Nu este admisibilă o cerere de chemare în garanţie în situaţia în care contestatoarea nu a fost obligată la ceva sau nu a pierdut un drept subiectiv în favoarea intimatei prin sentinţa atacată, sentinţă prin care au fost doar verificate formele de într-un dosar execuţional.
Dosar nr. 1788/211/2011
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECŢIA MIXTĂ DE ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 349/R/2012
Şedinţa publică de la 21 Martie 2012
Instanţa compusă din: PREŞEDINTE Judecător Judecător
Grefier
S-a luat spre examinare recursul declarat de către recurent SC împotriva sentinţei civile nr.11310 din 21.07.2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca privind şi pe intimat C.N.A.D.N.R. PRIN …, chemat în garanţie ANAF , având ca obiect contestaţie la executare.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă reprezentantul recurentului SC …, …, cu delegaţie depusă la dosar, lipsă fiind intimatul şi chematul în garanţie.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată faptul că, prezenta cauza a fost transpusă spre competentă soluţionare Tribunalului Cluj, având în vedere dispoziţiile art.8 alin.1 şi 2 din OG nr.15/2002, instanţa fiind legal investită cu soluţionarea cauzei având în vedere natura juridică a raportului în cadrul căruia a luat naştere creanţa a cărei realizare a format obiectul executării silite în dosarul execuţional nr.874/01.11.2010 al SCPEJA Adam şi Oszoczki.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepţii instanţa declară închise dezbaterile
şi acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul recurentului susţine recursul declarat în cauză, solicită
admiterea acestuia, modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii contestaţiei la executare şi a cererii de chemare în garanţie. Apreciază că prin sentinţa recurată, instanţa respingând atât contestaţia la executare, cererea de întoarcere a executării cât şi cererea de chemare în garanţie a permis ca recurenta să fie executată silit de două ori, de două instituţii diferite ale statului pentru suma de 125 lei. Solicită a se reanaliza cauza sub toate aspectele, şi în consecinţă, admiterea recursului aşa cum a fost formulat.
TRIBUNALUL
Prin sentinţa civilă nr.11310 din 21.07.2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca, a fost respinsă contestaţia la executare precizata, formulata de contestatoarea SC … cu sediul in Cluj-Napoca …, in contradictoriu cu intimata … cu sediul in Craiova … judeţul Dolj.
A fost respinsă cererea de chemare in garanţie formulata de contestatoarea SC
… in contradictoriu cu intimata ANAF cu sediul in Bucureşti, .
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele :
Prin procesul verbal de constatare a contravenţiei nr.53402/19.05.2008 încheiat de un agent constatator din cadrul DRDP Craiova, contestatoarea SC … a fost sancţionata cu amenda in suma de 500 lei pentru săvârşirea unei contravenţii prevăzute de art.8 al.2 din OG nr.15/2002. Suma de 500 lei urma sa fie achitata in termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului verbal după cum urmează: 375 lei ca la bugetul de stat, iar 125 lei in contul DRDP/SDN (f.5).
Suma de 500 lei nu a fost achitata in termenul de 15 zile de la comunicare, iar la data de 24.09.2008 garanta ANAF a emis titlul executoriu nr.2770/24.09.2008 in dosarul de executare 7424119, prin care a stabilit in sarcina contestatoarei suma de 500 lei si a emis somaţia către aceasta, prin care i-a pus in vedere sa plătească suma menţionata (f.61-62).
La data de 24.09.2008, contestatoarea a achitat suma de 500 lei reprezentând amenda aplicata prin procesul verbal nr.53402/19.05.2008, in contul bugetului de stat (f.6).
La data de 1.11.2010, intimata … a formulat o cerere de executare silita înregistrata la SCPEJA … sub nr.874/2010 prin care a solicitat începerea executării silite pentru suma de 125 lei, reprezentând cota de 25% din amenda, aşa cum prevede art.8 al.3 din OG nr.15/2002 (f.22).
După încuviinţarea executării silite de către instanţa de executare si întocmirea procesului verbal de cheltuieli, a fost emisa somaţia către debitoarea SC … prin care s- a pus in vedere acesteia sa achite suma de 312,30 lei reprezentând debit si cheltuieli de executare silita (f.26-27).
Analizând legalitatea executării silite demarate in dosar ex.nr.874/2010 al
SCPEJA … prin prisma susţinerilor contestatoarei, astfel cum impune principiul disponibilităţii specific procesului civil si a normelor legale incidente (art.399 si urm.Cod procedura civila), instanţa de fond a apreciat ca executarea silita a fost începută in mod legal, iar actele de executare au fost legal întocmite, neputând fi reţinute criticile contestatoarei, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art.8 al.3 din OG nr.15/2002, in vigoare la data încheierii procesului verbal de constatare a contravenţiei, sumele încasate in urma aplicării amenzilor se fac venit la bugetul de stat in proporţie de 75%, diferenţa de
25% revenind ca venituri extrabugetare, Companiei Naţionale de Autostrăzi si
Drumuri Naţionale din România SA sau Ministerului Administraţiei si Internelor, după caz, iar conform art.11 al.2 din OUG nr.84/2003, Veniturile C.N.A.D.N.R. se utilizează, potrivit legii, după cum urmează:
a) veniturile proprii se utilizează, in principal, pentru proiectarea, repararea, administrarea, întreţinerea si exploatarea infrastructurii rutiere, precum si pentru rambursări de credite, plăţi de dobânzi si de comisioane;
b) veniturile din prestări de servicii cuvenite potrivit prevederilor contractului încheiat cu Ministerul Transporturilor si Infrastructurii*) si sursele pentru reabilitarea
drumurilor se utilizează pentru proiectarea, repararea, administrarea, exploatarea,
reabilitarea, dezvoltarea, modernizarea, precum si pentru construcţia de noi autostrăzi si drumuri naţionale;
c) fondurile externe nerambursabile se utilizează pentru reabilitarea, dezvoltarea, modernizarea si construcţia de autostrăzi si drumuri naţionale, in
conformitate cu prevederile acordurilor de împrumut si ale contractelor de finanţare;
d) fondurile din credite interne si externe se utilizează pentru proiectarea, repararea, întreţinerea, exploatarea, reabilitarea, dezvoltarea, modernizarea si construcţia de autostrăzi si drumuri naţionale;
e) alocaţiile de la bugetul de stat se utilizează pentru reabilitarea autostrăzilor si drumurilor naţionale, pentru dezvoltarea, modernizarea si construcţia de autostrăzi si drumuri naţionale, inclusiv pentru rambursări de credite, de plăţi de dobânzi si de comisioane.
Din aceste prevederi legale rezulta ca o cota parte din sumele reprezentând amenzi contravenţionale aplicate de CNADNR SA (25%) reprezenta la momentul încheierii procesului verbal venituri extrabugetare ale intimatei si intra in bugetul propriu al acesteia, care este distinct de bugetul de stat. CNADNR SA este îndreptăţită să încaseze aceasta cota parte din amenzile aplicate indiferent ca plata amenzilor se face de buna – voie de către contravenient sau pe cale de executare silita, întrucât prevederile art.8 al.3 din OG nr.15/2002 nu distingeau după cum plata se face benevol sau silit.
Este adevărat ca dispoziţiile art.39 al.2 din OG nr.2/2001, In vederea executării amenzii, organele prevăzute la alin. (1) vor comunica din oficiu procesul-verbal de constatare a contravenţiei si de aplicare a sancţiunii, neatacat cu plângere in termenul
legal, in termen de 30 de zile de la data expirării acestui termen, ori, după caz,
dispozitivul hotărârii judecătoreşti irevocabile prin care s-a soluţionat plângerea, in termen de 30 de zile de la data la care hotărârea a devenit irevocabila, astfel:
a) pentru sumele care se fac venit integral la bugetele locale, organelor de specialitate ale unităţilor administrativ-teritoriale in a căror raza teritoriala domiciliază
contravenientul persoana fizica sau, după caz, îsi are domiciliul fiscal contravenientul persoana juridica;
b) pentru sumele care se fac venit integral la bugetul de stat, organelor de
specialitate ale unităţilor subordonate Ministerului Finanţelor Publice – Agenţia Naţionala de Administrare Fiscala, in a căror raza teritoriala îşi are domiciliul fiscal contravenientul persoana juridica, iar art.8 al.3 din acelaşi act normativ prevăd ca Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor juridice in conformitate cu legislaţia in vigoare se fac venit integral la bugetul de stat, cu excepţia celor aplicate, potrivit legii, de autorităţile administraţiei publice locale si amenzilor privind circulaţia pe drumurile publice, care se fac venit integral la bugetele locale.
Cu toate acestea, dispoziţiile art.8 al.3 din OG nr.15/2002 instituiau o regula speciala, derogatorie de la dreptul comun, potrivit căreia din totalul amenzilor aplicate de CNADNR SA in baza OG nr.15/2002, un procent de 75% va fi încasat la bugetul de stat, iar 25% la bugetul CNADNR SA, iar abrogarea ulterioara a dispoziţiilor menţionate a rămas fără efect in ce priveşte creanţa născuta in mod legal in patrimoniul intimatei la momentul încheierii procesului verbal de constatare si sancţionare a contravenţiei.
In aceste condiţii, instanţa de fond a reţinut ca la data depunerii cererii de executare silita, contestatoarea datora intimatei suma de 125 lei, reprezentând cota de
25% din amenda in cuantum de 500 lei, la care intimata era îndreptăţita conform art.8 al.3 din OG nr.15/2002. Împrejurarea ca debitoarea a făcut o plata benevola in contul
bugetului de stat, virând in acest cont întreaga suma de 500 lei cu OP
nr.5257/24.09.2008 nu a fost in măsura sa stingă obligaţia sa de plata fata de intimata CNADNR SA, obligaţie distincta de obligaţia de plata a sumei de 375 lei către bugetul de stat. Nici chiar împrejurarea ca ANAF a început executarea silita împotriva contestatoarei pentru întreaga suma de 500 lei nu este de natura sa o exonereze pe aceasta de obligaţia sa de plata a sumei de 125 lei către creditorul acestei obligaţii, contestatoarea având posibilitatea de a contesta formele de executare silita întocmite in dosarul de executare 7424119.
Pentru toate aceste considerente, neputând fi reţinute criticile contestatoarei cu privire la legalitatea executării silite pornite in dosarul execuţional nr.874/2010, instanţa a apreciat ca este neîntemeiata contestaţia la executare promovata de acesta, care va fi respinsa ca atare. Drept urmare, a fost respinsa ca neîntemeiata si cererea de întoarcere a executării silite, formulata pe calea precizării contestaţiei la executare.
Cat priveşte cererea de chemare in garanţie, se retine ca potrivit dispoziţiilor art.60 Cod procedura civila, partea poate sa cheme in garanţie o alta persoana împotriva căreia ar putea sa se îndrepte in cazul in care ar cădea in pretenţii cu o cerere
de chemare in garanţie sau in despăgubire. Din aceste prevederi legale se desprinde
concluzia ca o parte implicata intr-un litigiu poate chema in judecata pe calea unei cereri de chemare in garanţie o alta persoana care ar putea fi obligata la plata de despăgubiri pentru dreptul subiectiv pierdut sau pentru obligaţia pusa in sarcina părţii respective prin hotărârea prin care este soluţionata acţiunea introductiva. In cazul prezentei contestaţii insa, instanţa nu a stabilit vreo obligaţie in sarcina contestatoarei, iar aceasta nici nu a pierdut vreun drept subiectiv, ci a verificat doar formele de executare silita întocmite împotriva contestatoarei intr-un dosar execuţional, fără ca dispozitivul hotărârii sa cuprindă menţiuni cu privire la drepturile si obligaţiile părţilor improcesuate si fără ca instanţa sa se pronunţe cu privire la acestea prin dispozitivul sentinţei. Este real ca societatea contestatoare are posibilitatea de a solicita restituirea sumei achitate in plus in contul bugetului de stat, insa pe calea unei acţiuni distincte, iar nu pe calea unei cereri de chemare in garanţie, care nu este admisibila, in condiţiile in care contestatoarea nu poate pretinde despăgubiri de la garanta datorita soluţiei pronunţate cu privire la contestaţia la executare pe care a formulat-o.
In temeiul art.274 C.pr.civ. si a principiului disponibilităţii, instanţa de fond a luat act ca intimata si garanta nu au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentinţe civile a formulat recurs petenta recurentă SC …
solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate in sensul admiterii contestaţiei la executare si a cererii de întoarcere a executării.
Consideră recurenta ca soluţia instanţei este netemeinica si nelegala.
1 .Motivul de recurs este cel prevăzut de arl.304 pct.9 C.Pr.Civ., sentinţa recurată fiind data cu încălcarea legii.
Procesul verbal de constatare a contravenţiei a fost încheiat de agenţii
constatatori din cadrul CNADNR si nefiind achitat in termen de 30 zile a fost transmis spre executare silita la ANAF conform art.141 alin.6 C.Pr.Fiscala coroborat cu art.39 din O.G.2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor. Astfel titlul executoriu proces verbal de constatare a contravenţiei nr.53402/19.05.2008 întocmit de CNAOR …, a ajuns de la aceasta instituţie la ANAF, apărând in fisa sintetica totala a recurentei ca obligaţie de plata către BUGETUL DE STAT suma de 500 lei aferenta acestui titlu executoriu. Suma de 500 lei a fost achitata INTEGRAL prin 6.P.
5257/24.09.2008.
Fata de aceasta stare de fapt si având in vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanţa a pronunţat o hotărâre cu încălcarea legii.
In concret s-au încălcat dispoziţiile art.41 alin.6, 142 alin,5 C.Pr.Fiscala coroborat cu art. 8 alin.3 si 39 alin.2 lit.b din O.G.2/2001, privind regimul juridic al
contravenţiilor. De asemenea prin sentinţa pronunţata s-au încălcat si dispoziţiile art.l alin.l lit.b din O.G.15/2001, privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de
trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România.
Dispoziţiile art.141 alin.6 C.Pr.Fiscala, la data efectuării plaţii 24.09.2008, prevăd următoarele: “(6) Titlurile executorii emise de alte organe competente, care
privesc creanţe fiscale, se transmit în termen de cel mult 30 de zile de la emitere, spre executare silită, potrivit legii, organelor prevăzute la art. 136, “
Art.142 alin. (5) C.Pr.Fiscala “Executarea silită se desfăşoară până la stingerea creanţelor fiscale înscrise în titlul executoriu, inclusiv a majorărilor de întârziere ori a
altor sume, datorate sau acordate potrivit legii prin acesta, precum si a cheltuielilor de executare. “
Art.8 alin.3 din O.G.2/2001, “Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor juridice în conformitate cu legislaţia în vigoare se fac venit integral la
bugetul de stat, cu excepţia celor aplicate, potrivii legii, de autorităţile administraţiei
publice locale şi amenzilor privind circulaţia pe drumurile publice, care se fac venit integral la bugetele locale. “
Art. 39) – (I) Punerea în executare a sancţiunii amenzii contravenţionale se face astfel:
(2) In vederea executării amenzii, organele prevăzute la alin. (1) vor comunica din oficiu procesul – Verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii, neatacat cu plângere în termenul legal, în termen de 30 de zile de fa data expirării acestui termen, ori, după caz, dispozitivul hotărârii judecătoreşti irevocabile prin care s-a soluţionat plângerea, în termen de 30 de zile de la data la care hotărârea a devenit irevocabilă, astfel:
b) pentru sumele care se fac venit integral la bugetul de stat, organelor de specialitate ale unităţilor subordonate Ministerului Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în a căror rază teritorială îşi are domiciliul fiscal
contravenientul persoană juridică.
(3) Executarea se face în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale privind executarea silită a creanţelor fiscale.
(4) împotriva actelor de executare se poale face contestaţie la executare, în condiţiile legii.
Aşa cum s-a arătat şi în cuprinsul contestaţiei la executare, amenda contravenţionala se achita fracţionat, 75 % ca venit la bugetul de stat si 25% in contul
CNADNR. doar daca este achitata in termen de 15 zile de la comunicarea procesului
verbal de constatare a contravenţiei, fapt ce reiese din cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenţiei nr.53402/19.05.2008.
In cazul de fata insa amenda nu a fost achitata in termen de 15 zile de la data comunicării procesului verbal de constatare a contravenţiei deoarece: contravenţia a fost săvârşită de utilizatorul din contractul de leasing financiar nr. 11481 LE/2008, SC … SRL. Potrivit art.2.2 coroborat cu art.2.5 din contractul de leasing financiar nr. 8394LK/2007 obligaţia de a suporta consecinţele utilizarii autovehiculului fără rovineta ii revine utilizatorului. Recurenta a transmis utilizatorului adresa nr.2565/28.05.2008 imediat după ce a primit procesul verbal si 1-a informat ca are obligaţia de a achita amenda aplicata, insa acesta s-a conformat doar la data de
24.09.2008 când procesul verbal de constatare a contravenţiei era deja transmis spre executare silita de către CNADNR prin DRDP Craiova, potrivit art.141 alin.6 Cod Pr. Fiscala, organelor de executare silita din cadrul ANAF. In acest sens sunt si prevederile art.39 din O.G.2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor.
Din acest motiv in fisa sintetica totala a recurentei, eliberata de ANAF si depusa la dosarul cauzei in probatoriu, apare ca si obligaţie de plata aferenta titlului executoriu, proces verbal de constatare a contravenţiei nr.53402/19.05.2008, suma de
500 lei. Este valoarea totala a amenzii aplicata prin procesul verbal de constatare a contravenţiei ar. 53402/19.05.2008.
1.2. Asa cum a arătat mai sus, prin sentinţa pronunţata, a încălcat si dispoziţiile art.l pct.l lit.b din O.G.15/2001 privind tariful de utilizare a drumurilor naţionale.
La data întocmirii procesului verbal de constatare a contravenţiei 19.05.2008, art.l pct.l lit.b din O.G.1S/2002, avea următoarea forma:
Art. 1 – (1) în înţelesul prezentei ordonanţe, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: […]
b) utilizatori – persoanele fizice sau juridice care deţin vehicule înmatriculate în
România, denumite în continuare utilizatori români, sau care deţin vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini;
Din acest motiv, recurenta nu a putut formula contestaţie in dosarul execuţional nr.7424119. Potrivit dispoziţiilor legale de mai sus, in forma de la data întocmirii
procesului verbal de constatare a contravenţiei proprietarul vehiculului este cel care are obligaţia de a achita tariful de utilizare a reţelei de drumuri.
Aceasta dispoziţie legala a fost modificata prin O.G.8/2010, in sensul ca,
b) utilizatori – persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini;
Prin urmare, hotărârea instanţei este greşita si sub acest aspect, in sensul ca, SC
… nu putea contesta formele de executare silita, deoarece legea prevedea clar. la acea data, ca cel ţinut la plata amenzii pentru folosirea sistemului de drumuri fara plata taxei este proprietarul autovehiculului si nu utilizatorul bunului conform contractului de leasing.
Pentru că legiuitorul si-a dat seama de eroarea strecurata in OG 15/2002, a modificat acest act normativ prin O.G.8/2010, noua prevedere făcând distincţia clara intre proprietarul bunului si persoana care foloseşte vehiculul conform unui drept legal.
Cererea de întoarcere a executării silite fiind strâns legata de soluţia data de instanţa cu privire la contestaţia Ia executare, se solicită admiterea recursului si
modificarea sentinţei recurate in sensul admiterii contestaţiei la executare sa
întoarcerea executării, respectiv restituirea către recurentă a sumei de 312,30 lei.
In ceea ce priveşte cererea de chemare in garanţie, considera ca, soluţia instanţei este greşita si sub acest aspect. Prin sentinţa pronunţata, deşi instanţa a reţinut ca:
– recurenta a achitat integral valoarea amenzii către ANAF iar
– executarea silita se efectuează pana la achitarea integrala a sumei cuprinsa in titlul executoriu, a respins cererea de chemare in garanţie pe motivul ca ar trebui sa se îndrepte printr-o acţiune separata împotriva ANAF pentru suma de 125 lei, chiar daca Codul de Procedura Fiscala prevede contrariul.
Practic, prin sentinţa recurată, instanţa respingând atât contestaţia la executare, cererea de întoarcere a executării cat si cererea de chemare in garanţie a permis ca recurenta sa fie executată silit de doua ori, de doua instituţii diferite ale statului pentru suma de 125 lei fiind obligată si la plata cheltuielilor de executare pentru o suma deja achitată integral.
Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului şi a dispoziţiilor legale în materie, tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod cert la data la care s-a început executarea silită, recurenta datora suma de 125 lei către CNADNR pentru că în bugetul acesteia nu a intrat 25% din valoarea amenzii de 500 lei aplicate proprietarului autovehiculului amendat pentru neplata de către utilizator a rovinietei. Dacă recurenta a plătit întreaga amendă de 500 lei către ANAF pentru că somaţia emisă de ANAF era greşită şi trebuia emisă doar pentru suma de 375 lei, este culpa recurentei. Conduita acesteia nu trebuia să depindă de conduita utilizatorului. Cât timp contestatoarea a fost amendată (datorită inadvertenţei legislative învederate în motivele de recurs), ea trebuia să plătească amenda şi tot ea putea să conteste somaţia susţinând că nu datorează decât 375 lei la bugetul statului. Cum nu a făcut-o în termenul legal acum mai poate solicita doar pe cale separată de la ANAF restituirea sumei achitate în plus, astfel cum în mod legal şi corect a stabilit instanţa de fond.
Cum executarea silită pornită de CNADNR a fost legal solicitată şi desfăşurată pentru suma de 125 lei neachitată la timp, contestaţia la executare este nefondată. Şi cum suma de 312 lei achitată în final (125 lei şi cheltuielile de executare) a fost legal
achitată pentru că era datorată nu se poate dispune nici întoarcerea executării.
Recurenta confundă instituţiile de la care poate solicita „întoarcerea” executării. Ea a efectuat de bună voie o plată către bugetul statului pentru o sumă mai mare decât cea datorată. Pe de altă parte, a făcut o plată datorată către bugetul CNADNR. Este cert că poate solicita restituirea doar a plăţii nedatorate, ceea ce nu a făcut. A solicitat în schimb restituirea plăţii datorate, solicitare care în mod corect a fost respinsă de către instanţa de fond.
În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie, potrivit art. 60 din „Partea poate să cheme în garanţie o altă persoană împotriva căreia
ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenţii cu o cerere în garanţie sau
în despăgubire.” Cu alte cuvinte, cererea de chemare în garanţie este admisibilă doar dacă prin aceeaşi sentinţă contestatoarea ar fi obligată la plata unei sume de bani sau ar pierde un drept subiectiv. Dar în sentinţa atacată nu s-a dispus cu privire la o astfel de chestiune ci au fost verificate formele de executare într-un dosar execuţional. Cât timp contestatoarea nu a fost obligată la ceva sau nu a pierdut un drept subiectiv prin sentinţa atacată, în favoarea intimatei, cererea de chemare în garanţie nu este admisibilă astfel cum în mod corect a stabilit instanţa de fond.
În ceea ce priveşte susţinerea că doar dacă se efectuează plata în 15 zile de la comunicarea procesului verbal de contravenţie se achită 375 lei la bugetul de stat şi
125 lei la bugetul CNADNR, în caz contrar se achită în întregime la bugetul de stat, menţiune care ar rezulta din procesul verbal de contravenţie, cum susţine
contestatoarea, facem precizarea că „unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să
distingem”. În nici un caz procesul verbal de contravenţie nr. 0053402 nu prevede faptul că după trecerea a 15 zile amenda se face venit la bugetul de stat (f. 5 din dosarul de fond). Din contră, prevede că plata către bugetul de stat se face la trezorerie sau la CEC, iar cea către CNADNR într-un cont al unei bănci din Craiova. Termenul de 15 zile este menţionat ca termen de plată al amenzii, a cărui nerespectare duce la executare silită.
Faţă de cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură
civilă se va respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta SC … împotriva sentinţei civile nr. 11310/01.07.2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca ce va fi menţinută în totalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC … cu sediul in Cluj-Napoca, judeţul Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 11310 din 01.07.2011 pronunţată în dosarul nr.
1788/211/2011 al Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care o menţine în totul.
Decizia este irevocabilă.
Dată şi pronunţată în şedinţa publică din 21.03.2012.
Preşedinte, Judecător, Judecător, Grefier,
Red.S.T/C.B.
2 ex./26.04.2012
Jud. fond :
