.9/2013, care a dispus abrogarea Legii nr.9/2012, instituind timbrul de mediu pentru autovehicule, reprezentând suma datorată de către contribuabil pentru emisiile provenite de la autovehiculele din categoriile M1, M2, M3 şi N1, N2, N3.
Această taxă se achită în condiţiile art.4 din O.U.G. nr.9/2013: a) cu ocazia înscrierii în evidenţele autorităţii competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România şi atribuirea unui certificat de înmatriculare şi a numărului de înmatriculare; b) la reintroducerea în parcul auto naţional a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto naţional, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7; c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat şi pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării; d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situaţia autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanţe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Prin urmare, timbrul pentru mediu este perceput pentru toate autoturismele independent de provenienţa acestora, fie la prima înmatriculare în România, fie la reînmatriculare, atunci când autoturismul a fost anterior înstrăinat, fără ca taxa aferentă să fi fost achitată, ori datorită faptului că instanţa a dispus restituirea sau înmatricularea fără plata taxei.
În acest context, se reţine că potrivit art. 148 din Constituţie ca urmare a aderării la Uniunea Europeană prevederile tratatelor constitutive ale UE precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar Parlamentul, Preşedintele, Guvernul şi Autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării.
Conform Legii nr.157/2005 de ratificare a Tratatului, statul român şi-a asumat obligaţia de a respecta dispoziţiile din tratatele originare ale Comunităţii.
Art.110 TFUE (fost art.90 TCE) prevede că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naţionale similare.
Textul interzice a directă, respectiv tratarea inegală a autoturismelor naţionale şi a celor care provin dintr-un alt stat membru, dreptul intern (O.U.G. nr.50/2008, Legea nr.9/2012 şi O.U.G. nr.9/2013) respectând această cerinţă deoarece nu face vreo deosebire între vehicule nici în funcţie de provenienţa lor, nici raportat la proprietarii acestor vehicule, la cetăţenia sau naţionalitatea lor, fiind datorată independent de cetăţenia sau naţionalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs şi de faptul că vehiculul a fost cumpărat pe piaţa naţională sau importat.
Potrivit jurisprudenţei CJUE, chiar dacă nu sunt întrunite condiţiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu, datorită efectelor sale. Astfel, un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.110 TFUE (fost art.90 din Tratatul CEE), trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naţionale şi să nu producă în niciun caz efecte discriminatorii.
Textul art.110 TFUE (fost art.90 din Tratatul C.E) se referă la produsele provenind din alte state membre şi supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naţionale similare.
Curtea de Justiţie de la Luxemburg s-a pronunţat în cauza Tatu împotriva României, din data de 7 aprilie 2011, reţinând că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispoziţiile art.110 din TFUE, în condiţiile în care discriminează autovehiculele introduse în ţară faţă de cele aflate deja pe piaţa naţională, care nu au fost supuse taxei pe poluare. Art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie, în statul membru menţionat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională. O.U.G. nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării şi punerii în circulaţie în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii).
Se constată că argumentele instanţei europene, care au determinat concluzia Curţii, nu ţin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare şi conforme dreptului european (Paragraf 47 din cauza 402/09), dar s-a reţinut efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ulterior, la data de 7 iulie 2011, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat şi în cauza C-263/10, Nisipeanu, asupra interpretării art. 110 TFUE din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curţii de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare. Curtea a reluat considerentele expuse în hotărârea în cauza C-402/09 Tatu, reţinând că modificările succesive aduse O.U.G. nr.50/2008 prin O.U.G. nr.208/2008, O.U.G. nr.218/2008, O.U.G. nr.7/2009 si O.U.G. nr.117/2009 menţin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre şi care se caracterizează printr-o uzură şi o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piaţa naţională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiţii în care reglementarea menţionată are ca efect descurajarea importării şi punerii în circulaţie în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Competenţa statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicţia de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naţionale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producţia naţională.
Curtea a reamintit că obiectivul protecţiei mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naţionale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabilă oricărui vehicul pus în circulaţie în România, art.110 TFUE fiind interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa pe poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după intrarea in vigoare a O.U.G. nr.50/2008, deşi nediscriminatorie, creează un efect protecţionist pe piaţă, descurajând importul de maşini de ocazie fără a descuraja în egală măsură şi cumpărarea de maşini de ocazie existente pe piaţa naţională anterior O.U.G. nr.50/2008.
Curtea reţine că prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, s-a abrogat O.U.G. nr.50/2008, însă deşi s-a menţionat că taxa se va numi “taxa pentru emisiile poluante”, s-au avut în vedere criterii de determinare şi un mod de calcul similar cu cel impus de actul normativ anterior, analizat de Curtea de la Luxemburg, în cauza Tatu împotriva României.
Legea nouă a urmărit, tocmai în virtutea jurisprudenţei Tatu, înlăturarea discriminării reţinută de curte, impunând obligaţia de plată a taxei şi cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat şi pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule (art.4 alin.2).
Cum textul menţionat a fost suspendat de la aplicare prin O.U.G. nr.1/2012 până la 1.01.2013, rezultă că în această perioadă nu a mai funcţionat criteriul nediscriminatoriu, reţinut în jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie şi introdus prin art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012, taxa rămânând în continuare discriminatorie, deoarece România nu a îndeplinit criteriile impuse de curte. Pe durata suspendării aplicării dispoziţiilor art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012, considerentele Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din Cauza C-263/10, Nisipeanu, au rămas actuale, fiind menţinut efectul protecţionist pentru vehiculele de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională în defavoarea vehiculelor de ocazie cumpărate din alte state membre, descurajând punerea acestor bunuri în circulaţie, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională.
Însă, după 1 ianuarie 2013, dispoziţiile art.2 lit.i), art.4 alin.2, privind prima transcriere a dreptului de proprietate şi ale art.5 alin.1 au devenit aplicabile, producându-şi efectele, astfel că taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se datorează pentru orice autoturism rulat, indiferent că este achiziţionat din străinătate sau deja înmatriculat în România, cu excepţia celor pentru care deja a fost achitată taxa, ori au fost scutite potrivit legii chiar la momentul primei înmatriculări.
Ca atare, taxa în vigoare la data solicitării înmatriculării fără achitarea acesteia nu este discriminatorie pentru autovehiculele rulate, introduse în ţară din spaţiul european, deoarece pentru autoturisme cu aceleaşi caracteristici se datorează aceeaşi taxă fie la prima înmatriculare, fie, pentru cele care nu au achitat atare taxă la momentul unei înmatriculări anterioare, la următoarea transmitere a dreptului de proprietate.
Faţă de cele expuse, instanţa a constatat că refuzul de înmatriculare fără plata taxei pentru emisii poluante este justificat, astfel că în temeiul art.488 alin.1 pct.8 raportat la art.496 alin.2, art. 498 NCPC şi art.20 din Legea nr.554/2004, Curtea a admis recursul, a casat sentinţa atacată şi a respins cererea.
