Cerere de redobândire a cetăţeniei române. Termen rezonabil. Culpă administrativă. Refuz nejustificat de soluţionare a cererii. Prejudiciu moral. Probă
Legea nr. 21/1991 , art. 12 alin. (3)
Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. h) Convenţia europeană asupra cetăţeniei (C.E.C.), art. 10
1. Atitudinea pârâtului M.A.E. de a nu soluţiona o cerere privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetăţeniei române, într-un termen scurt, rezonabil reprezintă un refuz nejustificat în acest sens.
Amânarea depunerii cererii de redobândire a cetăţeniei române pentru o dată neprecizată determină imposibilitatea reclamantului
de a-şi valorifica drepturile prevăzute de Legea nr. 21/1991, lipsind de efecte juridice prevederile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 21/1991.
Intervalul de timp cuprins între data formulării cererii şi data sesizării instanţei nu poate fi considerat un termen rezonabil, în sensul dispoziţiilor legale menţionate (art. 10 din Convenţia europeană asupra cetăţeniei) şi al jurisprudenţei C.E.D.O. şi poate antrena răspunderea instituţiilor publice.
2. Cererea de acordare a daunelor morale pentru culpa autorităţilor este neîntemeiată, întrucât pârâtul nu a rămas în pasivitate faţă de cererile reclamantului, iar prin obligarea autorităţii de a răspunde în sensul cerut de reclamant se realizează o reparaţie morală îndestulătoare.
I.C.C.J., s. de cont. adm. şi fisc., decizia nr. 577 din 4 februarie 2010,
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a Vlll-a administrativ şi fiscal, reclamantul G.V., cetăţean moldovean, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe (M.A.E.), ca reprezentant al Secţiei Consulare a Ambasadei României din Chişinău (S.C.A.R.), ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluţiona cererea privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetăţeniei române, într-un termen scurt, rezonabil (2 luni) de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti şi la plata unor daune morale în valoare de 380 lei.
In motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că s-a adresat pârâtului cu o cerere la data de 13 decembrie 2008, solicitând să-i fixeze data la care să depună cererea de redobândire a cetăţeniei române.
Mai arată reclamantul că, în luna noiembrie 2008, s-a deplasat personal la S.C.A.R. din Republica Moldova pentru a depune cererea de redobândire împreună cu actele necesare, dar i-a fost refuzată primirea acesteia, iar la data de 19 ianuarie 2009 a formulat o nouă cerere către M.A.E. cu aceeaşi rugăminte.
Consideră astfel că această atitudine a pârâtului reprezintă refuzul nejustificat de a soluţiona cererea privind invitarea într-un termen scurt, rezonabil, să depună cererea de redobândire a cetăţeniei române.
Mai arată că pârâtul i-a îngrădit dreptul actual, legal şi constituţional la depunerea şi înregistrarea cererii de redobândire a cetăţeniei române, reglementat de Legea nr. 21/1991, republicată, şi, pe cale de consecinţă, i-a încălcat dreptul fundamental la cetăţenia română, prin restrângerea exercitării dreptului de a o redobândi.
Prin sentinţa nr. 2214/27.05.2009, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VII I-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea for
mulată dc reclamantul G.V. şi a obligat pârâtul să soluţioneze cererea reclamantului în sensul stabilirii datei pentru depunerea cererii de redobândire a cetăţeniei române într-un termen rezonabil şi a respins capătul de cerere privind obligarea la plata de daune morale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel a apreciat că amânarea depunerii cererii de redobândire a cetăţeniei române pentru o dată neprecizată duce la imposibilitatea reclamantului de a-şi valorifica drepturile prevăzute de Legea nr. 21/1991, lipsind de efecte juridice prevederile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 21/1991, în condiţiile în care aceasta este prima etapă, urmând procedura propriu-zisă de acordare a cetăţeniei române, procedură care necesită din nou mult timp.
De asemenea, Curtea a apreciat că intervalul de timp cuprins între data formulării cererii şi data sesizării instanţei cu prezenta acţiune nu poate fi considerat un termen rezonabil în sensul dispoziţiilor legale menţionate şi al practicii C.E.D.O.
Referitor la capătul de cerere privind daunele morale în cuantum de 380 lei, instanţa a reţinut că acesta este neîntemeiat, întrucât pârâtul nu a rămas în pasivitate faţă de cererile reclamantului, iar prin obligarea autorităţii de a răspunde în sensul cerut de reclamant se realizează o reparaţie morală îndestulătoare.
împotriva acestei hotărâri, pârâtul M.A.E. a declarat recurs şi a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
Analizând sentinţa recurată în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 304 C. proc. civ., înalta Curte a apreciat că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Din înscrisurile depuse la dosarul de fond rezultă că, începând cu luna decembrie 2008, intimatul-reclamant s-a adresat în mod repetat S.C.A.R. din Chişinău, cu solicitarea de a-i fi comunicată data la care va putea depune cererea de redobândire a cetăţeniei române, însoţită de documentaţia prevăzută de Legea nr. 21/1996.
Pornind de la această bază factuală, soluţia Curţii de Apel reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a legislaţiei incidente raportului juridic dedus judecăţii, atât în ceea ce priveşte prescripţia dreptului material la acţiune, cât şi cu privire la dezlegarea fondului cauzei.
Legea nr. 21/1991 nu prevede un termen pentru soluţionarea cererilor de redobândire a cetăţeniei române formulate potrivit art. 101, dar complexitatea procedurii exclude, în mod obiectiv, incidenţa termenului de drept comun, de 30 de zile, prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.
împrejurarea că legea specială nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor nu poate încuraja însă autoritatea competentă în tergiversarea primirii dosarelor de redobândire a cetăţeniei române, pentru că
art. 10 din C.E.C., adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 şi ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, impune fiecărui stat să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetăţenie.
In speţa dedusă judecăţii, înalta Curte a apreciat că intervalul de timp cuprins între data formulării cererii şi data soluţionării cauzei nu poate fi considerat un termen rezonabil, în sensul dispoziţiilor sus-menţionate.
Pe de altă parte, instanţa de control judiciar nu poate primi susţinerea recurentului în sensul că există un număr foarte mare de cereri, care depăşesc capacitatea de procesare a S.C.A.R. din Chişinău, întrucât autorităţile naţionale trebuie să ia măsurile necesare pentru respectarea principiului celerităţii, care guvernează materia aflată în discuţie.
Prin urmare, aşa cum în mod corect a precizat şi instanţa de fond, amânarea pentru o dată neprecizată în vederea depunerii cererii de redobândire a cetăţeniei române reprezintă un refuz nejustificat de soluţionare a cererii, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
In consecinţă, din cele expuse, rezultă că este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi nu există, în speţă,
motive de ordine publică care să fie reţinute, astfel încât înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a Il-a C. proc. civ., raportat la art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ, a respins recursul.
