Cerere de strămutare a judecării recursului Soluţionarea căii de atac declarate înainte de soluţionarea cererii de strămutare Calitate procesuală activă


C.A. Braşov, decizia nr. 371 din 24 mai 2002

Prin sentinţa nr. 607 din 1.06.2001, Tribunalul Dâmboviţa – Secţia comercială şi de contencios administrativ a admis în parte acţiunea modificată formulată de consiliul judeţean împotriva consiliului local şi a SC C.M.S.N.C. şi, în consecinţă, a anulat hotărârea emisă de consiliul local. A respins capetele de cerere privind anularea contractului de colaborare încheiat între pârâţi şi anularea autorizaţiei de construcţie eliberată pârâtei SC C.M.S.N.C. în vederea construirii unei cabane. Recursul a fost înaintat de Tribunalul Dâmboviţa instanţei competente din punct de vedere material şi teritorial să-l soluţioneze, respectiv Curtea de Apel Prahova. După declararea recursului, pârâtul a formulat cerere de strămutare a cauzei. Înainte de soluţionarea cererii de strămutare de către Curtea Supremă de Justiţie, Curtea de Apel Ploieşti s-a pronunţat asupra recursului prin decizia nr. 868 din 18.10.2001 prin admiterea acestuia şi modificarea în tot a sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii. Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestaţie în anulare care, de asemenea, a fost soluţionată prin decizia nr. 1281 din 20.12.2001, în sensul respingerii. După pronunţarea celor două decizii de către Curtea de Apel Ploieşti, prin încheierea nr. 182 din 22.01.2002, a admis cererea formulată de recurent şi, în consecinţă, a strămutat judecarea cauzei la Curtea de Apel Braşov. Cu toate că în cuprinsul încheierii de strămutare nu se specifică, în baza art. 40 alin. 5 C. proc. civ., hotărârile pronunţate sunt desfiinţate de drept prin efectul admiterii cererii de strămutare. După înregistrarea cauzei la Curtea de Apel Braşov, din oficiu, instanţa a invocat, în bazaart. 306alin. 2 C. proc. civ.,două excepţii absolute şi dirimante: lipsa calităţii procesuale active şi neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990, excepţii ce au fost examinate cu precădere. Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active s-au reţinut următoarele. Temeiul juridic al acţiunii îl constituie art. 1 din Legea nr. 29/1990. În conformitate cu acest text de lege, poate avea calitatea de reclamant într-o acţiune în contencios administrativ orice persoană fizică sau juridică de drept privat, română sau străină, care se consideră vătămată într-un drept al său recunoscut de lege. Ca autoritate deliberativă a administraţiei publice locale constituită la nivel judeţean, consiliul judeţean este o persoană juridică de drept public, exercitându-şi, în condiţiile legii, autoritatea în limitele administrativ-teritoriale stabilite. În această calitate, consiliul judeţean nu are dreptul de a ataca pe calea contenciosului administrativ o hotărâre a altei autorităţi administrative. Acest drept aparţine numai particularilor care au fost vătămaţi în drepturile lor recunoscute de lege, potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990, precum şi prefectului, în virtutea atribuţiei de exercitare a controlului asupra actelor autorităţilor administrative locale ori judeţene, prevăzută în art. 135 din Legea nr. 215/2001. Reclamantul a invocat în susţinerea calităţii procesuale active încălcarea atribuţiilor sale prevăzute în art. 104 lit. f şi i din Legea nr. 215/2001, respectiv administrarea domeniului public şi domeniului privat al judeţului şi aprobarea documentaţiilor tehnico-economice pentru lucrările de investiţii de interes judeţean în limitele şi condiţiile legii. Prin hotărârea atacată, pârâtul consiliul local a aprobat asocierea cu o societate comercială, în vederea edificării unei cabane. Faţă de obiectivul hotărârii, numai proprietarul terenului adus ca aport la asociere de către consiliul local avea calitatea de a o ataca. Proprietar al terenului nu poate fi, în nici un caz, un consiliu judeţean, ci numai o unitate administrativ-teritorială, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 213/1998. În cazul în care terenul ar face parte din patrimoniul judeţului, ceea ce însă nu s-a dovedit, calitatea de a ataca actul administrativ în litigiu ar fi avut-o chiar judeţul, reprezentat, potrivit art. 114 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, de preşedintele consiliului judeţean, iar în situaţia în care terenul aparţine unei comune sau oraş, calitatea aparţine acestei unităţi administrativ-teritoriale, reprezentate de primar. Cu privire la atribuţia consiliului judeţean de aprobare a documentelor tehnico-economice pentru lucrările de investiţii de interes judeţean, s-a constatat, în primul rând, că nu s-a făcut dovada că asocierea aprobată prin hotărârea în litigiu ar viza un obiectiv de interes judeţean. Chiar dacă s-ar prezuma acest caracter, în virtutea atribuţiei mai sus menţionate, reclamantul îşi justifică numai calitatea de a ataca autorizaţia de construcţie. Această cerere a fost însă respinsă prin sentinţa Tribunalului Dâmboviţa, iar soluţia a devenit irevocabilă prin nerecurare. Faţă de cele expuse mai sus, s-a constatat că excepţia lipsei calităţii procesuale active este întemeiată. Fiind o excepţie de ordine publică, ce poate fi ridicată în orice stadiu al procesului, s-a admis această excepţie şi, faţă de caracterul său dirimant, s-a admis recursul şi s-a respins acţiunea, nemaiavând relevanţă în cauză excepţia de inadmisibilitate a acţiunii faţă de neîndeplinirea procedurii prealabile şi motivele de fond invocate.