Înainte de a stabili îndreptăţirea sau nu a reclamanţilor la beneficiul dispoziţiilor Legii nr. 193/2007, urmează să se observe dacă aceştia şi-au formulat pretenţiile în termenul prevăzut de lege.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 290/2003, persoanele îndreptăţite la despăgubiri în condiţiile acestui act normativ, trebuie să formuleze cererile până la 1 mai 2007, iar potrivit art. II din Legea nr. 193/2007 (lege intrată în vigoare la data de 28 iunie 2007), pretenţiile întemeiate pe acest din urmă act normativ trebuie formulate într-un termen de 60 de zile de la data intrării sale în vigoare.
Aşadar, în măsura în care reclamanţii pretindeau că beneficiază şi au dreptul la diferenţele recunoscute de Legea nr. 193/2007, erau datori să formuleze cererea până la 27 august 2007, dată în raport de care solicitarea acestora apare ca fiind tardivă.
Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 383 din 16 februarie 2011
Prin acțiunea înregistrată la data de 2 iunie 2010, reclamanții D.G. și D.I. a chemat în judecată pe pârâții Comisia Județeană Vâlcea pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, solicitând anularea Hotărârii nr. 87/4 noiembrie 2008 și a Deciziei nr. 757/29 aprilie 2010, acte administrative prin care reclamanților le-a fost respinsă cererea de despăgubiri nr. 13596/29 iulie 2008.
în motivare, s-a arătat că în condițiile Legii nr. 290/2003, reclamanții au solicitat despăgubiri la 3 august 2004, pentru imobilele deținute de autorii lor în Basarabia, imobile printre care și 36 ha. teren pășune, cerere ce le-a fost admisă parțial, prin Hotărârea nr. 49/17 martie 2006. Prin Hotărârea nr. 81/12 octombrie 2007, s-au acordat și despăgubiri în completare.
La data de 29 iulie 2008, reclamanții au solicitat despăgubiri pentru restul de teren de până la 100 ha. de care autorii au fost deposedați, cerere respinsă prin Hotărârea nr. 87/4 noiembrie 2008, susținându-se în mod greșit că trebuie atacată Hotărârea nr. 81/2007, ceea ce nu era posibil, întrucât Legea nr. 193/2007, a fost promulgată după emiterea actului administrativ.
Prin sentința nr. 1992/CAF/2010, Tribunalul Vâlcea a respins cererea, reținând că Hotărârea nr. 87/2008 a fost emisă cu respectarea Legii nr. 290/2003, iar Legea nr. 193/2007 nu a modificat limita la 100 ha. în ceea ce privește măsurile reparatorii, ci doar constituirea și reconstituirea dreptului de proprietate. Legea nr. 193/2007, nu a modificat Legea nr. 290/2003, așa încât în mod corect cererea reclamanților a fost respinsă.
împotriva acestei sentințe, au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru motive încadrabile în dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.proc.civ.
Examinând criticile formulate, s-a constat că ele sunt nefondate.
Astfel, respingând acțiunea, tribunalul a făcut trimitere la Decizia nr. 757/2010, decizie prin care pârâta A.N.R.P. a respins ca tardivă cererea formulată de reclamanți la 29 iulie 2008, raportându-se la Hotărârea nr. 81/2007. Această soluție a organului administrativ a fost avută în vedere de către tribunal, în motivarea hotărârii, motivare care însă a privit fondul cauzei, fără ca prin aceasta să se producă o vătămare în patrimoniul reclamanților.
în această ordine de idei, Curtea a apreciat că procedura administrativă prevăzută de lege, procedură fără aspect jurisdicțional, are semnificația unui recurs grațios, așa încât în măsura în care organul administrativ soluționează pricina în temeiul unei excepții, instanța de judecată, împărtășind un alt punct de vedere, poate să analizeze fondul pretențiilor cu care este investită.
în condițiile art. 137 din C.proc.civ., instanța este însă obligată să verifice cu prioritate eventualele excepții incidente în cauză, excepții ce pot face inutilă analiza de fond.
în aceste condiții, înainte de a stabili îndreptățirea sau nu a reclamanților la beneficiul dispozițiilor Legii nr. 193/2007, urmează să se observe dacă aceștia și-au formulat pretențiile în termenul prevăzut de lege.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 290/2003, persoanele îndreptățite la despăgubiri în condițiile acestui act normativ, trebuie să formuleze cererile până la 1 mai 2007, iar potrivit art. II din Legea nr. 193/2007 (lege intrată în vigoare la data de 28 iunie 2007), pretențiile întemeiate pe acest din urmă act normativ trebuie formulate într-un termen de 60 de zile de la data intrării sale în vigoare.
Așadar, în măsura în care reclamanții pretindeau că beneficiază și au dreptul la diferențele recunoscute de Legea nr. 193/2007, erau datori să formuleze cererea până la 27 august 2007, dată în raport de care solicitarea cu nr. 13596 din 9 iulie 2008, apare ca fiind tardivă.
Pentru aceste rațiuni, Curtea a apreciat că se impune concluzia, potrivit căreia cererea formulată de reclamanți la 29 iulie 2008 și care a fost respinsă prin Hotărârea nr. 87/2008, hotărâre menținută de A.N.R.P. prin Decizia nr. 757/2010, se situează în afara termenului prevăzut de lege, așa încât nu poate fi analizată sub aspectul fondului pretențiilor deduse judecății.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ., recursul a fost respins ca nefondat.
(Judecător Gabriela Chiorniță)
