– Legea nr. 95/2006: art. 451
– Legea nr. 554/2004: art. 1
– Convenţia europeană a drepturilor omului: art. 6
Prin decizia nr. 29/30.05.2006 care a soluţionat contestaţiile depuse de recurenta reclamantă şi deopotrivă de I.D. s-a admis contestaţia formulată de I.D., s-a anulat decizia nr. 562/12.10.2005 şi s-a respins contestaţia reclamantei.
Prin decizia nr. 29/30.05.2006 care a soluţionat contestaţiile depuse de recurenta reclamantă şi deopotrivă de I.D. s-a admis contestaţia formulată de I.D., s-a anulat decizia nr. 562/12.10.2005 şi s-a respins contestaţia reclamantei.
Curtea constată că reclamanta recurentă se consideră vătămată prin faptul că pârâtul
I.D., în calitate de medic ecografist care i-a efectuat 8 examene ecografice, din neglijenţă nu a atras atenţia reclamantei în timp util pentru a face investigaţii suplimentare şi a evita problemele ulterioare, precum şi decesul nou născutului.
Nu se poate aprecia că reclamanta recurentă nu are calitate procesuală activă, faţă de situaţia de fapt prezentată mai sus şi atâta vreme cât aceasta a declanşat procedura răspunderii disciplinare în ceea ce priveşte medicul I.D., iar decizia contestată se referă inclusiv la respingerea contestaţiei reclamantei recurente.
Nu se poate aprecia că reclamanta recurentă nu are calitate procesuală activă, faţă de situaţia de fapt prezentată mai sus şi atâta vreme cât aceasta a declanşat procedura răspunderii disciplinare în ceea ce priveşte medicul I.D., iar decizia contestată se referă inclusiv la respingerea contestaţiei reclamantei recurente.
Această situaţie a fost reţinută şi în decizia de casare care era obligatorie pentru instanţa de fond în conformitate cu art. 315 C. pr. civ.
Decizia nr. 871/10.07.2008 nu are relevanţă în ceea ce priveşte speţa de faţă întrucât chiar în cuprinsul acesteia se menţionează că dreptul de a ataca în justiţie decizia Colegiului Medicilor din România doar pentru medicul sancţionat prin această decizie nu are semnificaţia restrângerii dreptului persoanei care a formulat plângerea împotriva medicului de a obţine în justiţie repararea drepturilor sau intereselor sale vătămate prin conduita medicului.
Din această perspectivă şi faţă de împrejurarea că contestaţia formulată de reclamanta recurentă a fost respinsă prin decizia nr. 29/2006 pronunţată de Colegiul Medicilor din România – Comisia Superioară de Disciplină, precum şi prin raportare la prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, art. 21, 52, 53, 148 alin. 2 din României, şi art. 6 din Convenţie, rezultă calitatea procesuală activă a acesteia.
Dreptul reclamantei recurente la examinarea cauzei sale de către un tribunal în mod echitabil şi într-un termen rezonabil care va decide cu privire la contestările asupra drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, ar fi îngrădit prin constatarea lipsei calităţii sale procesuale active în această fază procesuală deoarece aceasta nu ar putea cere repararea drepturilor şi intereselor sale vătămate în lipsa posibilităţii de a contesta măsura disciplinară aplicată şi anulată a doctorului ecografist pe care îl acuză de neglijenţă.
Dreptul reclamantei recurente la examinarea cauzei sale de către un tribunal în mod echitabil şi într-un termen rezonabil care va decide cu privire la contestările asupra drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, ar fi îngrădit prin constatarea lipsei calităţii sale procesuale active în această fază procesuală deoarece aceasta nu ar putea cere repararea drepturilor şi intereselor sale vătămate în lipsa posibilităţii de a contesta măsura disciplinară aplicată şi anulată a doctorului ecografist pe care îl acuză de neglijenţă.
Concluzionând faţă de cele arătate mai sus, Curtea apreciază că în mod greşit instanţa de fond a apreciat lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, îngrădirea exercitării dreptului de a contesta decizia Comisiei Superioare de Disciplină din România nu este justificată şi nici proporţională având în vedere scopul prevăzut de lege.
Concluzionând faţă de cele arătate mai sus, Curtea apreciază că în mod greşit instanţa de fond a apreciat lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, îngrădirea exercitării dreptului de a contesta decizia Comisiei Superioare de Disciplină din România nu este justificată şi nici proporţională având în vedere scopul prevăzut de lege.
(Decizia civilă nr. 789 din 23.03.2009, Secţia a VUI-a administrativ
şi fiscal)
Prin sentinţa civilă nr. 3393/4.12.2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâtul Colegiul Medicilor din România, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta I.A.I., în contradictoriu cu pârâţii Colegiul Medicilor din România – Comisia Superioară de Disciplină şi I.D., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că a fost învestită cu o acţiune având ca obiect anularea deciziei nr. 29/2006 emisă de pârâţii Colegiul Medicilor din România – Comisia Superioară de Disciplină prin care s-a admis contestaţia formulată de dr. I.D. împotriva deciziei nr. 562/12.10.2005 a Colegiului Medicilor din România -Comisia Superioară de Disciplină care dispusese sancţionarea sa cu avertisment şi respinsă contestaţia formulată de către reclamantă.
S-a mai reţinut de către tribunal incidenţa dispoziţiile art. 451 din Legea nr. 95/2006, rezultând aşadar că persoana abilitată să formuleze acţiune în anularea deciziei Comisiei Superioare de Disciplină este numai medicul sancţionat, astfel că reclamanta nu justifică calitatea sa procesuală activă.
împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta I.A.I., criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C. pr. civ.
Instanţa de fond a soluţionat în mod greşit cauza prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active, încălcându-se dreptul reclamantei la un proces echitabil conform dispoziţiilor art. 6 din Convenţie şi opinia Curţii Europene de Justiţie, care prevede acordarea unor garanţii procedurale părţilor într-o acţiune civilă în curs şi, în acelaşi timp, protejarea singurului lucru care permite beneficiul acestei garanţii, accesul la judecător.
Instanţa de fond a considerat în mod greşit că temeiul de drept al acţiunii recurentei ar fi art. 451 din Legea nr. 95/1996, ignorând temeiul de drept prevăzut de art. 6 şi 161 din Legea nr. 554/2004.
Mai mult, arată recurenta, instanţa de recurs a cărei decizie civilă trebuie respectată în totalitate de instanţa de fond, a menţionat că „prin actul administrativ contestat în cauză au fost soluţionate contestaţiile formulate de cele două persoane nemulţumite de decizia Colegiului Medicilor din Bucureşti, în cadrul acţiunii în contencios administrativ prin care se solicită anularea acestui act trebuie să aibă calitate de părţi atât emitentul actului, cât şi persoanele ale căror contestaţii au fost soluţionate”.
Analizând cererea de recurs, precum şi prin prisma prevederilor art. 3041 C. pr. civ., Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Este pertinentă susţinerea recurentei în ceea ce priveşte considerentele deciziei nr. 406/14.02.2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a Vlll-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 26854/3/2007, care stabileşte cadrul procesual în raport de obiectul acţiunii în contencios administrativ determinat de anularea deciziei nr. 29/2006 pronunţată de Colegiul Medicilor din România – Comisia Superioară de Disciplină prin care s-a soluţionat contestaţia depusă de reclamanta recurentă împotriva deciziei nr. 562/12.10.2005 a Colegiului Medicilor din Bucureşti.
Curtea reţine că reclamanta recurentă l-a acuzat pe dr. I.D., medic primar medicină de familie cu competenţă în ecografie de neglijenţă profesională, respectiv de omisiunea diagnosticului de afectare fetală gravă (trisomle 18) cu ocazia efectuării unor ecografii repetate de screening malformativ, formulând o sesizare la data de 26.01.2005.
Prin decizia nr. 562/12.10.2005 emisă de Colegiul Medicilor din Bucureşti, Departamentul de Jurisdicţie şi Litigii Profesionale – Comisia de Disciplină a fost sancţionat dr. I.D. cu avertisment pentru încălcarea art. 24,27,53 din Codul de deontologie şi obligarea acestuia la efectuarea unui curs de ecografie cu profil obstetrical în următoarele trei luni.
S-a reţinut că examenele ecografice efectuate arătau elemente care fără a fi patognomonice, putea induce suspiciunea unui sindrom malformativ fetal şi pe baza cărora putea fi făcută recomandarea unor investigaţii suplimentare care puteau conduce la stabilirea unei eventuale malformaţii.
Curtea constată din cele arătate mai sus că reclamanta recurentă se consideră vătămată prin faptul că pârâtul I.D. în calitate de medic ecografist care i-a efectuat 8
examene ecografice, din neglijenţă nu a atras atenţia reclamantei în timp util pentru a face investigaţii suplimentare şi a evita problemele ulterioare, precum şi decesul nou născutului.
Această situaţie a fost reţinută şi în decizia de casare, care era obligatorie pentru instanţa de fond, în conformitate cu art. 315 C. pr. civ.
Decizia Curţii Constituţionale nr. 871/10.07.2008 nu are relevanţă în ceea ce priveşte speţa de faţă, întrucât chiar în cuprinsul acesteia se menţionează că dreptul de a ataca în justiţie decizia Colegiului Medicilor din România doar pentru medicul sancţionat prin această decizie nu are semnificaţia restrângerii dreptului persoanei care a formulat plângerea împotriva medicului de a obţine în justiţie repararea drepturilor sau intereselor sale vătămate prin conduita medicului.
Din această perspectivă şi faţă de împrejurarea că contestaţia formulată de reclamanta recurentă a fost respinsă prin decizia nr. 29/2006 pronunţată de Colegiul Medicilor din România – Comisia Superioară de Disciplină, precum şi prin raportare la prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, art. 21, 52, 53, 148 alin. 2 Constituţia României, şi art. 6 din Convenţie, rezultă calitatea procesuală activă a acesteia.
Prin urmare, în conformitate cu art. 312 alin. 5 rap. la art. 304 pct. 8 C. pr. civ., va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă.
