Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 2131/R din data de 19.09.2014
Decizia Comisiei Superioare de Disciplină este un act administrativ jurisdicțional adoptat în urma unei anchete disciplinare derulată potrivit regulamentelor profesiei medicale. Tocmai de aceea legiuitorul a enumerat limitativ persoanele care au calitatea de a solicita anularea unei decizii a Comisiei Superioare de Disciplină.
Prin sentința civilă nr. 2453/09.04.2013, Tribunalul Vâlcea-secția a II-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale active și în consecință a respins acțiunea formulată de reclamanții L.D.G. și L.E. în contradictoriu cu pârâtele COMISIA LOCALA DE DISCIPLINA A COLEGIULUI MEDICILOR V. și COMISIA SUPERIOARA DE DISCIPLINA A COLEGIULUI MEDICILOR DIN ROMÂNIA.
Mai exact, la data de 10.04.2012, s-a înregistrat pe rolul primei instanțe acțiunea formulată de reclamanții L.D.G. și L.E , împotriva deciziei nr. 1/31.03.2011 a COLEGIULUI MEDICILOR V. – COMISIA LOCALĂ DE DISCIPLINA și deciziei nr. 24/16.03.2012, a COLEGIULUI MEDICILOR DIN ROMÂNIA – COMISIA SUPERIOARA DE DISCIPLINĂ, solicitând anularea acestora ca fiind netemeinice și nelegale.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată că medicii de la Spitalul Județean de Urgență V, care au avut în grijă pe fiul lor L.D.S., care a decedat la Spitalul Clinic De Urgență B. din B, respectiv Dr. D.A. – medic primar ORL și Dr. M.M. – Medic specialist neurochirurg, au avut o conduită terapeutică și diagnostică necorespunzătoare, acuzându-i că decesul fiului lor de 35 de ani se datorează acestora, motiv pentru care au sesizat Colegiul Medicilor V., prin plângerea înregistrată sub nr. 212/23.08.2010, asupra modului în care a fost tratat fiul lor în perioada 01 – 05.08.2010, perioadă cât a fost internat la Spitalul Județean de Urgentă V.. Plângerea a fost respinsă ca nefondată potrivit deciziei nr. 01/31.03.2011, emisă de COLEGIULUI MEDICILOR V. – COMISIA LOCALĂ DE DISCIPLINA, întrucât, din probele existente la dosarul cauzei s-a constatat că cei 2 medici si-au făcut datoria din punct de vedere profesional, pacientul L.D.S a beneficiat de îngrijiri medicale și tratament conform diagnosticelor medicale stabilite, de asemenea, reclamantului i s-a instaurat tratament cu antibiotice continuat și la București și i-au fost făcute 2 examene C.T la distantă de 4 zile.
Împotriva acestei decizii, reclamanții au formulat contestație la COLEGIULUI MEDICILOR DIN ROMÂNIA – COMISIA SUPERIOARA DE DISCIPLINĂ, care prin decizia nr. 24/16.03.2012, a respins contestația și a menținut decizia nr. 1/31.03.2011, pronunțată de COLEGIULUI MEDICILOR V. – COMISIA LOCALĂ DE DISCIPLINĂ.
În dovedirea acțiunii reclamanții au depus la dosar, deciziile contestate, certificatul constatator al decesului fiului lor L.D.S., certificat de naștere, foaia de observație clinică generală de la Spitalul Clinic De Urgență B. și alte acte.
COLEGIULUI MEDICILOR V., a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă, decizia Comisiei Județene de Disciplină a fost contestată conform dispozițiilor legale.
De asemenea, Colegiul Medicilor Din România a formulat întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, întrucât, subiecți ai raportului juridic disciplinar sunt medicul și organizația profesională, potrivit art. 451 din Legea nr. 95/2006, care enumeră limitativ persoanele care au calitatea de a solicita anularea unei decizii a Comisiei Superioare de Disciplină, respectiv medicul sancționat. A invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive și a capacității procesuale pasive a Comisiei Superioare de Disciplină, menționând și decizia nr. 871/10.07.2008 a Curții Constituționale, referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 451 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății.
Prima instanță a reținut că acțiunea în administrativ împotriva deciziei de sancționare a Comisiei Superioare de Disciplină, poate fi formulată potrivit art. 451 din Legea 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății publice doar de medicul sancționat. Întrucât, Legea specială nr. 95/2006 stabilește cadrul procesual al acțiunii enumerând limitativ care sunt persoanele care au calitatea de a solicita anularea unei decizii emise de Comisia Superioară de Disciplină, în speță doar medicul la care se referă decizia, s-a apreciat că excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților este întemeiată, sens în care a fost admisă. Aceasta așa cum se arată în decizia nr.871/2008 a Curții Constituționale nu are însă semnificația restrângerii dreptului persoanei care a formulat plângerea împotriva medicului de a obține în justiție repararea drepturilor sau intereselor sale vătămate prin conduita medicului, întrucât, potrivit art. 442 din Legea 95/2006 “Răspunderea disciplinară a Colegiului Medicilor din România, potrivit prezentei legi nu exclude răspunderea penală, contravențională sau civilă, conform prevederilor legale”.
Față de aceste considerente, în baza art. 18 din Legea 554/2004 și art. 451 din Legea 95/2006 s-a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, reclamanții L.G. și L.E. neavând calitate procesuală activă în cauză.
Împotriva acestei soluții reclamanții, prevalându-se de prerogativa conferită prin dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, au promovat înlăuntrul termenului legal recurs, care a fost trimis spre soluționare, urmare a admiterii cererii de strămutare, Curții de Apel Brașov – secției de contencios administrativ și fiscal. Recurenții reiterează susținerile din acțiunea introductivă, concluzionând asupra faptul că cei doi medici specialiști care l-au preluat pe fiul lor, spitalizat la acel moment, nu au depus tot interesul în a-și exercita atribuțiunile conform fișei postului, dând dovadă de lipsă de profesionalism, neacordându-și concursul la salvarea fiului lor.
Funcție de dispozițiile art. 303 din în vigoare la momentul introducerii acțiunii introductive, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, respectiv înlăuntrul celor 15 zile de la comunicarea hotărârii pronunțată la fond. Reclamanții recurenți și-au completat motivele de casare ulterior acestui termen procedural, imperativ, ce nu poate fi prelungit sau scurtat de instanță ori de părți, considerent față de care Curtea nu va ține cont de înscrisul anexat la filele 19-24 din dosar.
Curtea, cercetând cuprinsul materialul probator, raportând sentința atacată la motivele expuse în cererea de recurs și la prevederile legale incidente, reține că într-adevăr în art. 1 din Legea nr. 554/2004 sunt enumerate subiectele de sesizare a instanței de contencios administrativ, persoanele sau entitățile care sunt îndreptățite să formuleze acțiuni, conturându-se și condițiile generale privind exercitarea dreptului la acțiune, însă legiuitorul în art. 451 din Legea nr. 95/2006, aplicabilă cazului de față, a enumerat limitativ persoanele care au calitatea de a solicita anularea unei decizii a Comisiei superioare de disciplină. Mai exact, decizia Comisiei Superioare de Disciplină este un act administrativ jurisdicțional adoptat în urma unei anchete disciplinare. Potrivit dispozițiilor art. 451 din Legea nr. 95/2006 “împotriva deciziei de sancționare a Comisiei superioare de disciplină, în termen de 15 zile de la comunicare, medicul sancționat poate formula o acțiune în anulare la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui rază își desfășoară activitatea”;. Curtea Constituțională prin Decizia nr. 871/2008 a apreciat că art. 451 din Legea nr. 95/2006 nu are o redactare limitativă și nu împiedică accesul la justiție al acelor persoane ale căror drepturi sau interese ar fi vătămate prin decizia Comisiei superioare de disciplină. Răspunderea disciplinară a medicilor își are temeiul în obligațiile ce izvorăsc din prevederile legilor și regulamentelor profesiei medicale, ale Codului de deontologie medicală și ale regulilor de bună practică profesională, ale Statutului Colegiului Medicilor din România, obligații a căror nerespectare prejudiciază onoarea și prestigiul profesiei, considerent față de care această formă specială de răspundere vizează strict raporturile dintre medic, pe de o parte, și categoria profesională din care face parte sau reprezentantul acestei categorii, Colegiul Medicilor din România, ale căror interese sunt prejudiciate, de cealaltă parte. Acest cadru al răspunderii disciplinare justifică dreptul de a ataca în justiție decizia Colegiului Medicilor din România doar pentru medicul sancționat prin această decizie. Dar, art. 442 din Legea nr. 95/2006 prevede că “răspunderea disciplinară a membrilor Colegiului Medicilor din România, potrivit prezentei legi, nu exclude răspunderea penală, contravențională sau civilă, conform prevederilor legale”, ceea ce denotă că fiecare persoană vătămată are posibilitatea de a invoca în fața organelor de urmărire penală sau a instanței de judecată răspunderea penală, contravențională sau civilă după caz, a persoanei fizice care exercită profesia de medic. Soluția legiuitorului de restrângere a accesului la justiție al persoanelor interesate în temeiul articolului sus-menționat decurge astfel din existența unor alte pârghii legale pentru realizarea unor pretenții ce decurg din situația de fapt reclamată, din necesitatea ca ancheta disciplinară să aparțină unui organism jurisdicțional specializat, care să acționeze după o procedură specială care să nu permită abuzuri din partea unor particulari nemulțumiți. Prin urmare, Curtea constată a fi întemeiată soluția de admitere a excepției lipsei calității procesual active, dată fiind limitarea prevăzută de art. 451 din Legea nr. 95/2006.
Față de considerentele sus expuse Curtea a apreciat că soluția primei instanțe este corectă, sens în care făcând aplicațiunea dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă a respins ca nefondat recursul dedus judecății, menținând întru tot hotărârea atacată.
