O.U.G. nr. 195/2002, art. 102 alin. (1) pct. 16 H.G. nr. 1391/2006, art. 165 alin. (1) lit. g)
Potrivit art. 165 alin. (1) lit. g) din H.G. nr. 1391/2006, conducătorul vehiculului cu tracţiune animală este obligat, de la lăsarea serii până în zorii zilei sau atunci când vizibilitatea este redusă, să nu circule pe drumurile publice fără a purta îmbrăcăminte cu elemente fluorescent-reflectorizante şi fără ca vehiculul să aibă în partea din faţă un dispozitiv cu lumină albă sau galbenă, iar în partea din spate un dispozitiv cu lumină roşie, amplasate pe partea laterală stângă. La rândul său, art. 102 alin. (1) pct. 16 din O.U.G. nr. 195/2002 prevede că nerespectarea obligaţiilor ce revin conducătorilor de vehicule cu tracţiune animală constituie contraventie.
Circulând la lăsarea serii fără a purta semnele distinctive prevăzute de lege, atât el, cât şi atelajul pe care îl conducea, conducătorul de vehicul cu tracţiune animală săvârşeşte fapta prevăzută de dispoziţiile mai sus menţionate.
Judecătoria Miercurea Ciuc, sent. civ. nr. 55 din 16 ianuarie 2009
Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Miercurea Ciuc la data de 15 februarie 2008, petentul T.I. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria PCA nr. 2014556 din 15 ianuarie 2008, iar în subsidiar înlocuirea amenzii contravenţionale cu sancţiunea „avertismentului’’. In susţinerea acţiunii, în esenţă, petentul a criticat temeinicia constatării făcute de agentul instrumentator, arătând că nu a săvârşit contravenţia pentru care i s-a aplicat sancţiunea, întrucât a circulat la lumina zilei şi nu era necesară amplasarea unui dispozitiv luminos. Totodată, prin precizările făcute la data de 9 mai 2008, petentul a învederat că fapta a fost constatată la data de 17 ianuarie 2008, iar procesul-verbal a fost întocmit retroactiv la data de 15 ianuarie 2008. In fine, petentul a criticat menţionarea numitei P.E. ca martor asistent, susţinând că aceasta nu figurează în evidenţa primăriei şi că persoana şi semnătura sa ar fi fictive. Plângerea nu a fost întemeiată în drept.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii şi menţinerea procesului-verbal. In motivarea celor solicitate
prin întâmpinare, s-a arătat că, la data de 14 ianuarie 2008, orele 17,30, petentul a circulat cu un atelaj hipo fără a purta îmbrăcăminte fluorescent-reflectorizantă şi lără ca vehiculul cu tracţiune animală să aibă la partea din spate un dispozitiv cu lumină roşie amplasat în partea laterală stânga. Ca argument de text au fost invocate prevederile art. 165 alin. (1) lit. g) din H.G. nr. 1391/2006 şi cele ale art. 102 alin. (1) pct. 16 din O.U.G. nr. 195/2002. în drept au fost invocate prevederile art. 115-118 C. proc. civ., precum şi dispoziţiile O.G. nr. 2/2001.
Analizând coroborat actele dosarului, instanţa a reţinut următoarele: la data de 15 ianuarie 2008, petentul T.I. a fost sancţionat contravenţional prin procesul-verbal seria PCA nr. 2014556 cu amendă în cuantum de 450 lei, reţinându-se în sarcina sa că, la data de 14 ianuarie 2008, orele 17,30, a circulat la lăsarea serii fără a purta îmbrăcăminte fluorescent-reflectorizantă şi fără ca vehiculul cu tracţiune animală pe care îl conducea să aibă amplasat un dispozitiv cu lumină albă sau galbenă pe partea laterală stânga. Pe cale de consecinţă, fapta a fost încadrată, din punct de vedere juridic, în prevederile art. 165 alin. (1) lit. g) din H.G. nr. 1391/2006 şi sancţionată potrivit art. 102 alin. (1) pct. 16 din O.U.G. nr. 195/2002.
Verificând legalitatea procesului-verbal prin prisma dispoziţiilor art. 16, art. 17 şi art. 19 din O.G. nr. 2/2001 şi observând motivele de nelegalitate invocate de petent, instanţa a apreciat că se impun câteva precizări. La termenul din 9 mai 2008, instanţa a stabilit, prin chestionarea petentului, că sancţiunea contravenţională a fost aplicată în urma comiterii unei presupuse fapte contravenţionale în data de 14 ianuarie 2008, după-amiaza, când petentul, care circula cu atelajul tras de cai, se deplasa împreună cu fiul său şi cu un vecin, fiecare dintre aceştia din urmă aflându-se la conducerea unui atelaj diferit. Aceeaşi situaţie de fapt este consemnată şi în procesul-verbal atacat. Prin urmare, susţinerile petentului, potrivit cărora constatarea s-ar fi iăcut pe data de 17 ianuarie 2008, nu au putut fi primite ca întemeiate.
In ceea ce priveşte temeinicia procesului-verbal contestat, instanţa a apreciat necesar să facă anumite precizări. Astfel, criticile petentului nu au vizat existenţa sau inexistenţa faptei de a circula cu vehiculul cu tracţiune animală fără ca acesta să fie dotat cu mijloacele de semnalizare necesare pe timp de noapte. Dimpotrivă, petentul a admis că vehiculul cu care se deplasa nu avea astfel de elemente, însă a susţinut că prezenţa lor nu era necesară, întrucât la ora la care a circulat afară era încă ziuă, datele reţinute din acest punct de vedere de către agentul constatator fiind incorecte. Pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, a fost administrată proba testimonială, fiind ascultaţi doi martori, unul propus chiar de petent, iar celălalt încuviinţat din oficiu. în legătură cu declaraţia martorului K.E.J., propus de petent, cu privire la ora la care a circulat petentul cu căruţa pe drumul public şi cu privire la împrejurarea dacă afară era ziuă ori noapte, instanţa a apreciat că există dubii extrem de serioase cu privire la obiectivitatea şi sinceritatea persoanei audiate în această calitate. Aşa cum rezultă chiar din declaraţia sa, în după-amiaza respectivă martorul se întorcea împreună cu petentul şi cu fiul acestuia de la câmp, fiecare dintre cele trei persoane conducând o căruţă. Mai mult decât atât, martorul K.E.J. a fost el însuşi sancţionat cu „avertisment”, cu aceeaşi ocazie, întrucât nu avea stopuri pe căruţă. Prin urmare, este evident interesul pe care acest martor îl are în legătură cu cauza dedusă judecăţii, aspectele relatate de el fiind incerte şi discutabile.
Pe de altă parte, nu aceeaşi soluţie se impune a fi adoptată de instanţă fată de declaraţia martorei P.E. Aceasta a avut calitatea de martor asistent în procesul-verbal contestat, fiind independentă de ambele părţi implicate în litigiu. Observaţiile pe care le-a făcut sunt rodul constatării cu propriile simţuri, ea fiind oprită în trafic de către organele de poliţie chiar cu ocazia controlului efectuat asupra petentului. Pe cale de consecinţă, nu există motive pentru înlăturarea acestei declaraţii, ea fiind menţinută şi luată în considerare în deliberări. Plecând de la aceste remarci, instanţa a apreciat că procesul-verbal este legal şi temeinic, faptele reţinute de agentul constatator fiind confirmate de probele administrate. Este indiscutabil că vehiculul cu tracţiune animală condus de petent nu era dotat cu mijloacele de semnalizare cerute de lege pentru circulaţia pe timp de noapte, iar petentul nu purta nici el îmbrăcăminte cu elemente fluorescent-reflectorizante. Mai mult decât atât, cele arătate de martora P.E. confirmă că fapta a fost săvârşită în amurg, la lăsarea serii, când vizibilitatea nu mai era la fel de bună precum pe timpul zilei. Deşi martora nu şi-a amintit ora exactă la care a fost oprită şi la care a văzut trase pe marginea drumului cele trei căruţe, această împrejurare nu are nicio semnificaţie din punct de vedere juridic. Ceea ce trebuia stabilit, în raport de specificul contravenţiei reţinute, este dacă petentul a circulat ziua, noaptea sau la lăsarea serii. Or, martora P.E. a învederat instanţei că a fost oprită în amurgul zilei, atunci când se îngâna ziua cu noaptea şi avea farurile maşinii aprinse, întrucât deja era nevoie de lumina lor pentru o mai bună vizibilitate pe şosea.
In drept, s-a constatat că încadrarea juridică dată faptei a fost şi ea corectă. Potrivit art. 165 alin. (1) lit. g) din H.G. nr. 1391/2006, „conducătorul vehiculului cu tracţiune animală este obligat: (…) g) de la lăsarea serii până în zorii zilei sau atunci când vizibilitatea este redusă să nu circule pe drumurile publice fără a purta îmbrăcăminte cu elemente fluorescent-reflectorizante şi fără ca vehiculul să aibă în partea din faţă un dispozitiv cu lumină albă sau galbenă, iar în partea din spate un dispozitiv cu lumină roşie, amplasate pe partea laterală stângă”. La rândul său, art. 102 alin. (1) pct. 16 din O.U.G. nr. 195/2002 stipulează: „Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni următoarele fapte săvârşite de persoane fizice: (…) 16. nerespectarea obligaţiilor ce revin conducătorilor de vehicule cu tracţiune animală”.
Totodată, instanţa a apreciat că sancţiunea contravenţională este corect aplicată, atât sub aspectul legalităţii sale, cât şi sub aspectul oportunităţii, agentul constatator procedând în limitele prescrise de
lege. In cazul concret, înlocuirea amenzii contravenţionale cu „avertisment” nu este justificată, ţinând cont atât de pericolul social abstract al faptei, cât mai ales de pericolul social concret al acesteia. Este de notorietate că accesul vehiculelor cu tracţiune animală pe drumurile naţionale, fără ca acestea să fie semnalizate pe timp de noapte, creează un risc însemnat pentru siguranţa traficului rutier.
Faţă de toate considerentele expuse mai sus, instanţa a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul T.I. împotriva proce-sului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria PCA nr. 2014556 din 15 ianuarie 2008 şi în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Harghita, menţinând actul atacat.
