Legea nr. 554/2004, art. 8 Ordinul nr. 1430/2005(1), art. 52
Cererea intervenienţilor în interes propriu privind rectificarea autorizaţiei de construire, în sensul menţionării acestora în cuprin-
sul său, este întemeiată, deoarece autorizaţia de construire reprezintă un act juridic care, ca urmare a contestării sale, nu intră în circuitul juridic civil, astfel încât acesta trebuie sa corespundă în mod legal, real situaţiei juridice a terenului ce are, în prezent, mai mulţi coproprietari, care au convenit de comun acord să edifice împreună construcţia.
C.A. Bucureşti, s. a VIII-a cont. adm. şi fisc.,
decizia nr. 1668 din 21 iunie 2010, nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 3665 din 10 decembrie 2009, Tribunalul
Bucureşti a dispus admiterea în parte a acţiunii formulate de recla
manta D.R.A., în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei Clinceni. Instanţa a respins ca neîntemeiată cererea de intervenţie formulată de intervenienţii A.C.R. şi A.A.M., a obligat pârâta să emită o nouă autorizaţie de construire pentru imobilul în curs de edificare în comuna Clinceni, intabulat în CF nr. 906 pe numele reclamantei D.R.A., în termen de 30 de zile de la data comunicării prezentei sentinţe, sub sancţiunea de daune cominatorii, în cuantum de 50 lei pe zi până la data îndeplinirii efective a obligaţiei. Instanţa a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2008 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a decide astfel, Tribunalul a reţinut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanţei la data de 8 iulie 2009 sub nr. 29185/3/2009, reclamanta D.R.A., în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei Clinceni, a solicitat obligarea acesteia la anularea parţială/modificarea datelor, a conţinutului autorizaţiei de construcţie nr. 299 din 19 noiembrie 2008 şi, implicit, a actelor subsecvente care au stat la baza emiterii autorizaţiei pe baza documentaţiei depuse, obligarea la rectificarea autorizaţiei de construcţie, obligarea la plata daunelor cominatorii stabilite pe zi de întârziere de la data pronunţării definitive şi irevocabile a hotărârii sau de la data stabilită în cuprinsul acesteia cu privire la respectarea rectificării datelor, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la cererea sa şi a fostului său soţ, la data de 7 martie 2007 a fost emis de către pârâtă certificatul de urbanism nr. 158, iar ulterior, în baza acestuia, a fost emisă pe numele ambilor autorizaţia de construire nr. 299 din 19 noiembrie 2008. în continuare, reclamanta a învederat că pârâta nu a avut în vedere la emiterea autorizaţiei împrejurarea că prin sentinţa civilă nr. 946 din 11 februarie 2008, irevocabilă, a divorţat de soţul său
D.D., iar prin sentinţa civilă nr. 4536 din 19 iunie 2008, irevocabilă,
au partajat bunurile comune, terenul situat în comuna Clinceni reve-nindu-i acesteia, astfel că a solicitat rectificarea autorizaţiei în sensul menţionării numai a numelui său. Reclamanta a susţinut că pârâta i-a răspuns, solicitându-i să prezinte acordul notarial al fostului său soţ, deşi trebuia să ţină cont de hotărârile judecătoreşti irevocabile, astfel încât, cu respectarea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, a promovat prezenta acţiune, solicitând obligarea pârâtei la emiterea unei noi autorizaţii de construcţie şi a actelor subsecvente în sensul menţio-
nării numai a numelui său. In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1, art. 7, art. 8, art. 24 din Legea nr. 554/2004 şi art. 52 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991.
Prin cererea de intervenţie în interes propriu formulată de petenţii A.C.R. şi A.A.M., s-a solicitat obligarea pârâtei Primăria comunei Clinceni la rectificarea autorizaţiei de construire nr. 299 din 19 noiembrie 2008, în sensul menţionării lor în cuprinsul său, ca urmare a contractului de vânzare-cumpărare survenit la data de 25 februarie 2009 şi a acordului privind construirea împreună a aceluiaşi imobil.
In motivarea cererii de intervenţie, petenţii au învederat că, după data rămânerii irevocabile a hotărârii de partaj a reclamantei, au participat cu ajutor bănesc la finalizarea construcţiei din comuna Clinceni, iar ulterior au încheiat contractul de vânzare-cumpărare a cotei de 1/4 din terenul situat în comuna Clinceni. De asemenea, petenţii au menţionat că s-au adresat pârâtei în vederea rectificării autorizaţiei de construire, însă aceasta le-a comunicat un răspuns negativ prin adresa nr. 6160 din 21 iulie 2009. In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 49, art. 50 C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 1, art. 7, art. 8, art. 24 din Legea nr. 554/2004 şi art. 52 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991. La termenul din data de 15 octombrie 2009 a fost încuviinţată în principiu cererea de intervenţie.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 946 din 11 februarie 2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, irevocabilă prin neapelare, reclamanta D.R.A. a divorţat de D.D., iar prin sentinţa civilă nr. 4536 din 19 iunie 2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, irevocabilă prin nerecurare, părţile au tranzacţionat asupra bunurilor comune, terenul în suprafaţă de 500 mp, situat în comuna Clinceni, judeţul Ilfov, intabulat în CF nr. 906, revenind în proprietatea reclamantei.
La data de 13 noiembrie 2008, reclamanta a depus la pârâtă cerere pentru emiterea autorizaţiei de construire pe terenul de mai sus, însă aceasta a emis autorizaţia nr. 299 din 19 noiembrie 2008 atât pe numele reclamantei, cât şi pe cel ai fostului său soţ, D.D. Reclamanta
D.R.A. a solicitat autorităţii pârâte să-şi repare greşeala prin cererea înregistrată sub nr. 4204 din 14 mai 2009, însă aceasta în mod nejustificat i-a solicitat să prezinte acordul numitului D.D., deşi, din hotărârile judecătoreşti enumerate mai sus, soţii D. erau divorţaţi la momentul depunerii cererii. Această situaţie constituie, în opinia instanţei, un refuz nejustificat al autorităţii pârâte de a rezolva o cerere privitoare la un drept conferit de lege, fiind îndeplinite, astfel, condiţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi, în consecinţă, şi cerinţele art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din aceeaşi lege.
In consecinţă, instanţa a admis în parte acţiunea, referitor la autorizaţia de construire, nu şi la actele subsecvente, care nu au fost precizate şi a obligat pârâta să emită o nouă autorizaţie de construire pentru imobilul în curs edificare în comuna Clinceni, intabulat în CF 906 pe numele reclamantei D.R.A., în termen de 30 de zile de la data comunicării sentinţei, sub sancţiunea de daune cominatorii în cuantum de 50 lei pe zi până la data îndeplinirii efective a obligaţiei.
Cu privire la termenul în care pârâta va fi obligată la emiterea actului, deşi reclamanta a solicitat ca acesta să fie calculat cu începere de la data pronunţării prezentei sentinţe, s-a constatat că, faţă de prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004, hotărârea pronunţată în acţiunea în administrativ este definitivă de la data pronunţării ei, astfel că instanţa a stabilit termenul de îndeplinire a obligaţiei de la data comunicării hotărârii, pentru ca pârâta să ia cunoştinţă de obligaţia stabilită în sarcina sa.
In ce priveşte obligaţia de plată a daunelor cominatorii, au fost avute în vedere dispoziţiile art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu prevederile art. 1075 C. civ., daunele cominatorii fiind acordate ca mijloc de constrângere a pârâtei în scopul îndeplinirii obligaţiei, ţinând cont de faptul că obligaţia ce îi incumbă, faţă de natura sa, nu poate fi pusă în prin intermediul executorului judecătoresc şi nici de către creditor pe cheltuiala sa.
Cu privire la cererea de intervenţie în interes propriu, instanţa a apreciat că aceasta este neîntemeiată, respectiv că refuzul autorităţii, exprimat prin răspunsul comunicat sub nr. 6160 din 21 iulie 2009 în urma depunerii cererii cu acelaşi număr din data de 7 iulie 2009, este justificat deoarece la data emiterii autorizaţiei a cărei rectificare se
solicită, 19 noiembrie 2008, aceştia nu deţineau vreun drept asupra terenului pe care se edifică construcţia autorizată, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 259 de BNP R.G. fiind întocmit la data de 25 februarie 2009, astfel că relaţiile dintre reclamantă şi inter-vcnienţi urmează a fi reglate conform Codului civil.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal, pârâta Primăria comunei Clinceni a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, însă, deşi legal citată cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru, nu a înţeles să o achite, motiv pentru care acest recurs a fost anulat ca netimbrat.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal, intervenienţii în nume propriu A.C.R. şi A.A.M. au declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, ca urmare a faptului că în esenţă, în mod greşit s-a respins cererea de intervenţia ca neîntemeiată, deoarece conform prevederilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, raportat şi la prevederile art. 1 şi art. 21 din Constituţie, au interesul legitim în configurarea dreptului lor subiectiv. A solicitat admiterea recursului şi admiterea cererii de intervenţia în sensul precizat.
Examinând sentinţa recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de intervenienţi, în limitele cererii de recurs, potrivit art. 316 C. proc. civ. cu referire la art. 295 din acelaşi act normativ, dar şi sub toate aspectele de drept şi de fapt ale cauzei, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Curtea apreciază recursul promovat de aceştia, ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 8 din Legea nr. 554/2004: „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”.
Or, sub acest aspect, Curtea constată că, în cauză, cererea intervenienţi lor în interes propriu este întemeiată, deoarece autorizaţia de construire reprezintă un act juridic care, ca urmare a contestării sale,
nu a intrat în circuitul juridic civil, astfel încât el trebuie să corespundă în mod legal, real situaţiei juridice a terenului care, în prezent, are mai mulţi coproprietari şi care au convenit de comun acord să edifice împreună construcţia: reclamanta şi intervenienţii în interes propriu.
In consecinţă, cererea de intervenţie fiind întemeiată, Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ., a admis recursul intervenienţilor, modificând în parte sentinţa pronunţată şi admiţând cererea de intervenţie principală. Curtea a obligat, de asemenea, pârâta să emită o nouă autorizaţie de construire, atât pe numele reclamantei, cât şi pe cel al intervenienţilor. Curtea a menţinut în rest dispoziţiile sentinţei civile recurate, respingând însă cererea recurenţilor intervenienţi de obligare a pârâtei la plata de cheltuieli de judecată, ca urmare a faptului că la data emiterii autorizaţiei, terenul încă nu fusese vândut către intervenienţi, nereţinându-se sub acest aspect culpa procesuală a pârâtei.
