Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr.2414 din 15 octombrie 2010
Prin sentinţa civilă nr. 1686 din 07.05.2010 a Tribunalului Cluj, s-a respins excepţia de nelegalitate a art. I, II şi V din HCL nr.492/2001 şi art. V al HCL nr. 297/2008, acte administrative emise de către pârâtul Consiliul local al mun. Cluj-Napoca.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a apreciat că excepţia invocată este neîntemeiată, deoarece actele normative superioare, respectiv, OUG nr. 195/2002 şi Regulamentul de aplicare a acestui act normativ se suprapun peste actele administrative a căror nelegalitate se solicită a fi constatată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe sau, în subsidiar, modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În condiţiile art. 3041 C.pr.civ., instanţa a solicitat reprezentantului recurentei unele explicaţii referitoare la modalitatea în care a fost investită instanţa de fond cu soluţionarea prezentei excepţii de nelegalitate, explicaţii consemnate în practicaua prezentei hotărâri,
Referitor la recursul formulat, pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acestuia.
Din actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la 27.03.2009 în dosarul nr. 5348/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca, reclamanta B.A.F. a solicitat anularea procesului verbal nr. 7349/485 din 26.03.2009 încheiat de un agent constatator din cadrul Primăriei mun. Cluj-Napoca, precum şi anularea procesului verbal de imobilizare nr. 4275 din 26.03.2009 întocmit de către acelaşi agent.
În finalul acţiuni introductive, reclamanta solicită instanţei de judecată „să constate nulitatea de drept a actului normativ în baza căruia au fost luate aceste măsuri (HCL 297/2008 şi HCL 271/1997, modificată prin HCL 492/2001), tocmai pentru motivele arătate mai sus (art. 2 alin 5 din OG nr. 2/2001)”.
Prin încheierea din şedinţa publică din 18.05.2009 instanţa investită cu soluţionarea plângerii contravenţionale a dispus disjungerea petitului prin care se solicită constatarea nulităţii de drept a actelor administrative atacate şi înregistrarea acestei cereri într-un alt dosar, iar până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare, dispune suspendarea soluţionării plângerii contravenţionale.
Petitul disjuns a fost înregistrat la Judecătoria Cluj-Napoca şi a fost declinat în favoarea Tribunalului Cluj, prin sentinţa civilă nr. 7770 din 25 mai 2009.
Rezultă cu claritate din cuprinsul încheierii din şedinţa publică din 18.05.2009 precum şi din conţinutul sentinţei de declinare că instanţa de fond a disjuns un capăt de cerere având ca obiect anularea actelor administrative, pe care le-a trimis mai apoi în considerarea dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit.d C.pr.civ. Tribunalului Cluj, ca instanţă competentă în materia contenciosului administrativ.
Tribunalul Cluj a fost investit astfel cu o acţiune directă în anularea unor acte administrative, întemeiată pe dispoziţiile art. 1 alin 1 din Legea nr. 554/2004 şi nu cu o excepţie de nelegalitate reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Transformarea petitului devenit astfel principal de anulare a unui act administrativ într-o excepţie de nelegalitate a acestui act a avut loc în mod nepermis pe parcursul soluţionării acţiunii în faţa Tribunalului Cluj.
În precizările depuse de reclamantă pentru termenul din 26.06.2009, aceasta se referă în mod direct la o excepţie de nelegalitate, deşi Tribunalul nu a fost investit în mod legal cu o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Curtea are în vedere în principal conţinutul încheierii de şedinţă din data de
18.05.2009, în care instanţa nu a avut în vedere o excepţie de nelegalitate, ci o cerere directă de anulare a actelor administrative, în privinţa căreia a constatat că aparţine unei alte instanţe competenţa materială de soluţionare.
Art. 4 din Legea nr. 554/2004 impune instanţei investite cu o cerere de chemare în judecată în care este invocată pe cale incidentală nelegalitatea unui act administrativ unilateral să analizeze în primul rând legătura dintre actul administrativ şi litigiul cu care a fost investită şi doar mai apoi, fără să dispună disjungerea, să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă. Disjungerea presupune soluţionarea cu caracter irevocabil a unui capăt de cerere într-un alt dosar separat de dosarul iniţial, motivat de faptul că din considerente procedurale nu se poate dispune soluţionarea împreună a acelor cereri.
Capătul de cerere disjuns nu se mai întoarce niciodată în dosarul din care a fost disjuns, decât numai în situaţia în care s-ar dispune aceasta în căile de atac.
Procedura reglementată de art. 4 impune instanţei în faţa căreia s-a ridicat excepţia de nelegalitate să suspende cauza şi să aştepte soluţionarea excepţiei, urmând ca mai apoi soluţia asupra fondului să fie dată în urma revenirii în dosar a soluţiei dată cu prilejul soluţionării excepţiei de nelegalitate.
În acest sens, dispune art. 4 alin 4 din Legea nr. 554/2004.
În consecinţă, în temeiul art. 304 pct. 5 C.pr.civ., precum şi în considerarea dispoziţiilor art. 3041 C.pr.civ., se va admite recursul formulat, se va casa hotărârea recurată, urmând a se trimite cauza în vederea soluţionării ca o acţiune directă în contencios administrativ întemeiată pe dispoziţiile art. 1 alin 1 din Legea nr. 554/2004, Tribunalului Cluj. (Judecător Delia Marusciac)
