Cerere de înlocuire a lichidatorului. Condiţii


Textul invocat de recurentă priveşte numai desemnarea practicianului definitiv, prin intermediul căruia urmează să se deruleze procedura, precizându-se expres că desemnarea se face în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu.
Odată cu definitivarea acestuia, legea nu recunoaşte dreptul creditorilor sau creditorului majoritar de a decide înlocuirea practicianului în lichidare, aceasta fiind posibilă numai în condiţiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, conform căruia „judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivată, pentru motive temeinice. Încheierea de înlocuire se pronunţă în camera de consiliu, de urgenţă, cu citarea administratorului judiciar şi a comitetului creditorilor”.

Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 978 din 18 Aprilie 2012

Prin sentința nr. 2377/2011, Tribunalul Vâlcea a respins cererea de înlocuire a lichidatorului SC G.G.E. SPRL București, cerere formulată de comitetul creditorilor în urma votului acestora din 18.03.2011 prin care s-a decis că se impune schimbarea acestuia cu lichidatorul SCP V.C. SPRL.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada unor motive temeinice pentru care judecătorul sindic să decidă înlocuirea practicianului în lichidare, astfel de motive nefiind reprezentate de sancțiunea cu amenda aplicată, dar după care lichidatorul judiciar și-a realizat în mod corespunzător obligațiile.

împotriva acestei sentințe a declarat recurs D.G.F.P. Vâlcea – în calitate de președinte al comitetului creditorilor, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041C.proc.civ.

Astfel, s-a susținut că la 18.03.2011 a avut loc adunarea creditorilor debitoarei SC E.I. SRL, iar aceștia au decis schimbarea lichidatorului judiciar SC G.G.E. SPRL București cu SC V.C. SPRL.

Față de dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. d) și art. 19 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic este obligat să ia act de modificarea pe care o hotărăsc creditorii ce dețin cel puțin 50% din valoarea creanțelor.

Cum în cauză hotărârea adunării creditorilor nu putea fi desființată decât în condițiile art. 14 alin. (7) din actul normativ precitat, deci pentru nelegalitate, judecătorul sindic se impunea să ia act de hotărârea adunării.

Prin decizia nr. 978/18.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Vâlcea.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că procedura de insolvență se realizează, așa cum a reținut și instanța de fond, prin mai multe organe, așa cum sunt ele determinate de art. 5 din Legea nr. 85/2006.

Printre acestea se numără și practicianul în lichidare, administrator sau lichidator judiciar, care este numit de judecătorul sindic în condițiile art. 11 lit. c) din același act normativ.

După întocmirea tabelului consolidat de creanțe are loc o desemnare definitivă a practicianului în lichidare. Aceasta se face în condițiile art. 19 din lege dintre persoanele care au depus oferte de preluare a poziției și se finalizează fie prin confirmarea administratorului provizoriu, fie prin numirea unei alte persoane în această poziție.

Potrivit art. 19 alin. (2), „La recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care dețin cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/ lichidator, stabilindu-i și remunerația. în cazul în care remunerația se va achita din fondul constituit conform prevederilor art. 4, aceasta va fi stabilită de către judecătorul-sindic, pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia de practician în insolvență. Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic”; potrivit alin. (21), „Creditorul care deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul provizoriu și să îi stabilească remunerația”, iar potrivit alin. (3), „Creditorii pot contesta la judecătorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, decizia prevăzută la alin. (2) și (21), în termen de 3 zile de la data publicării acesteia în Buletinul procedurilor de insolvență. Judecătorul va soluționa, de urgență și deodată, toate contestațiile printr-o încheiere prin care va numi administratorul judiciar/ lichidatorul desemnat sau, după caz, va solicita adunării creditorilor/ creditorului desemnarea unui alt administrator judiciar/ lichidator”.

Textul invocat de recurentă privește numai desemnarea practicianului definitiv, prin intermediul căruia urmează să se deruleze procedura, precizându-se expres că desemnarea se face în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu.

Odată cu definitivarea acestuia, legea nu recunoaște dreptul creditorilor sau creditorului majoritar de a decide înlocuirea practicianului în lichidare, aceasta fiind posibilă numai în condițiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, conform căruia „judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivată, pentru motive temeinice. încheierea de înlocuire se pronunță în camera de consiliu, de urgență, cu citarea administratorului judiciar și a comitetului creditorilor”.

Așadar, judecătorul sindic are în vedere deciziile creditorilor sub aspect managerial și în condițiile și limitele stabilite de lege, în cauză nefiind obligat, pentru rațiunile de mai sus, să ia act de o hotărâre ce nesocotește prevederile legale precitate.

în calea de atac, de altfel, nu se critică aprecierea primei instanței potrivit căreia nu există motive temeinice pentru înlocuirea lichidatorului, ci se susține numai caracterul obligatorii al unei hotărâri adoptate de creditori, care însă nu poate fi pusă în aplicare, chiar dacă nu a fost contestată și desființată.

Concluzionând în sensul că decizia adoptată de recurenta-creditoare, prin care a dispus desemnarea lichidatorului judiciar V.C. SPRL Rm. Vâlcea în locul lichidatorului judiciar SC G.G.E. SPRL București, este lipsită de temei legal, iar criticile din calea de atac sunt neîntemeiate, recursul a fost respins ca nefondat, în condițiile art. 312 alin. (1) C.proc.civ.

(Judecător dr. Gabriela Chiorniță, Judecător dr. Diana Ungureanu)