Cerere patrimonială. Cerere reconvenţională pentru stabilirea de servituţi legale de trecere şi a unui drept de uz, toate cu titlu gratuit, pe terenul proprietatea reclamanţilor. Litigiu de competenţa judecătoriei, iar nu a tribunalului
Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, sentinţa nr. 722 din 19 octombrie 2012
Prin sentinţa civilă nr.10622 din 16 mai 2012 a Judecătoriei Cluj-Napoca s-a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de instanţă din oficiu.
S-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de petentul M.R., în contradictoriu cu S.C. FFEE „ELECTRICA FURNIZARE TRANSILVANIA NORD” S.A. – AFEE CLUJ, în favoarea Tribunalului Cluj-Napoca, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că problema care se ridică în speţă ţine atât de delimitarea domeniului public al statului, cât şi de constatarea sau stabilirea unor drepturi de uz şi a unor servituţi de utilitate publică şi, prin urmare, competenţa de a judeca acest litigiu aparţine instanţei de contencios administrativ.
Tribunalul Cluj prin sentinţa civilă nr.8681 din 31 august 2012, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Cluj, invocată de reclamant.
A declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanţii M.R., M.R.V. şi M.S. în contradictoriu cu pârâta S.C. FDEE „Electrica Distribuţie Transilvania Nord” S.A., având ca obiect pretenţii, în favoarea JUDECĂTORIEI CLUJ-NAPOCA.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Curţii de Apel Cluj în vederea soluţionării conflictului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că prin cererea introductivă nu se pretinde vreun drept de proprietate asupra reţelei de transport al energiei electrice (care aparţine domeniului public conform pct.I poz. 14 din Anexa la Legea nr. 213/1998) iar prin cererea reconvenţională nu se formulează o acţiune în revendicare a terenului şi de aceea nu se impune o delimitare a domeniului public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale în sensul art. 23 din Legea nr. 213/1998.
Deliberând Curtea reţine următoarele:
Obiectul cereri de chemare în judecată îl reprezintă obligarea pârâtei S.C. FDEE „Electrica Distribuţie Transilvania Nord” S.A. la plata unei sume lunare de bani cu titlu de preţ de ocupare şi exploatare a terenului reclamanţilor, fiind deci vorba despre o cerere patrimonială, evaluabilă în bani.
Prin cererea reconvenţională formulată în cauză, pârâta a solicitat stabilirea de servituţi legale de trecere şi a unui drept de uz, toate cu titlu gratuit, pe terenul proprietatea reclamanţilor şi înscrierea acestor drepturi în cartea funciară.
În motivarea necompetenţei materiale a judecătoriei, s-a apreciat că soluţionarea acestor cereri implică delimitarea domeniului public al statului şi respectiv constatarea sau stabilirea unor drepturi de utilitate publică în favoarea Statului, aspecte care atrag competenţa instanţelor de contencios administrativ.
Referitor la aceste argumente, tribunalul a constatat , în mod corect, că prin cererea introductivă nu se pretinde vreun drept de proprietate asupra reţelei de transport al energiei electrice (care aparţine domeniului public conform pct.I poz. 14 din Anexa la Legea nr. 213/1998), iar prin cererea reconvenţională nu se formulează o acţiune în revendicare a terenului .
Prin întâmpinarea formulată, pârâta S.C. FDEE „Electrica Distribuţie Transilvania Nord” S.A. se prevalează de drepturile de uz, servitute şi de acces prevăzute de Legea nr. 13/2007, fără a contesta în vreun fel dreptul de proprietate privată al reclamanţilor asupra terenului pe care este amplasat stâlpul.
De asemenea, drepturile invocate de pârâtă, prin cererea reconvenţională, constituie dezmembrăminte ale dreptului de proprietate privată ale reclamanţilor, iar nu dezmembrăminte ale unui drept de proprietate publică.
Prin efectul admiterii cererii incidentale nu Statul sau unitatea administrativ teritorială ar fi limitată în deplinul exerciţiu al dreptului de proprietate, ci reclamanţii .
Pe de altă parte, art. 16 din Legea nr. 13/2007 prevede în mod expres că drepturile de uz, servitute şi de acces se stabilesc în favoarea titularilor autorizaţiilor de înfiinţare şi a titularilor licenţelor, deci se constituie în mod direct în favoarea concesionarilor, iar nu în favoarea statului ,în calitatea sa de concedent.
Pentru aceste considerente, Curtea stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca. (Judecător Simona Al Hajjar)
