Conform art.117 lit.e) din Legea nr.215/2001, instanţa de drept administrativ căreia îi revine obligaţia de a asigura transparenţa şi comunicarea cu persoanele interesate a actelor primarului şi ale consiliului local, în condiţiile Legii nr.544/2001, este secretarul unităţii administrativ-teritoriale, persoană ce a fost însă chemată în judecată.
Curtea de Apel Iaşi, decizia nr.195/C.A. din 24 martie 2008
Prin sentinţa civilă nr.1806/E din 14 septembrie 2007, Tribunalul Iaşi, respingând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâtul Consiliul Local Iaşi, a respins acţiunea introdusă de reclamanta SC „A.A.” SRL Iaşi, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Iaşi, respingând totodată acţiunea aceleiaşi reclamante împotriva Primăriei Municipiului Iaşi, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, prin adresa nr.129/23.02.2007, reclamanta a solicitat Primăriei Iaşi să fie informată, în baza art.5 lit.g) din Legea nr.554/2001, dacă terenul pe care este amplasată Piaţa A.B. a fost revendicat în baza Legii nr.10/2001; că, prin adresa nr.14257/1.03.2007, petentei i s-a cerut să clarifice temeiul de drept al solicitării şi că, urmare notificării din 14.03.2007, prin adresa nr.14257/17.04.2007, reclamantei i s-a comunicat că terenul pe care este situată Piaţa A.B. este parţial revendicat, în baza Legii nr.10/2001.
S-a mai reţinut că, faţă de acest răspuns, reclamanta şi-a completat cererea, solicitând a se dispune obligarea Primăriei Iaşi să emită informaţii concrete, în sensul clarificării cu exactitate a faptului dacă terenul aferent spaţiilor comerciale S 26 şi S 2), deţinute de aceasta, este în curs de revendicare, că această completare contravine dispoziţiilor art.7 alin.1 teza I din Legea nr.544/2001 şi că, potrivit art.9 alin.2 din acelaşi act normativ, solicitarea de noi informaţii se tratează ca o nouă petiţie, la care trebuie să se răspundă în termenele prevăzute de art.7 şi art.8 din citata lege.
Prima instanţă a apreciat că fapta pârâtului, de a cere reclamantei să menţioneze temeiul legal al solicitării sale, nu o îndreptăţeşte pe aceasta să susţină că i s-a refuzat în mod tacit furnizarea informaţiilor solicitate şi că, dându-se curs notificării, reclamantei i s-a făcut cunoscut faptul că terenul vizat este parţial revendicat, tribunalul considerând că simplul fapt că petentul este nemulţumit de răspunsul primit nu îndreptăţeşte pe reclamantă să susţină că pârâta nu s-a conformat dispoziţiilor legale consacrate prin Legea nr.544/2001, completarea ulterioară a cererii excedând solicitării iniţiale, fapt ce justifică tratarea ei ca fiind o nouă cerere, concluzionându-se că pârâtul nu se află în culpă şi că pretenţiile referitoare la obligarea acestuia la plata de daune cominatorii nu sunt întemeiate.
Curtea constată că recursul reclamantului este nefondat, sens în care reţine următoarele:
Este necontestat faptul că, la data de 23 februarie 2007, recurenta a solicitat Consiliului Local Iaşi şi Primăriei Iaşi, printr-un înscris denumit „adresă”, să fie informată, în baza art.5 lit.g) din Legea nr.544/2001, „dacă terenul pe care este situată Piaţa A.B. a fost revendicat în baza Legii nr.10/2001” şi că, cu referire expresă la această cerere, Municipiul Iaşi face cunoscut petentului, prin adresa nr.14257/17.04.2007, că „terenul pe care este situată Piaţa A.B. este parţial revendicat”.
Răspunsul dat petiţiei, prin adresa menţionată, chiar cu întârziere, eliberează însă autoritatea publică de obligaţia prevăzută de art.7 din Legea nr.544/2001, în mod corect reţinând prima instanţă că solicitarea ulterioară, materializată în notificarea din 14.03.2007, ce coincide cu data depunerii cererii de chemare în judecată la instanţă, referitoare la aceeaşi chestiune, are valoarea unei noi petiţii, ce trebuie să urmeze procedurile şi să respecte termenele prevăzute de norma legală incidentă, ea neputând servi ca suport al cererii de obligare a pârâţilor să răspundă la petiţia înregistrată la Primăria Iaşi sub nr.14257/23.02.2007.
Ca atare, raportat şi la caracterul lacunar al cererii petiţionarului, Curtea consideră că pârâţii au răspuns la petiţia datată 23 februarie 2007 şi că întârzierea înregistrată în soluţionarea cererii nu este de natură să mai justifice solicitarea reclamantei de obligare a pârâţilor la plata de daune cominatorii, acţiunea principală nemaiavând obiect la data pronunţării hotărârii recurate.
Mai mult decât atât, chiar dacă, conform art.23 din Legea nr.215/2001, consiliile locale sunt denumite „autorităţi deliberative”, iar potrivit art.77 din acelaşi act normativ menţionat „primarul, viceprimarul, secretarul unităţii administrativ-teritoriale şi aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcţională cu activitate permanentă, denumită primăria municipiului”, nici una dintre aceste structuri ale persoanei juridice de drept public, definite de art.21 din Legea nr.215/2001, nu are atribuţii legale în domeniul reglementat de Legea nr.544/2001.
Astfel, conform art.117 lit.e) din Legea nr.215/2001, instituţia de drept administrativ căreia îi revine obligaţia de a „asigura transparenţa şi comunicarea cu persoanele interesate a actelor primarului şi ale consiliului local, în condiţiile Legii nr.544/2001” este secretarul unităţii administrativ-teritoriale, persoană care nu a fost chemată în judecată.
Ca atare, constatând că nici una din entităţile administrative chemate în judecată nu au atribuţiuni, şi implicit responsabilităţi, directe, în raporturile cu persoanele fizice sau juridice, de a furniza informaţii de interes public şi că la petiţia menţionată în cuprinsul cererii introductive s-a dat un răspuns, corespunzător conţinutului solicitării, Curtea a apreciat că hotărârea primei instanţe este temeinică şi legală, drept pentru care, în temeiul art.312 C.proc.civ., a respins recursul promovat de reclamantă.
