– Legea nr. 554/2004: art. 14
Este justificată cererea de suspendare a executării unui act administrativ mimai dacă sunt întrunite toate condiţiile expres prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
(Sentinţa civilă nr. 439 din 12 octombrie 2010, Secţia administrativ şi fiscal, R.O.)
Prin cererea întemeiată pe prevederile art. 14 raportat la art. 15 din Legea nr. 554/2004, art. 20 din României şi art. 14 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, reclamantul persoană fizică a chemat în judecată pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Bucureşti solicitând suspendarea Ordinului nr. 2003 din 12 august 2010 şi a Ordinului nr. 2025 din 20 august 2010, emise de către Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale ca nelegale cu consecinţa suspendării desfăşurării examenului pentru ocuparea posturilor din cadrul Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Timiş rămase după reorganizare, precum şi anularea tuturor actelor administrative ce vor fi emise în vederea transpunerii în planul realităţii obiective a examenului pentru ocuparea funcţiilor prevăzute în anexa Ordinelor amintite, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 439 din 12 octombrie 2010 pronunţată în dosarul nr. 930/59/2010, Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondată cererea, cu motivarea că, potrivit actelor dosarului, prin Ordinul nr. 2025 din 19 august 2010, pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Bucureşti, în condiţiile Legii nr. 188/1999 republicată, a H G. nr. 751/2010 şi a H.G. nr. 725/2010, a aprobat, la art. 1, structurile organizatorice ale direcţiilor pentru agricultură judeţene şi a municipiului Bucureşti, prevăzute în anexele nr. 1A – 42A iar la art. 2 se aprobă statele de funcţii ale direcţiilor pentru agricultură judeţene şi a municipiului Bucureşti, prevăzute în anexele nr. 1B -42B.
Prin Ordinul nr. 2003 din 12 august 2010, pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Bucureşti, în temeiul Legii nr. 188/1999, a O.U.G. nr. 70/2010, şi a H.G. nr. 725/2010, a aprobat, la art. 1, Regulamentul privind ocuparea prin examen a posturilor publice supuse reorganizării prin reducere din cadrul aparatului propriu al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi din cadrul instituţiilor aflate în subor-dinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prevăzut în Anexa, care face parte integrantă din prezentul ordin.
Măsura de suspendare a executării celor două acte administrative este întemeiată pe prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit acestui text de lege, se poate solicita suspendarea executării unui act administrativ unilateral, până la pronunţarea instanţei de fond, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul.
în cauza dedusă judecăţii, reclamantul a formulat plângere prealabilă împotriva celor două ordine atacate şi de asemenea cererea conţine critici privind nelegalitatea actelor administrative, ceea ce se circumscrie noţiunii de caz bine justificat, însă Curtea constată că reclamantul nu a făcut dovada existenţei unui prejudiciu iminent definit prin art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 ca un prejudiciu material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Reclamantul susţine prin cerere, legat de această cerinţă impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004, că, odată cu eliberarea sa din funcţie, în urma reorganizării, regulile existente în scopul funcţionării optime a componentelor compartimentului în care îşi desfăşoară activitatea pot suferi diferite perturbări de natură să nu asigure buna funcţionare a Direcţiei Agricole Timiş.
Având în vedere că examenul organizat de pârât în baza ordinelor din litigiu a avut loc în perioada 25 – 27 august 2010, nu se mai poate pune problema iminenţei vreunui prejudiciu, cu atât mai mult cu, cât şi reclamantul invocă prin cerere doar o probabilitate a producerii acestuia, situaţie când nu este îndeplinită condiţia legală analizată.
Aşa fiind, cererea a fost respinsă, neavând relevanţă juridică invocarea unor dispoziţii din Constituţie sau din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, pentru că reglementarea acesteia este cuprinsă exclusiv în dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
