Suspendarea executării actelor administrative, instrument procedural aflat la îndemâna autorităţii emitente sau a instanţei de judecată pentru a asigura respectarea principiului legalităţii
Principiul legalităţii actelor administrative presupune, pe de o parte, ca autorităţile administrative să nu încalce legea, iar, pe de altă parte, ca deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în acelaşi timp, ca respectarea acestor exigenţe de către autorităţi să fie în mod efectiv asigurată.
Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative, trebuie asigurat un anumit echilibru, precum şi anumite garanţii de echitate pentru particulari, întrucât acţiunile autorităţilor publice nu pot fi discreţionare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecţie adecvată împotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată a fi, în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorităţii emitente sau a instanţei de judecată pentru a asigura respectarea principiului legalităţii, fiind echitabil ca atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acesta să nu-şi producă efectul asupra celor vizaţi.
In considerarea celor două principii incidente în materie: al legalităţii actului administrativ şi al executării acestuia din oficiu, suspendarea executării constituie însă o situaţie de excepţie, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege.
C.A. Cluj, secţia comercială şi de administrativ şi fiscal,
decizia nr. 824/31.03.2010
Prin sentinţa civilă nr. 4304 din 27 noiembrie 2009 a Tribunalului Maramureş, s-a respins cererea formulată de reclamanta SC C.M.T. SRL Sighetu Marmaţiei privind suspendarea executării deciziei nr. 7
din 28.08.2009 emisă de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj – Biroul Vamal Sighet, urmare a procesului-verbal de control nr. 2733 din aceeaşi zi întocmit de pârâta D.R.A.O.V. Cluj – Biroul Vamal Sighet.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta SC C.M.T. SRL Sighetu Marmaţiei, a solicitat suspendarea executării deciziei nr. 7 din 28.08.2009 privind regularizarea situaţiei obligaţiilor suplimentare stabilite de controlul vamal, respectiv a procesului-verbal de control nr. 2733 din 28.08.2009, acte emanând de la Biroul Vamal Sighet, până la pronunţarea instanţei de fond, conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
In motivare, s-a arătat că împotriva procesului-verbal de control reclamanta a făcut plângere prealabilă, iar împotriva deciziei a promovat contestaţie potrivit art. 205 şi 206 din O.G. nr. 92/2003.
Reclamanta a mai arătat că sunt îndeplinite cerinţele privind cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente, raportat la faptul că organul de control nu a luat în considerare succesiunea contractului de leasing, termenul în care trebuia ca bunul să fie restituit, sau să primească o nouă destinaţie vamală, care rezultă din contract şi care nu poate fi mai mare de 7 ani de la data introducerii în ţară a bunului, taxa pe valoare adăugată s-a calculat în mod greşit prin raportare la valoarea integrală a bunului când, în realitate, trebuia raportată doar la valoarea reziduală a bunului, taxa devenind exigibilă la data când bunurile încetează de a mai fi plasate sub regimurile vamale de admitere temporară cu exonerare totală de la plata drepturilor de import, or bunul din speţa de faţă nu a încetat să fie plasat sub acest regim.
In probaţiune, s-au depus procesul-verbal de control nr. 2733/2009, plângere împotriva acestuia, dovada expedierii plângerii, decizia de regularizare nr. 7/2009, contestaţia împotriva decizici de regularizare şi dovada de expediere a contestaţiei.
Prin întâmpinare, pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş a solicitat respingerea cererii de suspendare ca nefondată, susţinând că reclamanta invocă propria sa culpă în susţinerea cererii arătând că valoarea reziduală nu a fost achitată din motive financiare, astfel încât leasingul nu a fost închis, or, cazul bine justificat trebuie să fie apreciat ca urmare a existenţei unei îndoieli puternice asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ fiscal, care este emis în temeiul şi pentru executarea legii, îndoială care să înfrângă caracterul executoriu al acestuia, termenul de leasing expirând la 12.08.2009, iar TVA nu poate fi calculată la valoarea
reziduală, ci doar la cea integrală, având în vedere dispoziţiile art. 652 lit. m) din H.G. nr. 707/2006.
Pârâta a susţinut că reclamanta nu a dovedit nici iminenţa unei pagube care s-ar produce în patrimoniul său, ca atare nu sunt întrunite cumulativ cele două condiţii imperative.
Examinând cererea care a fost legal timbrată şi pentru carc s-a depus cauţiune în cuantum de 7579,20 lei, prin prisma celor invocate dc reclamantă, din coroborarea susţinerilor pârâtei, a probelor existente la dosar, precum şi a normelor legale incidente, tribunalul a reţinut următoarele:
Cazul bine justificat, condiţie cerută de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, nu a fost dovedit, dat fiind faptul că reclamanta a invocat motive subiective pentru neplata taxei vamale calculate la valoarea reziduală, care nu pot crea o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ, în sensul art. 2 lit. t) din legea menţionată.
Referitor la prevenirea unei pagube iminente, tribunalul a constatat că această condiţie prevăzută de lege nu este prezentă în cauză, având în vedere susţinerea reclamantei, conform căreia ar suferi un prejudiciu material pentru că este obligată să plătească TVA pe care nu îl datorează, or această împrejurare referitoare la datorarea sau nu a TVA urmează a se stabili pe altă cale.
Este real faptul că reclamanta a formulat plângere împotriva actului de control şi contestaţie împotriva deciziei de regularizare a situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal, condiţie necesară, dar nu suficientă pentru admisibilitatea cererii de suspendare a actului administrativ unilateral.
împotriva hotărârii a declarat recurs SC C.M.T. SRL, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate şi, pe calc de consecinţă, admiterea ccrcrii de suspendare a executării actului până la soluţionarea plângerii/contestaţiei de către instanţa de fond; acordarea dc cheltuieli de judecată în ambele instanţe.
In motivarea recursului, s-a arătat că sunt îndeplinite condiţiile necesare şi suficiente pentru a dispune suspendarea executării actului.
1). Condiţia „cazului bine justificat” trebuie analizată pornind de la definiţia dată acestei sintagme potrivit art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Definiţia se referă la împrejurări legate de stări de fapt şi de drept carc sunt dc natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Aceste împrejurări urmează a fi apreciate de către instanţă, în acest sens fiind şi practica CEDO.
In această cauză nu se analizează fondul, dar se palpează, astfel încât instanţa poate să constate că între starea de fapt şi temeiul de drept pentru care se pretinde plata TVA-ului este o mare discrepanţă. Contractul de leasing este nefinalizat, iar proprietara bunului este o terţă persoană.
Aceste lucruri sunt recunoscute chiar şi de Autoritatea Vamală.
Analiza fondului ar trebui să se oprească aici, întrucât, pentru exccutarea actului, trebuie să existe corespondenţa între starea dc fapt şi temeiul de drept, în caz contrar impunându-se suspendarea executării lui.
2) Condiţia „pagubei iminente” este îndeplinită prin prejudiciul material pe care l-ar suporta societatea, fiind obligată să plătească un TVA pe care nu îl datorează.
Suma ce urmează a fi plătită este foarte mare şi ar putea să destabilizeze echilibrul financiar al societăţii şi aşa precar datorită perioadei de criză.
Instanţa de fond apreciază că urmează să se stabilească dacă datora sau nu TVA-ul, dar că acest lucru va face obiectul altui dosar.
Analizând recursul prin prisma dispoziţiilor art. 304, art. 3041
C. proc. civ., curtea constată următoarele:
Recurenta-reclamantă a învestit instanţa cu soluţionarea unei cereri de suspendare, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a executării deciziei nr. 7/2.08.2009 de regularizare a situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal, respectiv a procesului-verbal de control nr. 273328.0.2009, până la pronunţarea instanţei de fond.
Potrivit textului de lege menţionat, „art. 14 alin. (1): „In cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competcnte să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral”.
Actul administrativ, în speţă decizia organului vamal, se bucură dc prezumţia de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumţia autenticităţii şi veridicităţii, fiind el însuşi titlu exccutoriu.
Principiul legalităţii actelor administrative presupune, pe dc o parte, ca autorităţile administrative să nu încalce legea, iar pe dc altă parte, ca deciziile lor să se întemeieze pc lege. El impune, în acclaşi timp, ca respectarea acestor exigenţe de cătrc autorităţi, să fie în mod efectiv asigurată.
Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative, trebuie asigurat un anumit echilibru, precum şi anumite
garanţii de echitate pentru particulari, întrucât acţiunile autorităţilor publice nu pot fi discreţionare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecţie adecvată împotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată a fi, în realitate, un eficient instrument proccdural aflat la îndemâna autorităţii emitente sau a instanţei de judecată pentru a asigura respectarea principiului legalităţii, fiind echitabil ca atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, accsta să nu-şi producă efectul asupra celor vizaţi.
In considerarea celor două principii incidente în materie: al legalităţii actului administrativ şi al executării acestuia din oficiu, suspendarea executării constituie însă o situaţie de excepţie, accasta putând fi dispusă numai în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege.
Prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 impun, pentru eventualitatea suspendării actului administrativ, îndeplinirea cumulativă a două condiţii, respectiv existenţa cazului bine justificat şi eventualitatea producerii unei pagube iminente, definită ca fiind un prejudiciu material viitor şi previzibil [art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004].
In ceea ce priveşte prima condiţie cerută de lege, existenţa cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerinţă şi interpretare ar echivala cu preju-decarea fondului cauzei.
Instanţa trebuie să analizeze actele dosarului, constatând sau nu o eventuală aparenţă de nelegalitate a actului contestat.
Conform art. 2 din Legea nr. 554/2004, prin caz bine justificat se înţeleg împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în ceea ce priveşte legalitatea actului administrativ.
In mod corect a reţinut instanţa de fond faptul că această condiţie nu a fost dovedită de cătrc reclamantă, nefiind evidenţiate împrejurări dc natură a crca o îndoială serioasă asupra legalităţii actului.
Şi în ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, s-a apreciat în mod judicios că aceasta nu a fost dovedită în condiţiile în care nu au fost depuse la dosar înscrisuri din care să rezulte un eventual dezechilibru financiar ca urmare a plăţii TVA.
In condiţiile în care actul atacat este prezumat a fi legal, ordinea firească la care facc referire rccurenta este: plata sumei stabilite în sarcina sa şi, doar în ipoteza în care se constată ca prezumţia de legalitate trebuie înlăturată, restituirea sumelor încasate fară just titlu.
Simplul fapt al formulării plângerii împotriva actului de control şi a contestaţiei împotriva deciziei de regularizare a situaţiei privind
obligaţiile suplimentare nu este de natură a înlătura prezumţia de legalitate a actului administrativ.
Faţă de aceste împrejurări, raportat la art. 312 C. proc. civ., curtea a respins recursul declarat de reclamanta SC C.M.T. SRL Sighetu-Marmaţiei împotriva sentinţei civile nr. 4304 din 27.11.2009, a Tribunalului Maramureş, pe care o menţine în întregime.
Notă: A se vedea şi Revista de drept public nr. 3/2006, p. 102-133, unde se arată: Suspendarea executării actelor administrative este un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorităţii emitente sau a instanţei de judecată pentru a asigura respectarea principiului legalităţii, atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, din punct de vedere legal, a deciziei contestate, este echitabil ca aceasta din urmă să nu-şi producă efectele asupra celor vizaţi.
